Paul Leni
| Paul Leni | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Stuttgart, Regatul Württemberg, Imperiul German[6] |
| Decedat | (44 de ani)[1][2][3][5] Hollywood, California, SUA[7] |
| Cauza decesului | septicemie |
| Cetățenie |  Germania[8] |
| Ocupație | regizor de film production designer[*] designer regizor[*] scenarist artist vizual[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză limba germană[3] |
Modifică date / text  | |
Paul Leni (n. , Stuttgart, Regatul Württemberg, Imperiul German – d. , Hollywood, California, SUA), născut Paul Josef Levi, a fost un regizor german și o figură cheie a expresionismului german. Leni a regizat filme ca Hintertreppe (1921) și Muzeul de ceară (Das Wachsfigurenkabinett, 1924) în Germania și The Cat and the Canary (1927), The Chinese Parrot (1927), The Man Who Laughs (1928) și The Last Warning (1929) în Statele Unite.
Viață și carieră
modificareLeni s-a născut într-o familie de evrei[9] din Stuttgart. A devenit pictor avangardist la vârsta de 15 ani, a studiat la Academia de Arte Plastice din Berlin și, ulterior, a lucrat ca designer la teatru, lucrând pentru o serie de teatre din Berlin (dar nu cu Max Reinhardt).
În 1913 a început să lucreze în industria cinematografică germană proiectând decoruri de film și/sau costume pentru filmele unor regizori ca Joe May, Ernst Lubitsch, Richard Oswald și E. A. Dupont.
În timpul Primului Război Mondial, Leni a început să regizeze filme precum Der Feldarzt (Das Tagebuch des Dr. Hart, 1917), Patience (1920), Die Verschwörung zu Genua (1920/21) și Backstairs (1921). Das Wachsfigurenkabinett (1924) a fost planificat ca o antologie în patru părți, dar ultima parte nu a fost filmată atunci când s-au terminat banii. De asemenea, a realizat o serie de filme de scurtmetraj de animație neobișnuite Rebus-Film Nr. 1–8, care au fost puzzle-uri cu cuvinte încrucișate filmate.
În 1927, a acceptat invitația lui Carl Laemmle de a deveni regizor la Universal Studios și s-a mutat la Hollywood. Acolo Leni a avut un debut regizoral remarcabil cu The Cat and the Canary (1927), o adaptare a piesei de teatru a lui John Willard. Filmul a avut o mare influență asupra seriei de filme de groază cu tema „casă bântuită” de la Universal, ulterior a fost refăcut de mai multe ori, în special în 1939 cu Bob Hope. În anul următor, el a regizat filmul cu buget mare Omul care râde (The Man Who Laughs; bazat pe romanul lui Victor Hugo, Omul care râde); acesta este unul dintre cele mai stilizate din punct de vedere vizual dintre filmele mute din perioada târzie.
Ultimul său film a fost Ultimul avertisment (The Last Warning), conceput ca un film însoțitor al peliculei The Cat and the Canary datorită popularității predecesorului său.[10]
Deces
modificareLeni a murit la Los Angeles la 2 septembrie 1929, de septicemie cauzată de o infecție netratată a dinților[11] la doar opt luni de la lansarea ultimului său film.[12] Avea 44 de ani.
Filmografie
modificareFilme germane
modificareCa director artistic
- Ein Ausgestoßener (1913) (regizor: Joe May)
- The Man in the Cellar (1914) (regizor: Joe May)
- The Armoured Vault (1914) (regizor: Joe May)
- Der Katzensteg (1915) (regizor: Max Mack)
- Der Blusenkönig (1917) (regizor: Ernst Lubitsch)
- The Ring of Giuditta Foscari (1917)
- Veritas Vincit (1919) (regizor: Joe May)
- Intoxication (1919) (regizor: Ernst Lubitsch)
- The White Peacock (1920) (regizor: E. A. Dupont)
- The Vulture Wally (1921) (regizor: E. A. Dupont)
- Lady Hamilton (1921) (regizor: Richard Oswald)
- Children of Darkness (1921)
- Frauenopfer (1921/22) (regizor: Karl Grune)
- Tragedy of Love 1922) (4 părți, regizor: Joe May)
- The Countess of Paris (1923)
- The Farmer from Texas (1925) (regizor: Joe May)
- The Wife of Forty Years (1925) (regizor: Richard Oswald)
- Dancing Mad (1925) (regizor: Alexander Korda)
- Manon Lescaut (1926) (regizor: Arthur Robison)
- Einspänner Nr. 13 / Fiaker Nr. 13 (1926) (regizor: Michael Kertész)
- The Golden Butterfly (1926) (regizor: Michael Kertész)
- Maytime (1926) (regizor: Willi Wolff)
Ca regizor (și director artistic)
- 1917 Dr. Hart's Diary/ Der Feldarzt / Das Tagebuch des Dr. Hart
- 1917 Prima vera
- 1917 Dornröschen
- 1918 The Mystery of Bangalore
- 1919 The Platonic Marriage
- 1919 Prince Cuckoo
- 1920 Patience
- 1920/21 The Conspiracy in Genoa
- 1921 Hintertreppe (regizat cu Leopold Jessner)
- 1924 Waxworks (Das Wachsfigurenkabinett)
- 1925/26 Rebus-Film Nr. 1–8 (serie de scurtmetraje animate)
Filme Universal Studios
modificare- The Cat and the Canary (1927)
- The Chinese Parrot (1927)
- The Man Who Laughs (1928)
- The Last Warning (1929)
Referințe
modificare- ^ a b Paul Leni, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b „Paul Leni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Paul Leni, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ a b Paul Leni, Filmportal.de, accesat în
- ^ „Paul Leni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Paul Leni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în
- ^ Brook, Vincent (). Driven to Darkness: Jewish Emigre Directors and the Rise of Film Noir. Rutgers University Press. p. 256. ISBN 978-0813548333.
- ^ Atkinson, Michael. „The Last Warning”. silentfilm.org/. Arhivat din original la . Accesat în .
The kind of party we’re in for was immediately familiar to audiences in 1929 because of the intense popularity two years earlier of Leni’s The Cat and the Canary—to which The Last Warning is devised to be a companion film, almost a redux.
- ^ Landazuri, Margarita. „The Cat And The Canary”. silentfilm.org/. Arhivat din original la . Accesat în .
He died on September 2, 1929, of blood poisoning caused by a neglected tooth infection. He was 44 years old.
- ^ Atkinson, Michael. „The Last Warning”. silentfilm.org/. Arhivat din original la . Accesat în .
was the final film for the illustrious Leni who died eight months after its release of blood poisoning at the age of forty-four.