Doina Cornea
| Doina Cornea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [2][3]  Brașov, România |
| Decedată | (88 de ani)[4][2] Cluj-Napoca, România[5] |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | profesoară universitară[*] activist pentru drepturile omului[*] scriitoare traducătoare disidentă |
| Limbi vorbite | limba franceză limba română[6] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Babeș-Bolyai |
| Organizație | Universitatea Babeș-Bolyai |
| Premii | Premiul Rafto () Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*] () Comandor al Legiunii de Onoare[*] () docteur honoris causa de l'université libre de Bruxelles[*] () Eredoctor van de Vrije Universiteit Brussel[*] ()[1] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Doina Cornea (n. ,[2][3] Brașov, România – d. ,[4][2] Cluj-Napoca, România[5]) a fost o publicistă și disidentă anticomunistă din România.[7]
BiografieModificare
Tatăl ei, Iacob Cornea, era originar din Ileni, județul Făgăraș, iar mama, Maria Cornea (născută Moga), era originară din Apahida.[8]
Doina Cornea a urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj. În anul 1948 a început studiile de franceză și italiană la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.
După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.[9]
În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.
Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”.[10] În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, maltratări, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș.[11]
Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).
În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[12]
A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[13]
Activitatea după 1989Modificare
După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.
A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.
A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).
Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.[14] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.[15]
Volume publicateModificare
PublicisticăModificare
- Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
- Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
- Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
- Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
- Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [16]
TraduceriModificare
- Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
- Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
- Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
- Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)
Premii și distincțiiModificare
A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:
- Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989).
- Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989).[17]
- Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000).
- Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).
- Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009).
- Crucea Casei Regale a Romaniei, oferită de Regele Mihai (octombrie 2009).
MemoriaModificare
În data de 7 martie 2020 a avut loc la Cluj concertul caritabil „Lumina din întuneric”, cu scopul înființării casei memoriale „Doina Cornea”.[18] Fosta stradă Alba Iulia din municipiul Cluj-Napoca îi poartă numele, începând din anul 2020.[19][20]
De asemenea, Bulevardul Vasile Milea din București a fost redenumit Bulevardul Doina Cornea, în memoria ei.
NoteModificare
- ^ Eredoctoraten CAVA (în neerlandeză)
- ^ a b c d Doina Cornea, Autoritatea BnF
- ^ a b Doïna Cornéa, Babelio
- ^ a b Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme (în franceză)
- ^ a b Doina Cornea a murit în locuinţa sa din Cluj-Napoca, Mediafax, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Doina Cornea, simbolul demnității românești: „Nu mai avem josnicul drept de a fi laşi, ipocriţi, fricoşi, corupţi"”. Recorder. . Accesat în .
- ^ Doi ani de la moartea Doinei Cornea, adevarul.ro, 4 mai 2020.
- ^ „Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme”. Accesat în .
- ^ Bianca Pădurean (), Pagina de istorie: Doina Cornea, bătută de Securitate, decorată de Papă, Regele Mihai și Republica Franceză, RFI România: Actualitate, informații, știri în direct
- ^ „crji.org :: Lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989 (5)”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București 2004, pag. 310.
- ^ Doina Cornea a murit în locuința sa din Cluj-Napoca, mediafax.ro, 4 mai 2018 (accesat la 4 mai 2018)
- ^ Florin Marin (), „Doina Cornea a murit”, Agerpres.ro, accesat în
- ^ „Fosta disidentă Doina Cornea, condusă pe ultimul drum de peste 400 de persoane”, HotNews.ro, , accesat în
- ^ „Pedagogia suferinței“, Silvia Dumitrache, Observator cultural - numărul 473, mai 2009, accesat la 31 ianuarie 2014
- ^ Doina Cornea: „Voi nu puteți fi înfrânți. Nici o jertfă în istorie nu este de prisos”, romania.europalibera.org, 7 martie 2020. Accesat la 4 mai 2020.
- ^ In memoriam: Doina Cornea, concertul caritabil de la Cluj, romania.europalibera.org, 9 martie 2020. Accesat la 4 mai 2020.
- ^ „Strada din Cluj-Napoca pe care a locuit Doina Cornea îi va purta numele fostei disidente”, Descoperă.ro, , accesat în
- ^ Remus Florescu (), „O stradă din Cluj-Napoca se va numi Doina Cornea. Primul pas spre repararea unei nedreptăți rușinoase”, Adevărul, accesat în
Legături externeModificare
- Liiceanu, Gabriel: Cap. „Silueta unei Doamne”, pag.17, în vol. „Apel către lichele”, ed. Humanitas, București, 1992, ISBN 973-28-0370-3 și în „România liberă”, 6 iunie 1990. Accesat:28.03.2022.
- Doina Cornea a luat apărarea scriitorilor interziși[nefuncțională], 24 aprilie 2009, Jurnalul Național
- Brașovenii din ’87 cereau ajutorul Doinei Cornea[nefuncțională], 4 mai 2009, Jurnalul Național
- Despre Doina Cornea și rușinea de a fi român, 21 decembrie 2014, Adrian Munteanu, Adevărul
Articole biografice
- Disidenta de 1000 Ron/lună, 19 octombrie 2007, Evenimentul zilei
- Doina Cornea, într-o închisoare ambulantă la Cluj[nefuncțională], 3 februarie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
- Doina Cornea pe baricadele luptei anticomuniste, 22 decembrie 2010, Virgil Lazar, Florina Dobos, România liberă
- Doamna demnitatii nationale, 28 mai 2009, Nicolae Dragusin, România liberă
Interviuri
- Doina Cornea, la moartea papei Ioan Paul al II-lea, 8 aprilie 2005, Radio Europa Liberă
- Doina Cornea a fost bătută de milițianul ce o păzea, 18 mai 2009, Jurnalul Național
Interviuri despre Revoluție
- Doina Cornea: „Nu puteam să vorbesc aproape cu nimeni”, 28 decembrie 2009, Bogdan Stanciu, Adevărul
- Cum a luat-o Iliescu ostatică pe Doina Cornea, 14 decembrie 2011, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei