Ofelia Manole
Ofelia Manole | |
Politicianul Ofelia Manole | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Zeidman, zisă Irina, zisă Jeni |
Născută | 1908 Reni, Imperiul Rus |
Decedată | 1983, (75 de ani) București, Republica Socialistă România |
Părinți | Isidor Zeidman și Ernestina |
Căsătorită cu | Manole H. Manole[1] |
Cetățenie | România |
Etnie | rusească, evreiască |
Ocupație | politiciană |
Șefa secției Cultură a CC al PMR | |
Adjuncta lui Leonte Răutu | |
Membră a CC al PCR | |
Președinta Uniunii Femeilor Democrate din România | |
Membru supleant al CC al PCR | |
În funcție 1948 – 1960 | |
Secretar general în Ministerul Sănătății | |
Șefului Secției de Agitație și Propagandă a CC | |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Alma mater | Facultatea de Litere din București |
Profesie | politician comunist |
Modifică date / text |
Ofelia Manole, născută Zeidman (n. 1908, Reni, Imperiul Rus, acum în Ucraina - d. 1983, București) a fost o comunistă ilegalistă și un demnitar român de origine rusească și evreiască și care a ocupat mai multe funcții în aparatul de propagandă al PMR și PCR. Șefa secției Cultură a Comitetului Central, a fost adjuncta lui Leonte Răutu, denumit de "Raportul Tismăneanu" dictatorul culturii române[2].
Biografie
modificareMembră a Partidului Comunist din România (PCdR) din anul 1926, ajunge membră a CC al PCR și președinta UFDR (Uniunea Femeilor Democrate din România). A fost arestată de mai multe ori în perioada în care partidul comunist era în ilegalitate. După 23 august 1944 a deținut mai multe funcții, precum membru supleant al Comitetului Central (1948-1960), secretar general în Ministerul Sănătății sau adjunct al șefului Secției de Agitație și Propagandă a Comitetului Central. Ofelia Manole a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile (1948 - 1952) și (1952 - 1957).[3]
Ofelia Manole a publicat în 1951, la Editura Tineretului, o broșură cu 37 de pagini dedicată lui Donca Simo.
Decăderea
modificareLa plenara din 1958 a fost sancționată. În același an a fost îndepărtată de la secția de Agitație și Propagandă. În 1960, la Congresul al-III-lea al Partidului Muncitoresc Român (devenit Congresul al-VIII-lea al Partidului Comunist Român în 1965) nu a mai fost aleasă în Comitetul Central.
Moartea
modificareÎn 1983 a fost omorâtă în propria casă, asupra morții ei existând în epocă mai multe versiuni. S-a spus că un om aflat în stare avansată de ebrietate a pătruns în casa ei și a împușcat-o, dar varianta oficială a fost că iubitul nepoatei ei, militar de profesie, a împușcat-o pe motiv că a refuzat să accepte cererea în căsătorie pe care el o declarase nepoatei. Nu a fost exclusă însă și varianta unui asasinat politic.
Decorații
modificare- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[4]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[4]
- Ordinul „23 August” clasa I (23 ianuarie 1978) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”[5]
Note
modificare- ^ ro Ceaușescu și modelele lui feminine ; Ofelia Manole, Stela Moghioroș, Ileana Răceanu.
- ^ Raportul Tismăneanu, p.659
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
- ^ Decretul președintelui Republicii Socialiste România nr. 7 din 23 ianuarie 1978 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al R.S. România din 27 ianuarie 1978, art. 2.