Parooforon
| Parooforon | |
 | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | parooophoron |
| Originea embrionară | Canalul mezonefric Wolff |
| Sistem | Aparatul genital feminin |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1255 |
| TA | A09.1.06.001 |
| FMA | 18692 |
| Terminologie anatomică | |
Parooforonul (corpul lui Waldeye[1]) este un organ rudimentar al aparatului genital feminin, amplasat în mezosalpinge (ligamentul larg al uterului) în vecinătatea hilului ovarului, între epooforon și uter.[2] Parooforonul reprezintă mici vezicule, canalicule cu terminații oarbe, căptușite cu un epiteliu ciliat cilindric.[3][4][5] Parooforonul este un rest al ductelor mezonefrice Wolff, care involuează în timpul dezvoltării embrionare.
Parooforonul se întâlnește doar la fetițe, în primii ani de copilărie, la femeile adulte fiind complet absent.[2]
Omologie
modificareArticol principal: Omologia organelor sexuale umane.
Organul omolog al parooforonul este paradidimul, formațiune amplasată deasupra capului epididimar la bărbați.[3]
Referințe
modificare- ^ Stamatian, Florin; Surcel, I. Vasile; Ona, Dan; Roșca, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0
- ^ a b Papilian, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.
- ^ a b Munteanu, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5
- ^ Ștefaneț, Mihail. Anatomia omului: [pentru uzul studenților: în m. m. vol.]. Vol. 2. Chișinău: CEP „Medicina”, 2008. 524 p. ISBN 978-9975-915-72-4
- ^ Sapin, R.M. Anatomia omului în 2 volume. Vol. 2. Chișinău: Lumina, 1990. 463 p.