Doina Cornea

publicistă și disidentă anticomunistă română
Doina Cornea
Doina Cornea.jpg
Doina Cornea
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani)[3][1] Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România[4] Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesoară universitară[*]​
activist pentru drepturile omului[*]​
scriitoare
traducătoare
disidentă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Rafto ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*]​ ()
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ ()
honorary doctor of the Université libre de Bruxelles[*]​ ()
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Doina Cornea (n. ,[1][2] Brașov, România – d. ,[3][1] Cluj-Napoca, România[4]) a fost o publicistă și disidentă anticomunistă din România.

BiografieModificare

Tatăl ei, Iacob Cornea, era originar din Ileni, județul Făgăraș, iar mama, Maria Cornea (născută Moga), era originară din Apahida.[5]

Doina Cornea a urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj. În anul 1948 a început studiile de franceză și italiană la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.[6]

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”.[7] În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș.[8]

Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[9]

A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[10]

Activitatea după 1989Modificare

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.[11] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.[12]

Volume publicateModificare

PublicisticăModificare

  • Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
  • Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
  • Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
  • Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
  • Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [13]

TraduceriModificare

  • Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
  • Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
  • Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
  • Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)

Premii și distincțiiModificare

  • A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:
    • Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989);
    • Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989);[14]
    • Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000);
    • Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).
    • Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009)
    • Din partea Regelui Mihai a primit Crucea Casei Regale a Romaniei în octombrie 2009.

MemoriaModificare

În data de 7 martie 2020 a avut loc la Cluj concertul caritabil „Lumina din întuneric”, cu scopul înființării casei memoriale „Doina Cornea”.[15]

NoteModificare

  1. ^ a b c d Doina Cornea, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Doïna Cornéa, Babelio 
  3. ^ a b https://www.lemonde.fr/disparitions/article/2018/05/04/mort-de-doina-cornea-figure-de-la-resistance-roumaine-au-communisme_5294404_3382.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Doina Cornea a murit în locuinţa sa din Cluj-Napoca, Mediafax, accesat în  
  5. ^ Doi ani de la moartea Doinei Cornea, adevarul.ro, 4 mai 2020.
  6. ^ „Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme”. Accesat în . 
  7. ^ https://www.rfi.ro/politica-111894-pagina-de-istorie-doina-cornea-batuta-securitate-decorata-papa-regele-mihai?fbclid=IwAR0hfqNu_KNt_9Og4MBEG7pMcACT96sV8gW-GvVzHnsNJOtk-JhWg-OR0fY
  8. ^ crji.org :: Lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989 (5)
  9. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București 2004, pag. 310.
  10. ^ Doina Cornea a murit în locuința sa din Cluj-Napoca, mediafax.ro, 4 mai 2018 (accesat la 4 mai 2018)
  11. ^ Florin Marin (), „Doina Cornea a murit”, Agerpres.ro, accesat în  
  12. ^ „Fosta disidentă Doina Cornea, condusă pe ultimul drum de peste 400 de persoane”, HotNews.ro, , accesat în  
  13. ^ „Pedagogia suferinței“, Silvia Dumitrache, Observator cultural - numărul 473, mai 2009, accesat la 31 ianuarie 2014
  14. ^ Doina Cornea: „Voi nu puteți fi înfrânți. Nici o jertfă în istorie nu este de prisos”, romania.europalibera.org, 7 martie 2020. Accesat la 4 mai 2020.
  15. ^ In memoriam: Doina Cornea, concertul caritabil de la Cluj, romania.europalibera.org, 9 martie 2020. Accesat la 4 mai 2020.

Legături externeModificare

Articole biografice

Interviuri

Interviuri despre Revoluție

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Doina_Cornea&oldid=13402699