Măgura, Constanța

sat în comuna Cerchezu, județul Constanța, România
Măgura
—  sat  —
Măgura se află în România
Măgura
Măgura
Măgura (România)
Localizarea satului pe harta României
Măgura se află în Județul Constanța
Măgura
Măgura
Măgura (Județul Constanța)
Localizarea satului pe harta județului Constanța
Coordonate: 43°50′42″N 28°2′56″E ({{PAGENAME}}) / 43.84500°N 28.04889°E

Țară România
Județ Constanța
ComunăCerchezu

SIRUTA61194

Altitudine[2]150 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total81 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal907047
Prefix telefonic+40 x41 [1]

Prezență online

Măgura este un sat în comuna Cerchezu din județul Constanța, Dobrogea, România. Se află în partea de sud a județului, în Podișul Negru Vodă. În trecut s-a numit Dokuz Agaç ("Nouă copaci"), românizat în Docuzaci/Dokuzağaç. La recensământul din 2002 avea o populație de 148 locuitori, toți români.

În secolul al XIX-lea, populația era majoritar islamică, dar ea s-a retras înspre Turcia în mai multe valuri succesive, începând de după războiul de independență și până în anii 1930, când Mustafa Kemal Ataturk a oferit diverse avantaje turcilor din Balcani care emigrau în republica instaurată de el.[3]

Arabii din Măgura modificare

Aici și în alte patru localități înconjurătoare au fost colonizați prin 1834 de către un pașă Hasan[4] , arabi originari din Siria, care erau foarte apreciați pentru priceperea lor de a practica agricultura în condiții de secetă. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea,[5] însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez Guillaume Lejean menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste așezări, Arab-Köi, era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După această dată, așzările arabe încep să decadă, iar o parte din populație emigrează către Imperiul Otoman. Câteva decenii mai târziu, în 1913, antropologul elvețian Eugène Pittard menționează că aceste colonii s-au dizolvat și reușește să mai găsească în zonă doar o rămășiță de 14 arabi, toți bărbați. În urma analizelor antropologice, Pittard a concluzionat că o parte a acestora aveau influențe rasiale negroide și pune această situație în legătură cu faptul că populația arabă din jurul Mării Roșii prezintă deseori influențe rasiale negroide, ca o consecință a comerțului cu sclavi africani practicat aici în trecut și a asimilării acestora de către populația arabă majoritară. Pittard concluzionează că este foarte posibil ca o parte a arabilor dobrogeni să aibă strămoși orginari din această zonă. Ulterior, ultimii arabi dobrogeni au fost asimilați de populația musulmană conlocuitoare.

Note modificare

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Google Earth 
  3. ^ Negrii, nemții și turcul salvator, 22 august 2009, Toma Roman Jr, Jurnalul Național, accesat la 7 august 2013
  4. ^ M. D. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Buc., 1904
  5. ^ http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5f/Dobruja1850.jpg