Mircea Handoca
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Mircea Handoca (n. 12 aprilie 1929, Botoșani - d. 25 septembrie 2015) a fost un istoric literar român, cunoscut mai ales ca editor al operei lui Mircea Eliade.[1]

BiografieModificare

A urmat studii la Liceul Național din Iași (1939-1944) și Liceul „Al. Ghica” din Alexandria (1944-1947), apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1951. A funcționat ca profesor de limba română în învățământul preuniversitar din Bucșani, jud. Dâmbovița (1951-1955), Târgoviște (1955-1959), Pâclișa, jud. Hunedoara (1959-1960) și la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București (1960-1990).

A debutat în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” (1962), apoi a colaborat la cele mai importante publicații literare din țară. A îngrijit ediții din operele Bucurei Dumbravă, ale lui Bogdan Amaru, G.T. Kirileanu, Nestor Urechia, Ionel Jianu și Constantin Noica, dar a rămas cunoscut ca editor al operei lui Mircea Eliade. A corespondat cu acesta din urmă și a primit custodia arhivei bucureștene a lui Mircea Eliade, la moartea surorii acestuia, Corina.[1] El a intrat astfel în posesia unui număr mare de manuscrise originale inedite și a câtorva mii de copii fotografice ale unor scrieri aflate în străinătate.[2]

Mircea Handoca s-a ocupat timp de peste 40 de ani de identificarea, inventarierea și punerea în circulație a textelor lui Mircea Eliade, ca și de adunarea informațiilor privind biografia sa. Criticul Alex. Ștefănescu îl considera „omul providențial al posterității lui Mircea Eliade”, un „editor și biograf, competent și devotat” care a depus un efort imens de ordonare a bogatului material biobibliografic.[3] În perioada comunistă, când accesul la aparatura de copiere era restricționat în România, Mircea Handoca a copiat manual o cantitate mare din scrierile inedite ale lui Mircea Eliade, readucând în circulație opera savantului român.[2]

Criticul Teodor Vârgolici îl considera pe Handoca un „eminent exeget și editor al operei lui Mircea Eliade”, lăudându-i activitatea laborioasă de editare a operelor fundamentale ale lui Mirea Eliade. „De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu pasiune, deplină competență și impresionante eforturi, misiunii de a-l integra pe marele scriitor și savant în patrimoniul spiritualității și creativității românești, de a-i readuce în circulație operele fundamentale, scrierile inedite descoperite în arhiva personală păstrată în țară de sora sa, doamna Corina Alexandrescu, și în fondurile marilor noastre biblioteci și instituții de cultură, ca și publicistica sa rămasă uitată în ziare și reviste din perioada interbelică. în trecutele vremuri, când la noi în țară nu exista niciun xerox de utilitate publică, Mircea Handoca a fost nevoit să copieze cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri”, scria Vârgolici într-un articol publicat în revista România Literară.[2]

Activitatea editorială și biobibliografică desfășurată de Handoca a fost lăudată de criticii literari, dar editorului i s-a reproșat admirația într-o anumită măsură fanatică a lui Mircea Eliade. Mircea Handoca a fost admirator fără rezerve al scriitorului, refuzând să discute trecutul politic al lui Eliade.[4]

Criticul Zigu Ornea îi aprecia meritele bibliografice și editoriale, contestându-i însă calitățile de critic literar. „A vrut mai mult decât asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crâmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele reeditări ale unor romane. Ca bibliograf și editor al corespondenței savantului a înregistrat câteva realizări importante, printre care ar fi de amintit primul volum (literele A-H) din corespondența savantului și cele două volume din cea primită. Nefiind un spirit critic, dl Mircea Handoca e un adulator total al personalității căreia i s-a devotat. În consecință, a început, din 1998, să publice o suită intitulată „Dosarele” Eliade, în care publică opinii pro și contra cugetătorului, fără comentarii, lăsând - precizează dsa - cititorului să-și facă singur o idee despre controversă”.[1]

Mircea Handoca a primit Marele Premiu Opera Omnia acordat de revista Argeș în 2009.

ScrieriModificare

  • Excursia literară (București: Editura Didactică și Pedagogică, 1971)
  • Al.O. Teodoreanu (Păstorel) (București: Litera, 1975)
  • Mircea Eliade. Contribuții biobibliografice (București: Relief românesc, 1980)
  • Pe urmele lui G. Topârceanu (București: Sport-Turism, 1983)
  • Pe urmele lui Al.O. Teodoreanu (Păstorel) (București: Sport-Turism, 1988)
  • Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități proteice (București: Minerva, 1992)
  • Mircea Eliade comentat de Mircea Handoca (București: Recif, 1993)
  • Pe urmele doctorului Sârbu și ale actriței Tantzi Cocea (București: Editura Fundației Culturale Române, 1996)
  • Pe urmele lui Mircea Eliade (Târgu Mureș: Editura Petru Maior, 1996)
  • Mircea Eliade. Biobibliografie, I-IV (vol. 1-3, București: Editura Jurnalul literar, 1997-1999; vol. 4, București: Criterion Publishing, 2007)
  • Convorbiri cu și despre Mircea Eliade (București: Humanitas, 1998; ed. a 2-a, București: Criterion Publishing, 2006)
  • Viața lui Mircea Eliade (ed. rev., Cluj-Napoca: Dacia, 2000; ed. a 3-a, 2005)
  • Pro Mircea Eliade (Cluj-Napoca: Dacia, 2000; reed. 2006)
  • Eliade și Noica (eseuri, comentarii, evocări; Cluj-Napoca: Dacia, 2002)
  • Mircea Eliade. O biografie ilustrată (Cluj-Napoca: Dacia, 2004)
  • Jurnalul inedit al lui Mircea Eliade (Oradea: Grafnet, 2005)
  • Noi glose despre Mircea Eliade (București: Roza Vânturilor, 2006)
  • Mircea Eliade. Un uriaș peste timp (București: Orizonturi, 2008)
  • Mircea Eliade – pagini regăsite (București: Lider, 2008),
  • Mircea Eliade și contemporanii săi (București: Lider, 2009)
  • Fost–a Eliade necredincios? (Iași: Tipo Moldova, 2011)

NoteModificare

  1. ^ a b c Z. Ornea, Cronica edițiilor: O ediție neconcludentă, în România Literară, nr. 17, 3-9 mai 2000.
  2. ^ a b c Teodor Vârgolici, „Comentarii despre Mircea Eliade”, în România Literară, nr. 44, 6-12 noiembrie 2009.
  3. ^ Alex. Ștefănescu, „O Carte pe Săptămână: Povestea vieții lui Mircea Eliade”, în România Literară, nr. 7, 22-28 februarie 2006.
  4. ^ Ioana Crăuțiu, „Despre Mircea Handoca și Mircea Eliade”, în revista Apostrof, anul XX (2009), nr. 9 (232).