Pasul Oituz

Pasul Oituz
Reprezentare 3D a pasului Oituz
Altitudine	866 m
Munți	Nemira la nord Munții Brețcului la sud
Coordonate	46°3′51.15″N 26°22′22.49″E ({{PAGENAME}}) / 46.0642083°N 26.3729139°E
Țară	România
Văi	Brețcu Oituz
Ascensiune începând din	Satul Brețcu Satul Poiana Sărată
Drum de acces	E574 DN11
Perioadă de închidere	Deschis tot timpul anului
Pasul Oituz (România)
Modifică date / text

Pasul Oituz este o trecătoare situată pe drumului național 11 în grupa centrală a Carpaților Orientali, între Munții Nemira – la nord și Munții Brețcului (subunitate a Carpaților de Curbură) la sud, la altitudinea de 866 m.^[1]

Date geografice

Intrarea în satul Oituz (Covasna)

Pasul asigură legătura între valea Oituzului^[1] (Județul Bacău) și Depresiunea Brașovului (Județul Covasna), mai precis între orașele Onești și Târgu Secuiesc pe un tronson suprapus drumului european E574.^[2]

Ce mai apropiată stație de cale ferată se găsește la Brețcu, pe calea ferată secundară 404 Sfântu Gheorghe - Covasna - Brețcu.

În apropiere se găsesc – spre sud respectiv sud–est pasurile Mușat și Soveja, iar spre nord pasurile Cărpineni și Uz, iar spre nord–vest Cașin.

Istorie

Harta provinciei romane Dacia între anii 106 și 271

Pasul a constituit dintotdeauna una dintre cele mai importante porți ale Transilvaniei. Cercetările arheologice dovedesc utilizarea trecătorii cel puțin din neolitic. Pe aici a trecut cel mai scurt drum între Dacia transcarpatică și gurile Dunării, folosirea frecventă a acestui drum fiind indicată de existența castrului roman Angustia de la Brețcu. De asemeni, invaziile populațiilor migratoare au găsit pe aici o poartă lesnicioasă,^[3] astfel că în 1241-1242 pe aici a trecut un corp de oaste mongolă după ce a distrus Episcopia Cumaniei.^[4]

În Evul Mediu Pasul Oituzului a reprezentat cea mai importantă trecătoare dintre regiunile de la est de Carpați și Transilvania.^[4] Acesta a servit atât ca drum comercial ce a unit Brașovul și Țara Bârsei cu gurile Dunării^[3] (portul Chilia^[4]) – respectiv cu Suceava,^[5] cât și ca o cale de emigrare, în cazul prezenței unor condiții istorice aspre și injuste.^[3] Pe aici a trecut în 1467 armata lui Matei Corvin spre Moldova^[6], iar în 1576 István Báthori în drumul său pentru a deveni rege al Poloniei.^[7] Mihai Viteazul a trecut tot pe aici la 1600 cu un corp de oaste, pentru a se angaja în luptă cu Ieremia Movilă.^[8] De asemeni trecătoarea a fost locul unor bătălii, cele mai cunoscute fiind cele din Primul Război Mondial.

Șoseaua existentă aici a fost construită de către Imperiul Austro-Ungar^[9] în 1847. Au existat și planuri de construcție a unei căi ferate spre Galați (contele István Széchenyi).^{[necesită citare]}

Obiective turistice de interes situate în apropiere

În gura pasului pe vârful Muntelui Răchitiș (maghiară Rakottyás), sunt ruinele cetății Rákóczy construită în secolul XV (cod LMI CV-I-s-A-13071). Aceasta a fost menită atât să vegheze drumul de acces spre valea Râului Negru cât și să fie un punct de colectare a vămii.^[10]

Pe Dealul Coșna din satul Oituz se găsește Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial (cod LMI CBC-IV-m-A-00935), ridicat în 1924 în amintirea luptelor purtate aici – operă a sculptorului Vasile Ionescu-Varo.^[11]

Pe teritoriul comunei Brețcu, se află:

Monumentul ridicat în 1899 în amintirea împărătesei Elisabeta a Austriei, cunoscută și sub numele de Sisi.^[12]
Castrul roman Angustia – aflat în fața pasului, la nord-est de satul Brețcu.

Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial de pe dealul Coșna, valea Oituzului

Note

^ ^a ^b Harta turistică a Munților Nemira, Ing. Mihai Albotă, 1982
^ Op. cit. Bibliografie: Atlas rutier România
^ ^a ^b ^c Depresiunea Târgu Secuiesc - Studiu de Geografie Umană, Claudia Căpățină, Rezumat Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, 2011, p. (23-25, 32,34), accesat 2014.03.22
^ ^a ^b ^c Orașele din Țările Române în Evul Mediu, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, 2011, ISBN 978-973-703-693-3, p. (223, 324, 354, 468), accesat 2014.03.22
^ Orașul din spațiul românesc între Orient și Occident – Tranziția de la medievalitate la modernitate, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, ISBN 978-973-703-268-3, p.69, accesat 2014.03.22
^ O istorie a românilor: Din perioada romană până la desăvârșirea unității naționale, R.W. Seton-Watson, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2009, ISBN 978-973-1871-39-4, p.36, accesat 2014.03.22
^ Kőváry László; Erdély építészeti emlékei, Kiadja Stein J. Muz. Egyl. Könyvárus, Kolozsvár, 1866, p. 132
^ Despre corespondența secretă între Mihai Viteazul si Henric al IV-lea al Franței si legenda Capitanului Ioan (Ioan Căpitan) Arhivat în 20 august 2016, la Wayback Machine., cjph.ro, accesat 2014.03.22
^ Considerații de geografie istorică a comunei Oituz Arhivat în 22 martie 2014, la Wayback Machine., portalul Primăriei Oituz primariaoituz.ro, accesat 2014.03.22
^ Orange a distrus curtea Cetății Rákoczy, pentru a-și instala o antenă Arhivat în 22 martie 2014, la Wayback Machine., Veronica Marinescu, 17 decembrie 2003, ziarul Curierul Național, accesat 2014.03.22
^ Monumentul eroilor cavaleriei, oituz.ro, accesat 2014.03.22
^ Pasul Oituz 866 m, monumentul lui SISSI

Bibliografie

Atlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN 978-973-724-101-6

Lectură suplimentară

hu Balázs Orbán; A Székelyföld leírása; Budapest; 1869; XX – Az ojtozi szoros

Vezi și

Bătălia de la Oituz (1917)

[hn-1] Harta turistică a Munților Nemira, Ing. Mihai Albotă, 1982

[2] Op. cit. Bibliografie: Atlas rutier România

[dptgs-3] Depresiunea Târgu Secuiesc - Studiu de Geografie Umană, Claudia Căpățină, Rezumat Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, 2011, p. (23-25, 32,34), accesat 2014.03.22

[otr-4] Orașele din Țările Române în Evul Mediu, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, 2011, ISBN 978-973-703-693-3, p. (223, 324, 354, 468), accesat 2014.03.22

[5] Orașul din spațiul românesc între Orient și Occident – Tranziția de la medievalitate la modernitate, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, ISBN 978-973-703-268-3, p.69, accesat 2014.03.22

[6] O istorie a românilor: Din perioada romană până la desăvârșirea unității naționale, R.W. Seton-Watson, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2009, ISBN 978-973-1871-39-4, p.36, accesat 2014.03.22

[7] Kőváry László; Erdély építészeti emlékei, Kiadja Stein J. Muz. Egyl. Könyvárus, Kolozsvár, 1866, p. 132

[8] Despre corespondența secretă între Mihai Viteazul si Henric al IV-lea al Franței si legenda Capitanului Ioan (Ioan Căpitan) Arhivat în 20 august 2016, la Wayback Machine., cjph.ro, accesat 2014.03.22

[9] Considerații de geografie istorică a comunei Oituz Arhivat în 22 martie 2014, la Wayback Machine., portalul Primăriei Oituz primariaoituz.ro, accesat 2014.03.22

[10] Orange a distrus curtea Cetății Rákoczy, pentru a-și instala o antenă Arhivat în 22 martie 2014, la Wayback Machine., Veronica Marinescu, 17 decembrie 2003, ziarul Curierul Național, accesat 2014.03.22

[11] Monumentul eroilor cavaleriei, oituz.ro, accesat 2014.03.22

[12] Pasul Oituz 866 m, monumentul lui SISSI

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]