Nuntași, Constanța

sat în comuna Istria, județul Constanța, România
Nuntași
—  sat  —
Nuntași se află în România
Nuntași
Nuntași
Nuntași (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 44°32′17″N 28°39′4″E / 44.53806°N 28.65111°E44°32′17″N 28°39′4″E / 44.53806°N 28.65111°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețInterbelic Constanta County CoA.png Constanța
ComunăIstria

SIRUTA62048

Altitudine50 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total1.100 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal907156
Prefix telefonic+40 x41 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Nuntași (în trecut Duingi, în turcă Düğüncü) este un sat în comuna Istria din județul Constanța, Dobrogea, România. Se află la o altitudine de 50 m deasupra nivelului mării. Populația este de 1.100 locuitori, determinată în , prin recensământ, pe criteriul de populație stabilă[*][[populație stabilă (concept în statistica demografică din România, definit ca „toți cetățenii români cu domiciliul în țară, persoanele de cetățenie străină sau fără cetățenie care au domiciliul (reședința permanentă) în România sau o reședință tem)|​]]. Se situează la 11 km de cetatea Histria, situată pe drumul ce face legătura dintre drumul județean Năvodari-Mihai Viteazu și DN 22 Constanța-Tulcea. Este situat la altitudinea de 50 m. d. m. , 44° 32’ 17’’ latitudine nordica si 28° 39’ 4’’ longitudine estica, in partea de sud-est a tarii si de nord-est a judetului Constanta, la limita estica a podisului Casimcea.

Relieful este predominat de campie, o parte a localitatii aflandu-se, climatic, in zona de influenta a rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Reteaua hidrografica a satului este reprezentata de lacul Nuntasi, cu apa sarata (817 ha) , cu o adancime de 2 m, compus din namoluri terapeutice, asemanatoare cu cele din lacul Techirghiol. Batranii satului cunosc cazuri de bolnavi care au venit in carje sau au fost adusi de rude ori de prieteni cu patura si care, dupa mai multe bai, au plecat acasa sanatosi. Analizele de laborator au scos la iveala superioritatea namolului de Duingi (Nuntasi) fata de cel de Techirghiol, prin prezenta mare a sarii de magneziu in compozitia sa . Baile de namol de la Nuntasi, au fost o mare atractie turistica, acestea reprezentand un mare interes pentru localnici inca de la inceputul secolului al XX-lea. De fapt, un mare interes l-a avut acest lac si pentru locuitorii cetatii Histria, care in mod cert cunosteau calitatile terapeutice ale acestui lac. Vechimea satului trebuie sa fie legata de vechimea satului Istria(Histria). Histria a fost întemeiată pe la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. (657 după Eusebiu), de coloniștii veniți din Milet (un oraș de pe coasta egeeană a Asiei Mici), fiind atestată ca cel mai vechi oraș de pe teritoriul românesc. Pe baza cercetarilor care au avut loc pe ruinele cetatii Histria, marele zid de apărare al cetății, construit în parte la sfârșitul secolul III d.Hr., reparat și întărit în cursul secolelor IV-VI, înconjura cetatea ridicată în epoca romană târzie.

De sus, de pe turnul cel mare al cetății, se văd unele din cartierele orașului scoase la lumină de săpăturile arheologice: cartierul comercial situat în sectorul de sud și cartierul bogaților, la est, într-o poziție frumoasă. Spre nord-est este situat sectorul sacru al marilor temple grecești din sec. V-III î.Hr.

În apropierea porții mici a cetății de lângă terme, în afara incintei, este situat muzeul, construit de Vasile Pârvan. In sala acestuia sunt expuse reliefuri votive, funerare și decorative, de exemplu friza cu victorii înaripate, obiecte grecești de sticlă, de metal, de os sau de fildeș și vase ceramice pictate. În pereți sunt încastrate inscripții votive din vremea romană, atestând numele vechilor sate din jurul cetății, unele din ele aduse de la Ulmetum și din teritoriul rural al Histriei.

