Márton Roska

istoric, arheolog maghiar
Márton Roska
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Cubleșu Someșan, Cluj, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Budapesta, Republica Populară Ungară Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFarkasréti temető[*][[Farkasréti temető (Hungarian cemetery in Budapest)|​]][3][4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiearheolog
istoric Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Franz Joseph din Cluj  Modificați la Wikidata

Márton Roska (n. , Cubleșu Someșan, Panticeu, Cluj, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un arheolog, etnograf, istoric al antichității și profesor universitar la Debrețin, Cluj și Seghedin.[5]

Biografie

modificare

Márton Roska s-a născut la 15 iunie 1880 în satul Cubleșu Someșan și a crescut la orfelinat. Acesta s-a identificat ca armean transilvănean, originea sa fiind armeană, dar considerând că limba sa maternă este maghiara.

În 1900, după examenul de bacalaureat, a devenit student la Facultatea de Filosofie, Litere și Istorie unde, după un an, a ajuns asistentul lui Béla Pósta.[6] Odată cu apariția școlii de arheologie la Cluj și cercului de elevi din jurul lui Béla Pósta, a început profesionalizarea domeniului arheologic în Transilvania. Registrele de inventare ale publicațiilor și săpăturilor lor pot fi găsite astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.[6]

Activitatea în Transilvania înainte de unirea cu România

modificare

Ca și arheolog și istoric, interesul său era cercetarea așezărilor primitive din Ardeal, punând un deosebit accent pe cercetarea perioadei paleolitice și cea a bronzului. Ca și reprezentant al școlii de arheologie de la Cluj, Márton Roska, este autorul mai multor săpături și publicații de o importanță deosebită pentru arheologia secolelor al X-lea și al XI-lea în Transilvania.[5]

Activitatea după unificarea Transilvaniei cu România

modificare

După Unirea Transilvaniei cu România, școala lui Béla Pósta s-a desființat. Mulți dintre elevii săi s-au mutat cu activitatea la Seghedin. Márton Roska însă a rămas la Cluj, unde a devenit asistent la Universitatea Regele Ferdinand I.[6] În 1924 a fost promovat ca șef de lucrări în cadrul Institutului, și mai târziu a devenit membru în Comisiunea Monumentelor Istorice, în secțiunea Transilvaniei.[6]

În 1944 s-a mutat în Ungaria, unde a dus însă lipsă de materialul său arheologic.[6] A murit la 16 iulie 1961.

  • „Recherches prehistoriques pendant l'année 1924”, în Dacia, I (1924), pp. 297–316
  • „Rapport preliminaire sur les fouilles archeologiques de l'année 1925”, ibidem, II (1925), pp. 400–416;
  • „Le depot de haches en cuivre de Baniabic”, ibidem, III–IV (1927-1932), pp. 352–355;
  • „Le depot de bronze de Lozna Mare”, ibidem, pp. 356–358;
  • „Le tombeau celtique de Cristuru Secuiesc”, ibidem, pp. 359–361;
  • „Thesaurus antiquitatum Transilvanicarum”, I, Cluj, 1942. (E.C.)
  1. ^ a b Márton Roska, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Roska Márton, accesat în  
  3. ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00030/nevmutato.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00030/adattar.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura Științifică și Enciclopedică. . 
  6. ^ a b c d e Gall, Erwin. Márton Roska (1880–1961) și cercetarea arheologică a secolelor X-XI.