Număr imaginar
Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o extindeți. |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Numerele imaginare au fost inventate din necesitatea de a avea anumite numere care sunt asociate radicalului din numere negative, și care deci nu pot fi numere reale, cu exceptia lui 0 care este singurul numar și imaginar și real.[1]
Din istoria numărului imaginar “i”Modificare
- În 1806 Jean Robert Argand publica lucrarea Eseu despre interpretarea geometrică a cantităților imaginare.
- În 1813 Adrien-Marie Legendre pune bazele geometriei numerelor complexe.
- În 1829 William Rowan Hamilton considera că, așa cum geometria este știința spațiului care și-a găsit expresia matematica în “Elementele lui Euclid”, așa și algebra trebuie să fie știința a ceva, și inspirat de filozofia lui Immanuel Kant, el decide că acel ceva trebuie să fie timpul.
- În 1831 datorită lui Carl Friedrich Gauss se impune termenul de “număr complex”.
- Matematicianul francez Augustin Louis Cauchy (1789-1857) are o contribuție deosebită în începuturile teoriei funcțiilor complexe.
- Bernhard Riemann în 1851 este inițiatorul legăturii dintre funcțiile multivalente și topologie.
Vezi șiModificare
- Număr complex - pentru mai multe detalii