Denumirea satului de "Duingi", vine de la populatia turca, care atrasi de lacul Duingi, o parte din turcii popositi la Istria, s-au retras pe actuala vatra a satului Nuntasi. Traditia spune ca o nunta turceasca, in drumul ei de la Tulcea spre Constanta, a facut popas in acest loc, nuntasii, simtindu-se bine si atrasi de farmecul locului, de linistea care domnea aici, dar si de minunata apa a Duingiului, apoi au hotarat stabilirea lor aici, dandu-i denumirea satului dupa denumirea lacului Duingi.

Teritorial-administrativ, Satul Nuntasi face parte din Comuna Istria. Pana in anul 1951, satul Nuntasi avea propria primarie.

Ca aproape toate localitatile din Dobrogea, Nuntasi reprezinta un melaj de civilizatii si popoare. Turci, tatari,bulgari si bineinteles romani.

BULGARII IN DOBROGEA

Bulgarii sunt un popor de origine slava, asezati in peninsula Balcanica prin anii 680-681, sub conducerea lui Asparuh, unde au pus bazele primului tarat bulgar cu resedinta la Pliska, apoi la Preslav (681-1018). Dupa cucerirea bizantina din anul 1018 a acestei formatiuni politice, la 1185 se va constitui al doilea tarat bulgar, cu resedinta la Tarnovo, care isi va incheia existenta la sfarsitul secolului al XIV-lea, ca urmare a expansiunii Imperiului otoman. Bulgarii au stat sub stapanire turceasca pana in secolul al-XIX-lea, acest lucru determinandu-i pe bulgari sa emigreze catre tinuturile locuite de romani.

Cele dintai statorniciri (de circa 40 de locuitori) ale bulgarilor in teritoriul dobrogean se datoreaza unor pastori atrasi de conditiile naturale regionale favorabile pastoritului, in cazalele Mangalia, Harsova, Silistra, Constanta. Aceasta prezenta a fost insa una vremelnica, data fiind transhumanta specifica.

Bulgarii au convetuit alaturi de romani, de turci dar si de greci, bulgarii mai vechi din Dobrogea fiind cunoscuti sub numele de grebenci, acestia avand ca semn particular podoaba sub forma de piepten. Trebuie sa subliniem faptul ca in unele dintre localitatile in care bulgarii au convietuit cu populatia locala, acestia au invatat in scoli in limba romana sau greaca.

Dupa cum se stie, din anul 1913, in componenta statului roman a intrat teritoriul de sud al Dobrogei istorice, Cadrilaterul (judetele Durostor si Caliacra), problema apartenentei politice si istorice a acestui tinut declansand o controversa intre romani si bulgari. Cadrilaterul este denumirea romaneasca a partii de sud a Dobrogei, aflata in Bulgaria si marginita de Dunare la N-V, raurile Beli Lom și Kamchiya la sud și Marea Neagra la est. Numele, aparut la generalii romani in1913, in decursul celui de-al doilea razboi balcanic, inseamna „patrulater” si provine de la cele patru cetati, turcesti pana in1878, care alcatuiau un sistem defensiv in nord-estul Bulgariei din1913 : Silistra, Ruse, Sumen si Varna. Cele doua judete care formau Cadrilaterul aveau o suprafata de 4500 kmp Caliacra si respectiv 2336 kmp Durostorumul.

Caliacra avea o populatie de 183000 de locuitori, economia fiind infloritoare, clima era aproape mediteraniana, avand un peisaj mirific. Judetul avea podoaba Balcicului, statiuni balneo-climaterice Ecrene, considerata cea mai frumoasa plaja de pe litoral, biserici si multe asezari cu o tenta orientala. Numele acestui judet vine de la capul Caliacra, care in traducere greaca inseamna ,, stanca buna’’, deoarece corabierii greci gaseau adapost pe timp de furtuna.

