Nicolae Ionescu-Pallas

Nicolae Ionescu-Pallas
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cobadin, România
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România
Ocupațiefizician Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuTimișoara

Nicolae Ionescu-Pallas (n. 30 iulie 1932, Cobadin, Constanța – d. 7 ianuarie 2017, Timișoara) a fost un fizician român. Nicolae Ionescu-Pallas este unul dintre cei mai prolifici[necesită citare] fizicieni români, doctor în fizică și matematică, cercetător principal la Institutul de Fizică Atomică din București, istoric și filozof al științei, poet și istoric al muzicii liturgice, membru de onoare al Academiei Române din anul 2000.

Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

BiografieModificare

Nicolae Ionescu-Pallas s-a născut la 30 iulie 1932 în familia lui Ion Ionescu și a Mariei Dincă din comuna Pallas din Dobrogea. Având aptitudini bune pentru matematici a studiat la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din București în anii 1951-1955, pe care a absolvit-o cu succes, fiind repartizat ulterior în laboratorul de spectroscopie al Institutului de Fizică al Academiei Române. În anul 1957, după schimbarea denumirii Institutului, Ionescu a fost angajat ca tânăr teoretician în laboratorul de metode optice în fizica nucleară, condus de profesorul Ion I. Agârbiceanu. În luna decembrie 1959 Ionescu-Pallas s-a căsătorit cu Constanța Potoceanu, fizician la același institut. Are un fiu. A fost membru al PCR, dar în anii 80 a predat carnetul de partid, ceea ce l-a împiedicat să continue cariera academică și didactica.

Creația științificăModificare

Destul de curând laboratorul lui Agârbiceanu a obținut rezultate notabile, care au fost citate de profesorii A. Kastler și P. Jacquinet de la Școala Normală Superioară din Paris, căreia Ionescu-Pallas i-a dat interpretare teoretică, care a condus la construirea primului laser He-Ne în România, la numai un an după realizarea americană și la câțiva ani după cea a sovieticilor. Dezvoltarea noilor generații de laseri a necesitat de la Ionescu-Pallas calcule ale inversiei nivelelor atomice cu 2 nivele excitate cu durată finită de viață. Ionel Valentin Vlad își amintește despre acești ani ca despre unii dintre cei mai fructuoși, care au condus la elaborarea prin muncă tenace, dar și inspirată[necesită citare], a primului laser solid românesc sub conducerea lui Agârbiceanu și cu colaborarea tânărului cercetător George Nemeș. Ionescu-Pallas a fost partenerul de discuții și consultații competente ale tinerilor experimentatori Vlad și Nemeș. În anul 1969 Ionescu-Pallas publică un curs de mecanică teoretică, adaptat pentru fizicienii teoreticieni. Ionescu-Pallas a obținut gradul de doctor în fizică în anul 1971 cu teza "Deplasări izotopice în spectrele atomice". În anii 1970-1974 a condus Laboratorul de lasere gazoase și holografie de la Institutul Central de Fizică, care era același Institut cu o nouă denumire și cu orientare strict experimentală. În acest timp Ionescu-Pallas a inițiat un curs de fizică a laserilor în 5 volume (publicație internă), și care i-a inițiat pe mulți dintre cercetătorii tineri [1] În același timp se efectuau cercetări ale parametrilor critici pentru fuziunea cu un laser de putere mare. A fost preocupat de asemenea de problema conservării energiei în cadrul relativității generale Einsteiniene și a teoriilor alternative.

În aceiași ani Ionescu-Pallas a fost preocupat de mecanica evolutivă, relativitate generală și cosmologie, fiind îndeosebi interesat de ecuațiile Einstein cu constantă cosmologică nenulă. În acest domeniu a colaborat cu profesorii Liviu Sofonea și Ioan Gottlieb. A publicat o monografie de referință în literatura românească de specialitate "Relativitate generală și cosmologie", București, 1980).[necesită citare], care conține cele mai variate aspecte ale acestei teorii, inclusiv găurile negre și cosmologia. În aceeași carte se poate găsi o analiză amplă a teoriilor alternative celei Einsteiniene și critica acestor teorii. A arătat, de exemplu, că teoria lui Onicescu rezultă dintr-un caz particular al funcției Lagrange pentru două corpuri. În anii 1985 și 1988 a publicat în două ediții un curs de mecanică cuantică pentru fizicienii de la Măgurele.

