Nicolae Ilieșiu

istoric și publicist român
Nicolae Ilieșiu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Țebea, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Timișoara, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria ()
 România () Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Partid politicPartidul Național-Țărănesc
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai[1]

Nicolae Ilieșiu (n. , Țebea, Baia de Criș, Hunedoara, România – d. , Timișoara, România) a fost un istoric și publicist din Timișoara, deputat și senator în Parlamentul României.

Studii modificare

Nicolae Ilieșiu a urmat studiile liceale la Liceul din Brad și la Liceul Andrei Șaguna din Brașov. După absolvire a urmat la Arad Institutul Teologic, fiind hirotonit preot. În continuare urmează dreptul la Universitatea din Cluj, unde și-a luat și doctoratul.[2][3]

Activitate modificare

A renunțat la cariera preoțească pentru postul de profesor de istorie și geografie la Liceul C. D. Loga din Timișoara.[2][3] După pensionare, între 1948–1949 a lucrat o perioadă la Biblioteca din Timișoara.[2]

Activitate publicistică modificare

Între 1919–1921 a activat ca redactor la ziarul săptămânal Banatul, care era proprietatea lui Sever Bocu, al cărui director a și fost între 1935–1938. În 1934 a fost redactor responsabil la Voința Banatului, tot al lui Sever Bocu. Între 1934–1935 a fost redactor responsabil și la Drapelul Banatului, editat de PNȚ. Între 1939–1941 a fost redactor responsabil al săptămânalului ASTREI, despărțământul Banat, și al cotidianului Dacia, apărut tot sub patronajul ASTRA, cotidian care din 1942 s-a numit Dacia Traiană.[2][3]

Activitate politică modificare

A fost membru marcant al PNȚ. Între 1928–1931, în timpul primei guvernări a PNȚ a fost deputat, iar între 1932–1933 senator, membru în delegația permanentă a PNȚ.[2][3]

Opera modificare

Principala sa operă este Timișoara: Monografie istorică, apărută în 1943 în Timișoara în Editura Planetarium. A mai publicat monografia Istoricul reuniunii femeilor române din Timișoara, apărută în 1925 în Editura Cartea Românească.[2][4]

Ca istoric a lucrat la o monografie a localităților din Banat, pentru care a difuzat în teritoriu un chestionar tip. Lucrarea nu a ajuns să fie publicată de el însuși. După moartea sa manuscrisul a fost achiziționat în 1963 de la soția sa de Muzeul Banatului. Lucrarea conține un foarte bogat material documentar, în special din perioada Primului Război Mondial și a fost publicată în 2011 cu titlul Monografia istorică a Banatului, ediția fiind îngrijită de Dumitru Țeicu.[5]

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g Florin Medeleț, Timișoara: Monografie istorică, p. 403, ISBN 978-973-97327-8-9 
  2. ^ a b c d e f Florin Medeleț, Nicolae Ilieșiu, în Nicolae Ilieșiu, Timișoara: Monografie istorică, Timișoara: Editura Planetarium, ed. a 2-a, ISBN: 978-973-97327-8-9, p. 403
  3. ^ a b c d Aurel Bugariu, Bibliografia Banatului 1918–1943, în Revista Institutului Social Banat-Crișana, 1943, p. 33
  4. ^ Tiberiu Ciobanu, Monografism bănățean, Timișoara: Ed. Eurostampa, 2008, ISBN: 978-973-687-736-0, pp. 77–92
  5. ^ Dumitru Țeicu, Destinul unei opere neterminate, prefață la Monografia istorică a Banatului, pp. 7–24