Wikipedia

Morchella spongiola

specie de ciupercă

Morchella spongiola (Émile Boudier, 1897) din încrengătura Ascomycota, în familia Morchellaceae și de genul Morchella[1][2] este o specie de ciuperci comestibile saprofită probabil nici măcar foarte rară, ci doar confundată cu ciuperci asemănătoare mai bine cunoscute. O denumire populară nu este cunoscută. Acest burete se dezvoltă în grupuri mici sau solitar, și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol umed în toate felurile de pădure mai ales pe lângă pini respectiv frasini. Timpul apariției este de la începutul lui aprilie până la sfârșitul lui iunie.[3][4]

Morchella spongiola
Zbârciog canelat
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Morchellaceae
Gen: Morchella
Specie: M. spongiola
Nume binomial
Morchella spongiola
Boud. (1897)
Sinonime
  • Morchella spongiola var. dunensis R.Heim (1957)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Émile Boudier, 1910

Numele binomial Morchella spongiola a fost determinat de micologul francez Émile Boudier în volumul 13 al jurnalului micologic Bulletin de la Société mycologique de France din 1897.[5] Alte denumiri nu sunt cunoscute în afară de variația Morchella spongiola var. dunensis creată de compatriotul lui Émile Boudier, anume Roger Heim, din 1957.[6]

Taxonomia speciilor în genul Morchella s-a complicat. Nu cu mult timp în urmă, sa crezut pe scară largă că ar exista foarte puține specii distincte de specia Morchella: într-adevăr, unele autorități au recunoscut doar trei din întreaga lume. În ultimul timp, studii moleculare au arătat că există mai multe zeci de specii diferite și că, de exemplu, zbârciogii europeni și nord-americani care pot arăta foarte asemănător, nu sunt co-specifici în cele mai multe cazuri.[7]

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină spongias=burete),[8] datorită aspectului al corpului fructifer.

Descriere

modificare
 
Bres.: Morchella spongiola
  • Corpul fructifer: ovoidal până la larg conic, spongios, pediculat are o înălțime de 5-7 cm și o lățime de 3-5,5 cm în cel mai lat punct, partea inferioară fiind goală. Coastele care nu cuprinde marginea alveolară sunt sinuoase, ramificate, anastomozate, ciliate pufos și măsoară 0,5-01 x 0,2-0,5 μm. Alveolele sunt numeroase, mici (până la 4 X 3 mm), adânci, foarte neregulate și mai mult sau mai puțin contorsionate, sucite și la bază încrețite. Coloritul la început gri pal cu o tentă gălbuie devine cu timpul gri-maroniu până brun deschis, crestele fiind de culoare mai deschisă.
  • Piciorul: aproape alb de 3-4,5 cm lungime și de 1–1,5 (2) cm lățime este separat, larg clavat sau mai mult sau mai puțin de grosime egală cu baza ușor lărgită și brăzdată, având o suprafață poroasă, presărată cu mici granule cleioase. Coloritul este alb cu granulație murdară. Pe dinăuntru, tija este albicioasă, sterilă, pubescentă și goală în sus, dar nu rar ușor camerală spre bază, pereții fiind cleios-granulari.
  • Carnea: este albicioasă, ceroasă, și puțin sfărâmicioasă, cu gust savuros și miros plăcut, tipic de zbârciogi, mai în vârstă ceva de pește prăjit.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, hialini, fără picături uleioase în interior, cu pereți netezi și o mărime de 20-(23) x (11) 12-(14) 15 microni. Pulberea lor este albă de fildeș până crem. Ascele cilindrice, îngust clavate și hialine, de obicei cu 7–8 spori per ască într-un singur rând), sunt neamiloze, la vârf cu baza rotundă și îngustă, măsurând 150,3–195,1 × 13–18,3 microni. Parafizele între asce sunt lungi, de obicei de aceeași mărime ca acele, clavate, septate cu mai multe septe spre bază, ramificate, nodulare, puțin mai late în vârf cu o dimensiune de 162,3–217 × 13,8–22,6 microni. Himeniul de până la 296 μm este gros, compus din hife brune, dispuse paralel cu himenul. Celulele la coaste de 109–160,8 × 11,8–18,7 μm sunt dispuse hifal și deschis brune.[9]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[3][4]
  •  
    M. spongiola tânără și matură

