Nicolae Cocea
| Nicolae Cocea | |
 Nicolae Cocea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicolae D. Cocea |
| Născut | [2][3][4]  Bârlad, România |
| Decedat | (68 de ani)[2][3][4] București, Republica Populară Română |
| Părinți | Dumitru Cocea și Cleopatra |
| Frați și surori | Alice Cocea |
| Căsătorit cu | Florica Mille, Gina Manolescu-Strunga, Lila Stănescu |
| Copii | Dina (cu Florica), Tanți (cu Maria/Zoe Grigorescu), Ioana-Maria (cu Gina), Radu Cocea |
| Naționalitate | română  |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | avocat, scriitor, jurnalist, publicist, politician comunist |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Limbi | limba română[1] |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | socialism |
| Subiecte | clasa muncitoare |
Modifică date / text  | |
Nicolae D. Cocea (n. ,[2][3][4] Bârlad, România – d. ,[2][3][4] București, Republica Populară Română) a fost un avocat, scriitor, jurnalist, publicist român, politician comunist și mason.
Este fratele lui Alice Cocea și tatăl Dinei Cocea, două actrițe de succes în Franța și respectiv în România. A fost ginerele fondatorului ziarului Adevărul, marxistul Constantin Mille. Între anii 1928 și 1945 a locuit la Sighișoara.
BiografieModificare
Tatăl său a fost generalul de armată Dumitru Cocea, familia Cocea fiind de origine albaneză, descendenți ai serdarului Gheorghe Cocea.[5][6] Mama sa, Cleopatra, publicist și jurnalistă, provenită dintr-o familie de mici proprietari agricoli, a avut o mare influență asupra modelării tănărului Nicolae.[6][7]
Amicii URSSModificare
Activitatea masonicăModificare
Nicolae Cocea un activ francmason, nu se cunosc (încă) locul și data inițierii sale. În decembrie 1944 a făcut parte din comitetul care a convocat toți frații de la gradul 3 în sus, pentru reaprinderea luminilor Masoneriei în România. Activitatea sa masonică mai cunoscută este cea dintre anii 1945-1948. În iunie 1948, este cel care îi informează pe frați în legătură cu intrarea în adormire a Masoneriei românești, impusă de comuniști.[8]
Activitatea literarăModificare
Atașat încă din tinerețe mișcării socialiste, a fost membru activ al cercului România muncitoare. De asemenea a condus numeroase publicații legate de aceasta sau a colaborat la ele: Viața socială, Rampa, Viitorul social, Facla, Chemarea.A fost director al unor publicații aflate sub îndrumarea PCR: Era nouă, Reporter.
Având orientare de stânga, critică monarhia, oligarhia și susține cauza Răscoalei din 1907.
În 1917, la Petrograd, îl cunoaște pe Lenin, pentru care resimte o simpatie deosebită și pe care îl evocă în mod elogios, doi ani mai târziu, într-un articol din ziarul Chemarea.
ScrieriModificare
PublicațiiModificare
- scoate revista "Facla" (1910)
- ziarul "L'Entante" (1917-1918)
- tipareste ziarul "Omul liber"
- redactor-responsabil "Era nouă" (1936)
- redactor-responsabil "Reporter" (1937)
NoteModificare
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d „Nicolae Cocea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d N. D. Cocea, Babelio
- ^ Stelian Tănase, "N.D. Cocea, un boier amoral (I), Sfera Politicii, Nr. 136
- ^ a b Călinescu, p.919
- ^ Cernat, Avangarda, p.18
- ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html N.D.Cocea