Nicolae Suruceanu
| Nicolae Suruceanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1890 Suruceni |
| Decedat | 1968/1969 București |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | deputat, politician, ofițer inferior |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Nicolae Suruceanu (n. 1890, Suruceni, ținutul Chișinău, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1968/1969, București) a fost un deputat din Sfatul Țării, organismul care a exercitat puterea legislativă în Republica Democratică Moldovenească, în perioada 21 noiembrie 1917 - 27 noiembrie 1918.[1]
Biografie
modificareNicolae Suruceanu s-a născut în 1890 în localitatea Suruceni din județul Lăpușna. A absolivit școala militară, devenind ofițer inferior. Ulterior, a studiat și dreptul.[1]
În anul 1940 s-a refugiat în România (probabil la Iași), a revenit la Chișinău în 1941, urmând să se refugieze din nou pe teritoriul românesc în anul 1944, la București. A murit în anul 1968 sau 1969 la București, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica.[1]
Activitate politică
modificareLa începutul lunii aprilie 1917, s-a ținut o ședință a delegaților moldoveni de la toate unitățile militare din garnizoana Odesa, împreună cu marinarii și studenții moldoveni din localitate. În urma acestei ședințe s-a ales un comitet executiv al P.N.M., secția Odesa, sub președinția căpitanului Emilian Catelli. Comitetul era compus din 18 membri, printre care și Nicolae Suruceanu.[1]
La 19 mai, Comitetul Ostășesc din Odesa deleagă mai mulți ofițeri printre care și pe N. Suruceanu, cu responsabilitatea de a-i organiza pe ostașii moldoveni în campanii separate sub comanda unui ofițer moldovean.[1]
La 5 iulie 1917, Suruceanu primește următorul certificat: „Praporșcicului Suruceanu i se permite, pentru formarea de secțiuni mobile, să facă alegere de soldați din reg. 41 de rezervă, dintre cei născuți în Basarabia, răniți cel puțin de două ori...”[1]
La 20 octombrie este propus deputat pentru Sfatul Țării din partea C.C. Executiv al militarilor moldoveni din Chișinău.[1]
În noaptea dinspre 7 spre 8 ianuarie 1918 a făcut parte din grupul secret al lui I. Pelvian, care a plecat la Iași pentru a grăbi ajutorul român, iar la 12 ianuarie a fost în grupul condus de Ion Inculeț, care a plecat la Călărași pentru a întâmpina armata română.[1]
În cadrul Sfatului Țării a fost deputat în perioada 21 noiembrie 1917 - 27 noiembrie 1918 și membru în consiliile: constituțională, administrativă, de declarații și statute.[1]
Pe 27 martie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România.[1]
Recunoașteri
modificareNote
modificareBibliografie
modificare- Chiriac Alexandru, Mic dicționar al membrilor Sfatului Țării din Chișinău, în „Patrimoniu. Revistă de cultură istorică”, Chișinău, nr. 4/1991, pp. 99-100;
- Ciobanu Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929, pp. 133, 191;
Lectură suplimentară
modificare- Figuri contemporane din Basarabia, vol. III, Editura ARPID, Chișinău, 1939;
- Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929;
- Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998;
- Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998;
Legături externe
modificareSfatul Țării Arhivat în , la Wayback Machine.
Vezi și
modificare