Otto I de Saxonia
| Otto I de Saxonia | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 835 |
| Decedat | (119 ani) |
| Înmormântat | Abația Gandersheim[*]  |
| Părinți | Liudolf de Saxonia Oda of Billung[*] |
| Frați și surori | Liutgarda Gerberga I[*] Hathumod[*] Thankmar[*] Bruno de Saxonia Cristina[*] |
| Căsătorit cu | Hedviga[*] |
| Copii | Henric I Oda de Saxonia[*][1] Liudolf[*][2] Irminburg[*] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Dinastia Ottoniană |
| Duce al Saxoniei | |
| Domnie | 880 – 30 noiembrie 912 |
| Predecesor | Bruno al Saxoniei |
| Succesor | Henric I al Saxoniei |
Modifică date / text  | |
Otto sau Oddo, supranumit cel Ilustru (n.c. 851 – d. 30 noiembrie 954) a fost duce de Saxonia din 880 până la abdicarea sa pe 30 noiembrie 912.
Viața modificare
Otto era fiul mai mic al ducelui Liudolf de Saxonia cu soția sa Oda din familia Billungilor și a succedat în scaunul ducal fratelui său mai mare, Bruno, după ce acesta a murit în 880, într-o luptă împotriva vikingilor. Familia sa este numită Liudolfingi, după tatăl său, dar și Ottonieni, după nepotul său, împăratul Otto I supranumit cel Mare.
Printr-un hrisov al regelui carolingian Ludovic cel Tânăr acordat abației Gandersheim în 26 ianuarie 877, pago Suththuringa (regiunea Turingiei de sud) este descrisă ca aflându-se in comitatu Ottonis. Într-un hrisov din 28 ianuarie 897 Otto este menționat drept marchio, iar pago Eichesfelden (Eichsfeld) apare ca fiind în cadrul comitatului său (de fapt, al mărcii sale). El a fost de asemenea și abate laic al abației de Hersfeld în 908. Otto a mai fost descris ca magni ducis Oddonis de către Widukind de Corvey, atunci când descrie căsătoria surorii sale Liutgarda cu regele Ludovic.
Otto a părăsit Saxonia rareori. El era un principe regional, iar seniorii săi, Ludovic cel Tânăr și împăratul Arnulf, cu fiecare dintre care a avut relații foarte bune, nu prea au intervenit în Saxonia. Practic, Otto era ca un rege în Saxonia și și-a stabilit ca tributari pe vecinii slavi polabi.
Potrivit cronicarului Widukind de Corvey, lui Otto i s-a oferit titlul de rege al Franciei Răsăritene după moartea lui Ludovic Copilul în 911, însă nu a acceptat invocând vârsta înaintată, propunându-l în schimb pe Conrad de Franconia. Această afirmație este însă îndoielnică.[3]
Soția lui Otto a fost Hathui de Babenberg (d. 904), fiica lui Henric de Franconia. Cei doi au avut doi fii, Thankmar și Liudolf, care s-au stins înaintea lui, însă cel de al treilea fiu Henric Păsărarul a reușit să îi succeadă lui Otto ca duce de Saxonia și ulterior a fost ales rege romano-german. Fiica sa Oda s-a căsătorit cu regele carolingian Zwentibold de Lotharingia.
Otto a fost înmormântat în biserica Abației Gandersheim.
Surse modificare
- Reuter, Timothy, Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
Note modificare
- ^ La Préhistoire des Capétiens[*], p. 293-295 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ The Peerage
- ^ Timothy Reuter o numește ca fiind „mai degrabă un panegiric decât istorie” (p.135).