Masacrul de la Deir Yassin
| Masacrul de la Deir Yassin | |
.jpg) Deir Yassin în prezent | |
 | |
| Loc | Deir Yassin[*]  |
|---|---|
| Coordonate | 31°47′11″N 35°10′41″E / 31.786475°N 35.178033°E |
| Data | |
| Tip atac | ucidere în masă |
| Morți | 111 |
Modifică date / text  | |
| Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei. |
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Deir Yassin a fost un sat arab în apropiere de Ierusalim, pe drumul dinspre Tel Aviv. La 9 aprilie 1948 satul a fost cucerit în luptă de organizațiile paramilitare militare eveiești Irgun si Lehi Intre 81 - 120 bărbați, femei și copii arabi au fost omorâți. 4 dintre evrei au murit în luptă și zeci evrei au fost răniți.[1] [2]
Detaliile masacrului
modificareAtacul asupra satului Deir Yassin a reprezentat o acțiune combinată a două grupări paramilitare. Primul grup - Irgun - era comandat de viitorul prim-ministru israelian, Menahem Begin. Al doilea grup - Stern - era comandat de un alt viitor prim-ministru, Yitzhak Shamir. In 1980, datorită tratativelor incununate cu succes de la Camp David (1978), comandant, al Irgun - Menahem Begin - a primit Premiul Nobel pentru Pace. Trupele de asalt au pătruns prin surprindere în sat și au atacat casă cu casă lichidând toată populația satului. În 1983, când Begin s-a retras din funcție, prim-ministru a devenit fostul comandant al Stern, Yitzhak Shamir, până la acea dată, ministrul de Externe în Cabinetul Menahem Begin. David Yallop în "To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirmă că "Istoria este scrisă, întotdeauna, de învingători".
Documentele ONU prevedeau o impărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negată nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de refugiați "pur și simplu, nu există", dar și de lideri arabi, pe care prezența refugiaților palestinieni pe teritoriul țării lor mai mult îi încurcă (și îi costă). După măcel, evreii au facut intenționat publicitate evenimentului, pentru a-i determina pe oameni să fugă in panică din casele și de la muncile lor, unde nu li s-a permis sa se întoarcă nici până acum. Fostul prim ministru al Israelului, Menachem Begin, se lăuda cu importanța masacrului de la Deir Yassin în cartea sa "The Revolt: The Story of the Irgun". În acel volum, Begin a scris că fără "victoria" de la Deir Yassin n-ar fi putut exista un stat numit Israel. "Haganah a executat atacuri victorioase pe alte fronturi (...). Cuprinși de groază, arabii fugeau, strigând: 'Deir Yassin'!
Controverse
modificarePartea adversă în această chestiune istorică neagă masacrul [5]
Note
modificare- ^ Yavne to HIS-ID, 12 aprilie 1948, IDFA 5254/49//372 in Morris 2008, p. 127.
- ^ Gelber 2006 Arhivat în , la Wayback Machine., p. 310.
- Morris 2008, p. 126 says "several dozen".
- Morris 2005 says, "a dozen seriously wounded (they later spoke of 30–40 wounded, surely an exaggeration)."