Mihai Suțu

Mihail „Draco” Suțu (n. 1730 – d. 1803, Constantinopol, Imperiul Otoman), a fost domn în Țara Românească de trei ori: 5/17 iulie 1783 (sosirea firmanului de numire la București) - 26 martie/6 aprilie 1786, martie 1791 - 30 decembrie 1792/10 ianuarie 1793, 7/9 octombrie 1801 - 10/22 mai 1802 și în Moldova: 30 decembrie 1792/10 ianuarie 1793 - 25 aprilie/6 mai 1795.

Mihail Suțu I
Domn al Moldovei, Domn al Țării Românești
Date personale
Născut	1730
Decedat	1803 (73 de ani) Constantinopol, Imperiul Otoman
Părinți	Constantine Drakos Soutsos[*][[Constantine Drakos Soutsos (- 1757 Constantinople (hanged))|​]] Maria 'Mariaora' Rosetti[*][[Maria 'Mariaora' Rosetti |​]]
Frați și surori	Nicolae Suțu
Copii	Alexandru M. Suțu[*]​ Marioara Suțu[*]​ Grigorie Suțu[*]​
Ocupație	diplomat Mare Dragoman[*]​
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Familia Suțu
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	17 iulie 1783 – 6 aprilie 1786
Predecesor	Nicolae Caradja
Succesor	Nicolae Mavrogheni
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	martie 1791 – 10 ianuarie 1793
Predecesor	Nicolae Mavrogheni
Succesor	Alexandru Moruzi
Domn al Moldovei
Domnie	10 ianuarie 1793 – 6 mai 1795
Predecesor	Alexandru Moruzi
Succesor	Alexandru Callimachi
Domn al Țării Românești (3x)
Domnie	9 octombrie 1801 – 22 mai 1802
Predecesor	Alexandru Moruzi
Succesor	Constantin Ipsilanti

Domnii

Tatăl său a fost Constantin „Draco” Suțu (în greacă Κωνσταντίνου Δράκου-Σούτσου). A fost înrudit prin mama sa cu Mavrocordații. Fratele său a fost Nicolae Suțu. A fost dragoman al Înaltei Porți între 17 ianuarie 1782 și 5 iulie 1783, dar a fost destituit, exilat în insula Tenedos, mai apoi iertat și numit domn în Țara Românească. În acea vreme se pregătea un nou război ruso-turc, la care avea să participe și Austria. În 1786 a fost înlocuit cu Nicolae Mavrogheni. În 1791 după pacea de la Șiștov, când turcii și austriecii părăsesc Țările Române, iar Suțu reprimește tronul. După doi ani, în 1793, este mutat în Moldova în locul lui Alexandru Moruzi, care este numit domn în Țara Românească. Acest schimb de domnii s-a făcut sub motivația că Suțu ar fi fost mai folositor turcilor de pe tronul Moldovei. În 1795 este înlocuit cu Alexandru Callimachi, deoarece turcii erau nemulțumiți de activitatea sa.

A făcut parte din Masonerie, cu rangul de „venerabil”.

În a treia domnie din Țara Românească (1801 - 1802) își schimbă atitudinea binevoitoare din precedentele domnii și devine la fel de lacom de bani ca și ceilalți fanarioți. Invazia Pazvangiilor îl determină pe Suțu să fugă cu toată averea și cu mulți dintre boieri în Transilvania. De aici a plecat în Austria și apoi în Rusia sub a cărei influență politică era. Sub aceeași protecție rusească se mută la Constantinopol, unde a și murit în 1803, în sărăcie.

Legături externe

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2] Arhivat în 8 iulie 2024, la Wayback Machine.
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]