Ca urmare a implicarii romanilor impotriva bulgarilor, in cel de-al doilea conflict balcanic, partea cadrilaterului, la linia Turtucaia-Balcic este anexata Romaniei in 1913. In momentul anexarii, doar 6348 ar fi fost romani, restul turci si bulgari. Romanii erau urmasii mocanilor margineni stationati si sedentarizati aici ca urmare a transhumantei lor pastorale. Totodata primeau spre lucru si 10 ha. de pamant

Cadrilaterul a ramas in componenta Romaniei pana in 1940, cand, prin tratatul de la Craiova de la 7 septembrie, este restituit Bulgariei, ca urmare indirecta a presiunilor politice exercitate de Germania asupra guvernului roman. La 10 septembrie maresalul Ion Antonescu a ratificat sub propria semnatura tratatul de cedare a partii de S-E a Dobrogei.

Bulgarii au intrat in posesia acestei regiuni relativ fara probleme. Populatia romana din acest teritoriu a fost mutata in Dobrogea de nord, printr-un schimb obligatoriu de populatie cu bulgarii. Astfel din Bulgaria s-au atabilit atunci in Romania aproximativ 110 000 romani (din Cadrilater si sudul Dunarii), iar din Romania au plecat 77000 de bulgari.

Statul roman s-a obligat sa ia in sarcina lui despagubirile romanilor care paraseau bunurile rurale situate pe teritoriul Bulgariei, iar statul bulgar s-a angajat sa despagubeasca pe cetatenii romani de origine etnica bulgara care paraseau Dobrogea .

Prin evacuarea populatiei romane din judetele Dorustorum si Caliacra s-au abandonat 204672 ha. teren arabil si 18760 gospodarii agricole, s-au evacuat din Cadrilater 21.897 capi de familie din care numai 18919 au fost proprietari agricoli, restul fiind proprietari urbani fara pamant, functionari. In schimb in urma evacuarii populatiei bulgare din judetele Tulcea si Constanta au ramas 124267 ha. teren arabil din care 58413 ha in judetul Constanta si 55854 ha in judetul Tulcea, precum si 11774 imobile din care in judetul Constanta 5506 iar in judetul Tulcea 6268, dupa cum reiese dintr-o situatie intocmita de inspectoratul agricol Constanta in 1948.

TURCII IN DOBROGEA

Populatia turca din Dobrogea reprezinta o permanenta cunoscuta datorita conditiilor istorice in care aceasta si-a afirmat existenta in spatiul dintre Dunare si mare, care a intrat in componenta Imperiului Otoman inca de la sfarsitul domniei lui Mircea cel Batran (~1418).

Prima consemnare documentara a prezentei stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al Romaniei este din anul 1264 cand, in urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul Anatolian selgiucid, un grup de 12 mii de ostasi condusi de imparatul Izeyddin Keykavuz s-a asezat in Dobrogea. Acestia erau trimisi de imparatul bizantin Mihail Paleologul pentru a apara Imperiul Bizantin de invaziile straine. Asezarea dobrogeana a fost numita de turcii preotomani Babadag, ceea ce inseamna "Tatal muntilor".

In secolul al-XVII –lea mai toate satele, orasele si targurile din Dobrogea aveau denumire turceasca, ceea ce ne facem sa credem ca numarul acestora era foarte mare. Dupa razboiul de independenta ( 1877 ) turcii au ramas in Dobrogea, locuind cu precadere in orasele centre administrative si economice, dar si pe domenii proprii in mediul rural. Satele locuite de turci erau recunoscute, in general, dupa sufixul köyharem, spatiul destinat femeilor si camerele barbatilor numite selamlik, iar acestea erau alcatuite din locuinte risipite, avand pereti din chirpici sau nuiele impletite si lipite cu lut, mai rare fiind constructiile din piatra. Casa turcilor cu stare se numea conac.