După accidentuul de la Cernobîl a calculat în colaborare cu prof. Mircea Oncescu impactul acestuia asupra corpului uman, în special în România, și a publicat un raport de circulație internă.

O altă preocupare importantă a d-lui Dr. Ionescu-Pallas a fost tratarea unor probleme inverse ale opticii coerente: holografiа, interferometriа, focalizarea, metoda Schlieren, care au condus la elaborarea unor noi algoritmi de procesare a imaginilor, instrumente moderne optice. El a predat un curs de аnaliză numerică a datelor fizice.

În anul 1991 Ionescu-Pallas s-a retras din activitatea cotidiană la Institutul de Fizică Atomică, dedicându-se exclusiv gravitației și cosmologiei. În anul 2012 a intrat într-o boală grea, pierzîndu-și darul vorbirii. A decedat la București alături de soția Constanța și fiul Alexandru.

Alte preocupăriModificare

Printre alte preocupări ale lui Ionescu-Pallas se numără poezia, care include poeme de dragoste, introspecție psihologică, peisaj, tradiții populare. Este autorul unei antologii de poezie românească, precum și al unor traduceri din poezia străină. A fost un membru activ al societății literare "Relief românesc". În afara unor studii asupra marilor clasici ai antichității, a publicat o serie de biografii ale fizicienilor români. A contribuit de asemenea la interpretarea calendarului folosit în Dacia. A participat la elaborarea primelor două volume ale enciclopediei: Ioan Văduva-Popescu (coord. gen.) Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului.

PublicațiiModificare

Ionescu-Pallas a publicat peste 250 de contribuții în fizică și 3 monografii (în domenii precum mecanică clasică, gravitație și cosmologie, mecanică cuantică):

  • Nicolae Ionescu-Pallas, Phys. Rev., vol. 117, p. 505, 1960
  • Nicolae Ionescu-Pallas, Ann. Physik, vol. 8, p. 9, 1961 și vol. 10, p. 121, 1962
  • I Agârbiceanu, A. Agafiței, L. Blănaru, N. Ionescu-Pallas, I.M. Popescu, V. Vasiliu și V.G. Velculescu. Proc 3rd Intl. Congress on Quantum Electronics, Paris, Feb, 11-15, 1963

precum și căteva volume de prelegeri pentru inginerii Institutului de fizică atomică și cadrele științifice inferioare de fizică cuantică și teoretică.

Baze de dateModificare

Societăți științificeModificare

  • Membru al Comitetului academic pentru filozofie și istorie a științei
  • Membru al Societății Europene de fizică (1971)
  • Membru al grupului European pentru spectroscopie atomică (1970)
  • Membru al Institutului Ettore Majorana
  • Membru al Societății Internaționale de gravitație și ralativitate generală (1978)
  • Membru al Societății astronomice din India (1982)

Activități obșteștiModificare

  • Membru al Consiliului științific al Institutului de Fizică Atomică din partea intelectualilor[necesită citare]
  • Membru al Consiliului Național pentru Enciclopedia de Fizică (1983)

PremiiModificare

DecorațiiModificare

  • Medalia "Meritul științific", 1967

BibliografieModificare

  • Valentin I. Vlad. Prof. Dr. Nicholas Ionescu-Pallas at his 70-th Aniversary. Romanian Journal of Physics.Vol.55, No.1, P.3-6, 2003
  • Scurtă istorie a creativității și inventivității românești
  • Necrolog

NoteModificare

Legături externeModificare

  1. ^ I Agârbiceanu, A. Agafiței, L. Blănaru, N. Ionescu-Pallas, I.M. Popescu, V. Vasiliu și V.G. Velculescu. Proc 3rd Intl. Congress on Quantum Electronics, Paris, Feb, 11-15, 1963