Pădurea Bolintin
Pădurea Bolintin
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | Județul Giurgiu România | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Bolintin-Vale | |
Coordonate | 44°26′45″N 25°40′18″E / 44.44583°N 25.67167°E[1] | |
Suprafață | 5.737 ha | |
Bioregiune | Continentală | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0138 | |
Modifică date / text |
Pădurea Bolintin este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul României (Muntenia), pe teritoriul județului Giurgiu[2].
Localizare
modificareAria naturală se află în partea nordică a județului Giurgiu, pe teritoriile administrative ale comunelor Crevedia Mare, Găiseni și Vânătorii Mici și al orașului Bolintin-Vale[3] și este străbătută de Autostrada A1, care leagă municipiul București de Pitești[4].
Descriere
modificareZona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 5.737 hectare[6].
Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală aflată în lunca inferioară a râului Argeș) împădurită cu arboret de stejar (Quercus robur) în asociere cu specii de gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), cer (Quercus cerris), salcie sau plop alb; ce conservă habitate naturale de tip: Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri balcano-panonice de cer și gorun și Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba[7] și protejează faună rară.
La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8], printre care: vidra de râu (un mamifer din specia Lutra lutra)[9], broasca țestoasă de baltă (Emys orbicularis)[10], tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[11]) și buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina) [12]; toate aflate pe lista roșie a IUCN[13].
Principalele căi de acces
modificare- Autostrada A1 pe ruta: București - Bolintin-Deal - drumul județean DJ501 pe ruta: Bolintin-Deal - Malu Spart.
Monumente și atracții turistice
modificareÎn vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
- Biserica "Sf. Nicolae", "Sf. Mc. Manuil" din satul Bolintin-Deal, construcție 1886, monument istoric.
- Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Bolintin-Vale, construcție 1832, monument istoric.
- Mănăstirea Căscioarele din satul omonim (Biserica "Vovidenia", turn-clopotniță și zid de incintă), construcție secolul al XVII-lea, monument istoric.
- Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din satul Crevedia Mare, construcție 1836, monument istoric.
- Biserica "Sf. Gheorghe" din Crevedia Mică, construcție 1844-1845, ref. 1931, monument istoric.
- Biserica "Adormirea Maicii Domnului", "Sf. Martiri Brâncoveni" din satul Malu Spart, construcție 1841-1843, monument istoric.
- Biserica "Sf. Gheorghe" din Vânătorii Mici, construcție 1842-1847, monument istoric.
- Pretura, azi Primăria din Bolintin-Vale, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric.
- Fostul schit Strâmbul din Găiseni (Biserica "Sf. Nicolae" și ruinele clădirilor monahale), construcție sec. XVI -XVII, monument istoric.
- Așezarea de la Crevedia Mică (Latène, geto-dacică).
- Așezarea de tip tell de la Izvoru (Neolitic, Cultura Gumelnița).
- Situl arheologic de la Malu Spart (Latène, Neolitic, Cultura Boian).
Legături externe
modificare- Ziua Internațională a Pădurii, marcată la Pădurea dacică Bolintin Arhivat în , la Wayback Machine., agerpres.ro
Reportaje
- Pădurea Bolintin – protejată printr-un proiect cu finanțare europeană Arhivat în , la Wayback Machine., jurnalgiurgiuvean.ro
- Giurgiu: Pădurea Bolintin, monitorizată și conservată din fonduri europene Arhivat în , la Wayback Machine., ramnic.ro
- Pădurea Bolintin reprezintă cea mai mare zonă de pădure compactă care a dăinuit peste timp ca parte din vestiții Codri ai Vlăsiei și ai Deliormanului, lumeasatului.ro
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ Eunis.eea.europa.eu - Natura 2000 - Pădurea Bolintin (coordonate); accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Protectedplanet.net - Pădurea Bolintin Site of Community Importance (Habitats Directive); accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 octombrie 2013
- ^ Eunis.eea.europa.eu - Pădurea Bolintin (geolocalizare) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008, accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Natura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Pădurea Bolintin - Sit de Importanță Comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Agenția Națională pentru Protecția Mediului - Biodiveristatea în România - Situri de importanță comunitară Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Lutra lutra; accesat la 26 octombrie 2013
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Emys orbicularis; accesat la 26 octombrie 2013
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus cristatus; accesat la 26 octombrie 2013
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina Bombina; accesat la 26 noiembrie 2013
- ^ Sit Natura 2000 - Pădurea Bolintin (flora și fauna) Arhivat în , la Wayback Machine.; accesat la 26 noiembrie 2013