Confuzii

modificare

Morchella spongiola poate fi confundată ușor cu alte specii de genul Morchella, de exemplu cu Morchella crassipes,[10] Morchella deliciosa,[11] Morchella elata,[12] Morchella elatoides Jacquet,[13] Morchella esculenta[14] Morchella pragensis,[15] Morchella rotunda[16] Morchella tridentina sin. Morchella frustrata,[17] sau Morchella steppicola,[18] Morchella vulgaris[19] sau Verpa bohemica.

Ciuperci asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Morchella crassipes
  •  
    Morchella deliciosa
  •  
    Morchella elata
  •  
    Morchella elatoides
  •  
    Morchella esculenta
  •  
    Morchella frustrata
  •  
    Morchella pragensis
  •  
    Morchella rotunda
  •  
    Morchella tridentina
  •  
    Morchella steppicola
  •  
    Morchella vulgaris
  •  
    Verpa bohemica

Valorificare

modificare

Mai întâi trebuie menționat că și acest zbârciog nu poate fi mâncat crud pentru că conține puțină hidrazină ca toți zbârciogii care însă se dizolvă în timpul fierberii. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat.[20]

Morchella spongiola este de calitate gastronomică foarte bună. Ea poate fi pregătită ca Morchella esculenta. Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de înmuiat filtrată printr-o sită). Este recomandat, de nu a folosi piciorul, pentru că acesta devine după înmuiere gomos.

Bibliografie

modificare
  • Josef Breitenbach, Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz“: „Ascomyceten (Schlauchpilze)”, vol. 1, Editura Mykologia, Lucerna 1984, ISBN
  • Andreas Bresinsky, Josef Stangl: „Zur Artabgrenzung innerhalb der Gattung Morchella”, în: „ Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 27, 1961, p. 102-110
  • Andreas Bresinsky, Walter Glaser, Johann Stangl: „Untersuchungen zur Sippenstruktur der Morchellaceen”, în: „Berichte der Bayerischen Botanischen Gesellschaft”, vol. 43, München 1972, p. 127-143
  • J. Can: „Morchella spongiola”, în: „Canadian Journal of Microbiology”, vol. 45, Editura NRC Research Press, Toronto 1999, p. 773 pp.
  • Heinz Clémençon et al.: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten” – Frühling-Sommer, vol. 1, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981, p. 39
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Paul Wilhelm Magnus: „Die Pilze (Fungi) von Tirol, Vorarlberg und Liechtenstein”, Editura Outlook Verlag GmbH, Frankfurt 2023, p. 701, ISBN-13: ‎ 978-33686-2073-8
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1963
  • Pier Andrea Saccardo: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. XX, Editura R. Friedländer und Sohn, Berlin 1911, p. 119

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b c Heinz Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 - Frühling, Sommer, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981, p. 39
  4. ^ a b c Meinhard Michael Moser: „Über das Massenauftreten von Formen der Gattung Morchella auf Waldbrandflächen”, în: „Sydowia”, vol. 3, Editura Ferdinand Berger & Söhne G.m.b.H., Horn, Austria 1949, p. 188
  5. ^ „Révision analytique des Morilles de France”, în: „Bulletin de la Société mycologique de France, vol. 13, p. 138
  6. ^ Roger Heim: „Les Champignons d'Europe”, Editura N. Boubée & Cie, Paris 1957 p. 213
  7. ^ First Nature
  8. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1126, ISBN 3-468-07202-3
  9. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1152
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1157, 1158
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 586-587, ISBN 3-405-11774-7
  13. ^ Morchella elatoides
  14. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 230, 232, ISBN 3-426-00312-0
  15. ^ Morchella pragensis
  16. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1151
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 650-651, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde: „Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 40-42, Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, 1974, p. 113
  19. ^ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 224-225, ISBN 978-3-8427-0483-1

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Morchella_spongiola&oldid=16178165