Massimo Troisi

Date personale
Massimo Troisi

Născut	19 februarie 1953^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] San Giorgio a Cremano, Campania, Italia^[6]
Decedat	4 iunie 1994 (41 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] Lido di Ostia^⁠(d), Roma, Lazio, Italia
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Cetățenie	Italia
Ocupație	regizor de film actor scenarist actor de film poet
Limbi vorbite	limba italiană^[7]
Alte premii
David di Donatello per il miglior attore protagonista[] (1981) pentru Ricomincio da tre[][[Ricomincio da tre \|]] Ciak d'oro[] pentru Cât e ceasul? Nastro d'argento speciale[][[Nastro d'argento speciale \|]] (1995) pentru Poștașul Nastro d'argento al miglior regista esordiente[] (1981) pentru Ricomincio da tre[][[Ricomincio da tre \|]] Nastro d'argento al migliore soggetto[] (1981) pentru Ricomincio da tre[][[Ricomincio da tre \|]] Nastro d'argento alla migliore sceneggiatura[] (1988) pentru Le vie del Signore sono finite[][[Le vie del Signore sono finite \|]] Cupa Volpi pentru cel mai bun actor[*] (1989) pentru Cât e ceasul?
Prezență online
pagină Facebook
Modifică date / text

Massimo Troisi (n. 19 februarie 1953, San Giorgio a Cremano, Campania, Italia – d. 4 iunie 1994, Lido di Ostia^⁠(d), Roma, Lazio, Italia) a fost un actor și regizor italian, nominalizat postum în 1996 la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Poștașul.

Format la școala teatrului de cabaret, și-a construit un personaj comic a cărui delicată melancolie se află în contrast cu umorul gros al filmelor în care apare.^[8]

Biografie

Troisi s-a născut lângă Napoli în 1953, fiul unui mecanic de tren. Și-a prezentat experiențele cu familia sa în primele sale filme. După absolvirea liceului, Troisi a scris câteva poezii inspirate de Pier Paolo Pasolini. În 1969, împreună cu câțiva prieteni din copilărie (printre care Lello Arena și Enzo Decaro), a început să constituie o companie de teatru, cu care a început să joace la un mic teatru local. Din cauza morții timpurii a mamei sale, sănătatea lui Troisi a devenit din ce în ce mai precară, ceea ce ar fi dus la dezvoltarea mai târziu a problemelor cardiace. În tinerețe a avut crize de febră reumatică. În 1976 a trebuit să viziteze Statele Unite pentru o operație de valvă cardiacă, costul căruia a fost plătit cu ajutorul prietenilor săi.

În 1972 a început cariera artistică ca membru al trio-ului „La Smorfia” (în română grimasa) ca artist de cabaret. Membrii au fost De Caro și Arena. A devenit cunoscut la nivel regional la televiziune cu „Non Stop”, „La Berla” și „Luna Park”. Troisi a devenit în curând liderul trio-ului și a fost considerat Steve Martin al italienilor. Era cunoscut pentru expresiile faciale și discursul aparent confuz, inspirându-se din Totò, Eduardo și Peppino De Filippo. A avut primul său rol principal într-un film în 1981.

Troisi a ajuns la faima internațională cu rolul de succes din Poștașul (1994), regizat de Michael Radford. A doua zi după terminarea filmărilor, a murit în urma unui atac de cord în casa surorii sale din Ostia. S-a anunțat că a amânat o intervenție chirurgicală necesară, pentru a finaliza filmul. Postgenericul filmului conține o dedicație pentru Troisi.

În 1996 a fost nominalizat postum la Oscar. Doar câțiva actori au primit această onoare, de exemplu James Dean, Spencer Tracy, Peter Finch, Sir Ralph Richardson și Heath Ledger.

Bun prieten cu muzicianul și cântărețul Pino Daniele (care a compus și majoritatea coloanelor sonore pentru filmele lui Troisi), a scris versuri pentru muzica sa sau și-a adaptat poeziile la aceasta. Eduardo De Filippo a spus odată că este „un actor al viitorului, dar cu rădăcini în trecut”.

O piață din orașul său natal, San Giorgio a Cremano, lângă Napoli, îi poartă numele.

Filmografie

Ca actor

1981 Încep din nou de la trei (Ricomincio da tre), regia Massimo Troisi
1982 Morto Troisi, viva Troisi!, regia Massimo Troisi – film TV
1982 No grazie, il caffè mi rende nervoso, regia Lodovico Gasparini
1983 Scusate il ritardo, regia Massimo Troisi
1983 F.F.S.S. cioè che mi hai portato a fare sopra a Posillipo se non mi vuoi più bene?, regia di Renzo Arbore
1984 Nu ne rămâne decât să plângem (Non ci resta che piangere), regia Roberto Benigni și Massimo Troisi
1987 Hotel Colonial, regia Cinzia TH Torrini
1987 Căile Domnului sunt închise (Le vie del Signore sono finite), regia Massimo Troisi
1989 Splendoare (Splendor), regia Ettore Scola
1989 Cât e ceasul? (Che ora è), regia Ettore Scola
1990 Călătoria căpitanului Fracasse (Il viaggio di Capitan Fracassa), regia Ettore Scola
1991 Credeam că e dragoste (Pensavo fosse amore... invece era un calesse), regia Massimo Troisi
1994 Poștașul (Il postino), regia Michael Radford, Massimo Troisi (nemenționat)

Ca regizor și scenarist

1981 Ricomincio da tre (r + s)
1982 Morto Troisi, viva Troisi! – film TV (r + s)
1982 No grazie, il caffè mi rende nervoso, regia Lodovico Gasparini (doar scenarist)
1983 Scusate il ritardo (r + s)
1984 Non ci resta che piangere, regia Roberto Benigni (co-regizor + scenarist
1987 Le vie del Signore sono finite (r + s)
1991 Pensavo fosse amore... invece era un calesse (r + s)
1994 Poștașul (Il postino), regia Michael Radford, (scenarist + co-regizor nemenționat)

Premii și nominalizări

Premiile Oscar
- 1996 – Nominalizare la Cel mai bun actor pentru Poștașul
- 1996 – Nominalizare la Cel mai bun scenariu adaptat pentru Poștașul
Festivalul de Film de la Veneția
- Cupa Volpi pentru cel mai bun actor (ex aequo) lui Marcello Mastroianni și Massimo Troisi
- Premiul Pasinetti pentru cel mai bun actor lui Massimo Troisi
David di Donatello
- 1981 – Cel mai bun film pentru Ricomincio da tre
- 1981 – Nominalizare la Cel mai bun scenariu pentru Ricomincio da tre
- 1981 – Cel mai bun actor (rol principal) pentru Ricomincio da tre
- 1990 – Nominalizare la Cel mai bun actor (rol principal) lui Massimo Troisi
- 1995 – Nominalizare la Cel mai bun actor (rol principal) pentru Poștașul
Nastro d'argento
- 1981 – Cel mai bun regizor nou pentru Ricomincio da tre
- 1981 – Cel mai bun actor debutant pentru Ricomincio da tre
- 1981 – Cel mai bun subiect pentru Ricomincio da tre
- 1988 – Cel mai bun scenariu pentru Le vie del Signore sono finite
- 1990 – Nominalizare Cel mai bun actor lui Massimo Troisi și Marcello Mastroianni
- 1995 – Premiul Special pentru Poștașul
Globo d'oro
- 1981 – Cel mai bun film de debut pentru Ricomincio da tre
- 1981 – Cel mai bun actor debutant pentru Ricomincio da tre
Premiul Vittorio De Sica
- 1983 – Recunoașterea contribuției sale în cinematografia italiană;^[9]
Premiul Pasinetti
- 1989 – Cel mai bun actor pentru Cât e ceasul?
Screen Actors Guild Awards
- 1996 – Nominalizare la Cel mai bun actor de film pentru Poștșul (postum)

Note

^ ^a ^b Massimo Troisi, Discogs, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Massimo Troisi, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Massimo Troisi, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b „Massimo Troisi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
^ „Massimo Troisi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 545, ISBN 973-669-148-9 ;
^ it „Cronologia Premi Vittorio De Sica”. Premivittoriodesica.it. Arhivat din original la 14 noiembrie 2011. Accesat în 28 iulie 2023.

Legături externe

Materiale media legate de Massimo Troisi la Wikimedia Commons

[49a0cafa9ad64d7422c5fc3f05b920c8-1] Massimo Troisi, Discogs, accesat în 9 octombrie 2017

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4dcf4e3c9226f0a72e88d08d4dd06f7f-3] Massimo Troisi, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[9ca52e0acb9ecc3de410bdf6c18e0b75-4] Massimo Troisi, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

[ab146f13129af5dd81112f21b5ac5ba9-5] „Massimo Troisi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014

[9b32ff0911a89b03dab0bedbedee345b-6] „Massimo Troisi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-7] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[8] Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 545, ISBN 973-669-148-9 ;

[9] t „Cronologia Premi Vittorio De Sica”. Premivittoriodesica.it. Arhivat din original la 14 noiembrie 2011. Accesat în 28 iulie 2023.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]