Perioada 1945-1990 a fost o perioada in care intelectualitatea turca a migrat in Turcia, iar scoala in limba turca a functionat pana in 1954 dupa care s-a suspendat. Dupa anul 1990, turcii s-au organizat formand Uniunea Democrata Turca din Romania (UDTR), al carei principal obiectiv este sa revigoreze si sa transmita valorile culturale si traditionale ale etnicilor turci.

Conform recensamantului din (1992), numarul estimat al turcilor din Romania este de 29.080, adica 0,13% din populatia Romaniei. Dintre acestia 24.295 traiesc in judetul Constanta, 3390 in Tulcea si restul in Bucuresti, Calarasi si Braila.

Pe raza satului, inca sunt vizibile ramasitele cimitirului turcesc.

Turcii au trait in comuniune cu bulgarii , care s-au retras din Basarabia. Comunitatea turceasca era numeroasa, avand o geamie, precum si o scoala, dar si un cimitir, destul de mare ( ~2000 de morminte ), un cimitir foarte bine structurat pe randuri. Unele dintre aceste morminte se pastreaza si astazi, avand lespezile de piatra intacte, putand fi citite numele celor care sunt ingropati acolo.

De numarul mare de morminte este legata si vechimea satului. Cimitirul bulgarilor care au trait in satul Nuntasi este mult mai mic si, din nefericire, multe morminte au fost acoperite, pastrandu-se doar partial cateva cruci carte atesta vechimea mormintelor.

Casele Bulgarilor erau constructii simple, avand temelie din piatra peste piatra, fiind zidite din chirpici si acoperite cu olana. Bulgarii din Nuntasi aveau si ei o scoala separata, dar si o biserica ortodoxa cu hramul: ,, Sf.M.Mc.Dimitie Izvoratorul de Mir ’’, dupa cum reiese dintr-o fotografie, care este datata cu anul 1928.

Viata satului Nuntasi, vechiul Duingi, ia o noua intorsatura dupa cel de-al II-lea razboi mondial, cand intre statul roman si statul bulgar se face schimbul de populatie.

Astfel, in luna noiembrie 1940, au plecat bulgarii din localitatea Nuntasi, in locul acestora venind romanii din mai multe localitati din Cadrilater. Aici au primit fiecare cate o proprietate, in functie de proprietatile pe care le-au lasat in Bulgaria .

Din informatiile obtinute de la batranii satului, romanii au lasat in Bulgaria granele nerecoltate. In Dobrogea s-au stabilit cu dificultate, fiind nevoiti sa se mute dintr-o localitate in alta pana cand au reusit sa se stabileasca definitiv. Casele pe care le-au primit erau case saracacioase cu doua camere, iar la intrare aveau un pridvor. Incalzirea caselor se facea cu ,, sobe oarbe’’ . Casele erau imprejmuite cu garduri din piatra. Majoritatea caselor bulgaresti sunt asezate cu spatele la strada .

Odata asezati in satul Nuntasi , oamenii au inceput sa se gospodareasca. Majoritatea au refacut casele vechi pe care le-au primit, fie au construit altele. In Dobrogea au fost improprietariti cu pamant, pe care l-au lucrat pana la colectivizare . In urma acestui proces o parte din locuitorii s-au mutat la oras, unde au primit locuri de munca in fabrici si uzine, altii au ramas in sat lucrand fie in Cooperativa Agricola de productie, fie in fermele infiintate . Satul Nuntasi era vestit prin baile de la lacul Nuntasi , dar si prin terenurile agricole. Se produceau foarte multe legume, erau livezi cu pomi fructiferi dar si multe vii.

Educatia tinerilor se facea la Scoala Generala cu clasele I-VIII din localitare, iar prescolarii mergeau la gradinita din sat. Deasemenea tinerii participau la manifestarile care se organizau in sat cu prilejul diferitelor evenimente, iar sambata mergeau la caminul cultural din sat unde vizionau filme .

NoteModificare

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă