Victor Papilian

Victor Papilian
Victor Papilian.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Papilian[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieanatomist[*]
scriitor
profesor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeSylvius Rolando  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Victor C. Papilian (n. 17 iunie 1888, Galați – d. 15 august 1956, Cluj Napoca) a fost un anatomist, scriitor și profesor universitar român.

BiografieModificare

S-a născut la Galați, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, doctor în medicină de la Paris. Studiile secundare le-a început la Turnu Severin, le-a continuat la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din București. Aici a frecventat în paralel „Conservatorul” de muzică, la secția de vioară. După ce a absolvit Conservatorul, a fost angajat ca violonist în orchestra „Ministerului Instrucțiunii Publice”[2].

În urma insistențelor tatălui său, a abandonat cariera muzicală și s-a înscris la Facultatea de Medicină din București în 1907. În calitate de președintele al Societății Studenților în Medicină din București a organizat în 1915 aniversarea a 40 de ani de la înființarea societății. Victor Papilian și-a susținut lucrarea de doctorat intitulată Citoarhitectonica scoarței lobului frontal în anul 1916 sub îndrumarea profesorului Gheorghe Marinescu[2].

În perioada 1916 - 1918 a fost înrolat ca medic în primul război mondial. După terminarea războiului Victor Papilian a fost preparator la catedra de anatomie a universității de medicină din București. La recomandarea profesorului Gheorghe Marinescu și a lui Victor Babeș, s-a mutat la Cluj, acolo unde din anul 1923 a fost profesor titular la nou-înființata Universitatea Dacia Superioară[2][3]. A fost decan al Facultății de Medicină din Cluj între 1930-1931 și între 1940-1944[2], pe când universitatea se afla în exil la Sibiu[4].

Victor Papilian a fost membru al „Societății de Biologie” și fondator al „Societății de Antropologie” din România. În paralel, și-a continuat pasiunea pentru muzică, fiind fondatorul unei orchestre simfonice și al unui cvartet de coarde. A fost directorul Operei Române din Cluj (1934) și al Teatrului Național din Cluj (1936-1940)[2].

În anul 1945 odată cu instaurarea regimului comunist în România este înlăturat din funcția de decan a Facultății de Medicină din Cluj, aceasta fiind preluată de către Mihai Kernbach. A fost apoi pensionat forțat în anul 1947.

În anul 1948 a semnat în fața pronotarului apostolic Vladimir Ghika profesiunea de credință catolică, specificând că dorește să aparțină Bisericii Române Unite cu Roma.

A mobilizat personalul medical la alegerile din anul 1946 pentru reprezentatul social-democrat Constantin Titel Petrescu, vechi prieten și coleg de studenție de la Paris. Participă la conferințele Asociației Româno-Americane în calitate de vice-președințe al asociației, fapt care va atârna greu în dosarul deschis împotriva sa de către regimul comunist[5].

Victor Papilian a fost arestat de mai multe ori, în 1946, 1947 și între 1952-1954[2], ca adept al "ideologiei burgheze" pentru "atitudine refractară ideilor socialiste". Ca practicant al confesiunii greco-catolice a fost închis la penitenciarul Văcărești[6]. După eliberarea din închisoare a frecventat serviciile religioase clandestine săvârșite de preotul Vasile Chindriș. Se stinge din viață în 1956 din cauza unei stări de sănătate șubrede care s-a înrăutățit în timpul detenției.

Din căsătoria cu Catherine, de profesie medic stomatolog, a avut doi copii, Cornelia și Mihaela, care își vor urma părinții în profesie. Fiica sa, Mihaela Papilian, de profesie medic și cercetător, a fost premiată pentru volumul Coagularea sângelui de către Academia Română[7]. Victor Papilian este bunicul criticului și istoricului de artă Victor Ieronim Stoichiță și al romancierului Alexandru Papilian[8] (pseudonimul lui Alexandru Stoichiță).

Puține amintiri despre el din anii dinaintea arestării au rămas de la un fost deținut politic, Ion Cârja, publicate în Canalul morții, Acțiunea românească, New York, 1972. La împlinirea a 125 de ani de la nașterea sa, s-a editat un volum omagial[9].

Caracterizarea generală a opereiModificare

 
Victor Papilian

Pe plan literar s-a remarcat la început cu pseudonimul Sylvius Rolando. O parte din manuscrisele sale au ajuns, după arestarea sa, în arhiva Securității din Bistrița. De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenționat să le vândă în Franța. În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a Criminalității Economico-Financiare din cadrul poliției Bistrița a efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele și a ridicat arhiva în vederea expertizării și înregistrării ei în documentele de patrimoniu. După efectuarea expertizei, manuscrisele au fost luate în evidență și înregistrate la Oficiul Județean al Patrimoniului Național Cultural Bistrița-Năsăud. În prezent, ele așteaptă lumina tiparului și interesul cititorilor.

