Marietta Sadova
| Marietta Sadova | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Bârsan  |
| Născută | [2] Sibiu, Austro-Ungaria[1] |
| Decedată | (84 de ani)[2] București, România[1] |
| Căsătorită cu | Haig Acterian[1] Ion Marin Sadoveanu (din )[3][1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță regizoare de teatru profesoară universitară[*] regizoare de film |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București[1] |
| Alte premii | |
| Ordinul Muncii clasa a III-a[*] (1951)[1] Maestru Emerit al Artei (1953)[1] Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1954)[1] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Marietta Sadova (sau Sadoveanu, nume la naștere Maria Bârsan[4], n. , Sibiu, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost o actriță și regizoare română. A jucat în roluri de teatru (în special cele de dramă ale Teatrului Național din București) și film. A fost soția scriitorului Ion Marin Sadoveanu și a lui Haig Acterian. După moartea celui din urmă, în 1943, nu s-a recăsătorit. A fost membră a mișcării legionare [5]. A făcut parte din grupul de femei participante la conferințele asociației intelectuale Criterion. Scriitorul Mihail Sebastian îi descrie ieșirile antisemite în Jurnalul său.
Lotul Noica-Pillat Modificare
În 1956, Sadova a adus în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale și „Ultima oră” de Mihail Sebastian) cărți scrise de Mircea Eliade și Emil Cioran, pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. Eliade i-a înmânat la Paris romanul "La forêt interdite" („Noaptea de sânziene”) și cărțile „Mitul eternei reîntoarceri” și „Imagini și simboluri”, publicate în Franța, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea "La tentation d'exister" („Ispita de a exista”).
Marietta Sadova a fost arestată în 1959 sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale de propagandă anticomunistă. Ea a făcut parte din Lotul Noica–Pillat, alături de Constantin Noica, Dinu Pillat, Arșavir Acterian, Sergiu Al-George, Theodor Enescu, Alexandru Paleologu, Anca Cantacuzino, Ion Negoițescu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu. Doi inculpați au fost condamnați la moarte și amnistiați, iar ceilalți 23 au fost condamnați la diverse termene de închisoare.
Ispășită după executarea pedepsei, Sadova și-a reluat activitatea de teatru. A devenit profesor universitar la București la IATC (azi UNATC). A avut roluri notabile în piesele de teatru „Profesiunea doamnei Warren” de George Bernard Shaw, „Strigoii” de Henrik Ibsen. A pus în scenă „Pescărușul” de Anton Cehov la Teatrul Bulandra în 1969, „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Filmografie Modificare
- Maiorul Mura (1928)
- State la București (Alcazar) (1934)
- Mitrea Cocor (1952)
- Răsare soarele (1954)
- Nufărul roșu (1955)
Bibliografie Modificare
Detalii despre procesul Noica-Pillat în Stelian Tănase, Anatomia mistificării, Humanitas, 2003
Note Modificare
- ^ a b c d e f g h https://historia.ro/sectiune/general/marietta-sadova-de-la-legionarism-la-586494.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d „Marietta Sadova”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1971/08/romania_literara_1971_08_33.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Maria Bârsan – actrița, regizoarea și profesoara de teatru Marietta Sadova - voci.ro, accesat la 31 martie 2015
- ^ „Marietta Sadova, de la legionarism la proletcultism | Historia”. Arhivat din original la . Accesat în .