Pompei Onofrei

protopop român, deținut politic
(Redirecționat de la Onofrei Pompeiu)
Pompei Onofrei
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sărata, Bistrița-Năsăud, România Modificați la Wikidata
Decedat1998 (88 de ani) Modificați la Wikidata
Sibiu, România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
OcupațieProtopop Modificați la Wikidata

Pompei Onofrei (n. 24 iunie 1909, Sărata, Bistrița-Năsăud[1] – d. 1998, Sibiu) a fost un preot român unit (greco-catolic), secretar al episcopului Iuliu Hossu la Cluj, deținut politic, ulterior protopop unit al Sibiului.

Biografie

modificare

A făcut studiile teologice la Blaj, iar în anul 1934 a fost hirotonit preot. A lucrat în calitate de secretar al episcopului de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu.

După Dictatul de la Viena a fost arestat de autoritățile horthyste de ocupație și condamnat la moarte. A scăpat în mai multe rânduri cu viață, după care a fost expulzat în România (de atunci), stabilindu-se la Sibiu.

Începând cu octombrie 1947 preotul Pompei Onofrei a fost șicanat mereu de autoritățile comuniste, exercitând presiuni pentru trecerea sa la Biserica Ortodoxă Română. Printre altele fost anchetat și de ofițerul politic, colonelul Gheorghe Crăciun. La 1 decembrie 1948 a fost interzisă Biserica Română Unită cu Roma. Preotul Onofrei, care a refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost din nou anchetat și reținut de mai multe ori, iar în cele din urmă a fost arestat, în iulie 1949. De-abia în Joia Mare a anului 1952 a fost condamnat la patru ani de muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După executarea pedepsei nu a fost eliberat, ci mutat la închisorile din Brașov, Codlea, Jilava și Gherla, pe motiv că pedeapsa nu și-ar fi atins scopul. Pentru că făcea rugăciuni și cateheze cu deținuții a fost adesea pedepsit și torturat, închis la izolare și trimis la „neagra” (o celulă-mormânt, fără lumină, cu pământ pe jos, fără vreun alt obiect în interior).[2]

A fost eliberat la 4 august 1964 de la Gherla, într-un lot din care mai făcea parte, între alții, și episcopul Ioan Ploscaru, printr-un decret de grațiere emis de autoritățile comuniste. S-a stabilit la Sibiu, unde a primit o cameră pe strada Șelarilor. Cu greutate, a primit dreptul să slujească ca preot în ritul romano-catolic, activând clandestin în ritul bizantin român. Camera sa a servit drept capelă clandestină. Între participanții la slujbele oficiate în locuința sa s-au numărat Carmen Iohannis și soțul acesteia, Klaus Iohannis.[3] În tot acest timp Părintele Pompei Onofrei a fost urmărit de Securitate.

După Revoluția Română din 1989 Părintele Protopop Pompei Onofrei a continuat demersurile în vederea recunoașterii drepturilor BRU și pentru retrocedarea Bisericii dintre Brazi din Sibiu și a Bisericii Sf. Vasile din cartierul Lazaret, confiscate de guvernul comunist și nerestituite până în prezent.[4] Totuși a reușit ca românii uniți din Sibiu să primească dreptul să-și desfășoare serviciile divine în Biserica Ursulinelor.

Protopopul Pompei Onofrei a decedat în anul 1998 la Sibiu. Prin decizia primăriei, unei străzi din Sibiu i-a fost dat numele Pompeiu Onofreiu (fostă Maternității).

La 1 ianuarie 2011 a fost hirotonit în Statele Unite ale Americii un preot, diaconului Gabriel Didiță, care își datorează vocația sacerdotală întâlnirii cu Părintele Pompei Onofrei, care i-a fost părinte spiritual.[5]

  1. ^ „Fișa matricolă penală”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Cicerone Ionițoiu, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Preoții greco-catolici, cu o prefață de Doina Cornea, Cluj, 2001, pag. 13.
  3. ^ Cine este Klaus Iohannis, Adevărul, 17 noiembrie 2014.
  4. ^ Biserici naționalizate, România Liberă, 11 decembrie 2001.
  5. ^ Hirotonire de preot în Eparhia de Canton

Legături externe

modificare