Profesorul și șeful Catedrei de Anatomie Umană de la Universitatea de Medicina și Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti din București Viorel Ranga în cartea sa Tratat de Anatomia a scris următoarele despre Victor Papilian:

„După întregirea țării, din anul 1918 și pînă în 1948, Catedra de anatomie de la Facultatea de Medicină din Cluj a fost condusă strălucit de profesorul Victor Papilian (1888—1956). El a fost fiul medicului militar C. Papilian, originar din Mehedinți. Victor Papilian a urmat studiile liceale la Craiova și București. Între anii 1910 și 1916 a fost student al Facultății de Medicină din București, unde i-a avut profesori pe Paul Petrini și Dimitrie Gerota. În același timp, a urmat clasa de vioară la Conservator, fapt care explică înființarea de către el în colaborare cu G. Vîlsan și Zeno Vancea a Filarmonicii din Cluj; de asemenea a deținut și funcția de director al Teatrului și Operei din Cluj și Sibiu. În anul 1919, la propunerea savanților Victor Babeș și Gheorghe Marinescu, V. Papilian a devenit profesor de anatomie la Cluj. În această calitate el a lărgit și dezvoltat învățămîntul de anatomie la facultatea clujeană, creîndu-i tradiție printr-o școală puternică. La numai un an de profesorat la Cluj a tipărit, în 2 volume, "Manual practic de disecție" și în 1935 a editat "Tratatul elementar de anatomie descriptivă și topografică" (cu aplicații medico-chirurgicale), dedicat maestrului său, Dimitrie Gerota, editat pînă astăzi în mai multe ediții. În cercetarea științifică, V. Papilian s-a ocupat, încă la București, de antropologie, împreună cu profesorul Obreja, iar la Cluj, cu C. C. Veluda, cu care a scris "Istoricul antropologiei în România". A înființat Societatea de antropologie și a contribuit la apariția revistei "Clujul medical". Alături de acestea se înscriu lucrările sale în domeniul embriologiei, imunologiei, fiziologiei etc. Prin sensibilitatea sa și dragostea de muzică, artă și literatură, Victor Papilian și-a dublat personalitatea, fiind în același timp romancier, dramaturg și nuvelist, precum și un mare animator al vieții culturale din Cluj. Ca eminent dascăl de anatomie și om de știință, el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și implicit a asistenței medicale din spitalele ardelene.[10]

Înainte de 1989 s-a reeditat puțin din opera sa literară, dar Atlasul de anatomie s-a reeditat și folosit la facultațile de profil. Dicționarele de literatură apărute după 1989 se ocupă de opera sa.

Opera științificăModificare

  • Anatomia scoarței lobului frontal, teză, București, 1916
  • Manual practic de disecție, Cluj, 1920
  • Tratat de anatomie umană, 1923
  • Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică, Cluj, 1928
  • Embriologie, 1945
  • Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor, Ediția a XII-a. 2006
  • Anatomia Omului, vol. II: Splanhnologia, Ediția a XII-a. 2006
  • Manual practic de disecție și descoperiri anatomice, Editura Dacia, Cluj, 1994

Opera artisticăModificare

În opera sa literară a portretizat lumea interbelică, una din temele sale predilecte fiind caricaturizarea ortodoxiei ardelene. Romanul istoric Bogdan infidelul este o pledoarie pentru catolicism, credință admirată și îmbrățișată de savantul moldo-oltean stabilit în Transilvania.

  • Generalul Frangulea, nuvele, Cluj, 1925
  • Ne leagă pământul, București, 1926 (Premiul Academiei Române)
  • Sufletul lui Faust, nuvele, Cluj, 1928
  • Celui ce n-are i se va lua, teatru, 1928
  • Un optimist incorigibil, Cluj, 1934
  • În credința celor șapte sfeșnice, I-II, Cluj, 1933
  • Cerurile spun, Sibiu, 1934
  • Nocturnă, Cluj, 1934
  • Alt glas, Oradea, 1936
  • Fără limită, București, 1936
  • Vecinul, nuvele, București, 1938
  • De dincolo de râu, nuvele ardelenești, Colectia „Universul Literar”, București, 1938
  • A trecut..., Oradea, 1939
  • Cu steagul înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, Sibiu, 1941
  • Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire, nuvele, București, 1943
  • Teatru (Cerurile spun, Nocturnă, Moartea vanităților), Sibiu, 1945
  • Nuvele oltenești, nuvele, Craiova, 1946
  • Amintiri din teatru, Editura Tineretului, București, 1968
  • Ceartă oltenească, nuvele, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
  • Teatru, ediție îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Cluj Napoca, 1975
  • Chinuiții nemuririi (vol.I) - Marius Leluț, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976
  • Chinuiții nemuririi (vol.II) - Gaby Leonin, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981
  • Bogdan infidelul, ediție îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Editura Dacia, Cluj, 1982
  • Chinuiții nemuririi (vol.III) - Manoil, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
  • Coana Truda și Nuvele bărbierești, ediție îngrijită de Cornelia Papilian și Constantin Cubleșan, prefață de Constantin Cubleșan, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988
  • Lacrima și Amintiri din teatru, ediție îngrijită de Cornelia Papilian și Mircea Popa, prefață de Mircea Popa, Editura Minerva, București, 1988
  • Povestiri fantastice, ediție îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Cluj Napoca, 1994
  • Decameronul românesc, nuvele de dragoste, ediție îngrijită și prefață de Mircea Popa, Timișoara, 1996

Afilieri[11]Modificare

  • Membru al Societății de biologie.
  • Membru al Societătii de antropologie din Paris.
  • Președinte al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal.
  • Director al Teatrului Național din Cluj (1936-1940).
  • Director al Filarmonicei din Cluj.
  • Director al Operei Române din Cluj (1934-1936).

Reviste literare la care a colaboratModificare

  • Universul literar
  • Gândirea
  • Reacțiunea literară
  • Revista Fundațiilor Regale
  • Familia
  • Pagini literare
  • Plaiuri românești
  • Darul vremii (revistă întemeiată de el, 1930)
  • Clujul medical (1920).

NoteModificare

  1. ^ a b Victor Papilian, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b c d e f „Papilian, Victor - Memorie și cunoaștere locală”. www.bjc.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Istoric”. www.umfcluj.ro. Accesat în . 
  4. ^ AGERPRES. „UN SECOL DE EDUCAȚIE: Serbările oficiale de inaugurare a Universități Daciei Superioare.”. www.agerpres.ro. Accesat în . 
  5. ^ Ion, Cârja, (1993,). Canalul morții, 1993.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  6. ^ adriana. „Fișe matricole penale – personalitati”. IICCMER. Accesat în . 
  7. ^ Victor Ieronim, Stoichiță, (2015,). Desparțirea de București. O povestire.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  8. ^ Florin, Manolescu (). Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989. Compania. p. 572. 
  9. ^ Sub redacția prof.dr.doc C. Mircioiu, prof.dr. G.N. Ionescu (). Victor Papilian: evocări, comentarii, mărturii, articole, comunicări. 
  10. ^ Viorel Ranga, Tratat de anatomia omului, volumul I, partea I, Editura Medicală București, 1990 (pagina 28-29)
  11. ^ Lucian, Predescu (1940.). Enciclopedia României Cugetarea.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

BibliografieModificare

  • Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, București 1999 ISBN 973-9399-03-7
  • Florea Marin, Furtuni în centrul medical Cluj. 1919-1960, Editura Medicală Universitară Iuliu Hațieganu, Cluj, 1999.
  • Ecaterina Țarălungă: Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, 2011
  • Victor Papilian, 125 de ani de la naștere. Calendarul evenimentelor și manifestărilor culturale 2013, publicație anuală a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”
  • Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Vol. II (M-Z), Editura Paralela 45, 2006
  • Nicu Blaga, „Personalități de anvergură renascentistă în școala medicală clujeană”, Făclia, ziar independent de Cluj, 6 noiembrie 2015
  • Cristian Bârsu, „Fighting for Anatomy. Overview regarding two prestigious Romanian anatomists of the 20th century: Victor Papilian and Grigore T. Popa”, Romanian Journal of Morphology & Embryology, 2016, 57(1):331–337
  • Enciclopedia medicală românească. De la origini până în prezent, publicată sub egida Academiei Române și Academiei de Științe Medicale, vol. 5. Editura Universitară Carol Davila, București, 2009
  • Ioan Ciupea, Virgiliu Țârău, Liberali clujeni. Destine în marea istorie : Medalioane, vol. 2, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2007, pp. 293-300.
  • Clujeni ai secolului 20 : dicționar esențial, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000, p. 242.
  • Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, pp. 438-439.
  • Florea Marin, Facultatea de Medicină, Școala Medicală Clujeană și Spitalele din Cluj (1500 – 1990). Scurt istoric, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, pp. 103-105.

Legături externeModificare