Biban (pește)

gen de pești
(Redirecționat de la Perca)
Pagina „Biban” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Biban (dezambiguizare).
Pentru o localitate omonimă din Italia, vedeți Perca, Italia.
Biban
YellowPerch.jpg
biban galben
Clasificare științifică
Supradomeniu[*]Biota
Supraregn[*]Eukaryota
RegnAnimalia
SubregnBilateria
Infraregn[*]Deuterostomia
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
Infraîncrengătură[*]Gnathostomata
Supraclasă[*]Actinopterygii
ClasăActinopteri
Subclasă[*]Neopterygii
Infraclasă[*]Teleostei
Supracohortă[*]Clupeocephala
Cohortă[*]Euteleosteomorpha
Subcohortă[*]Neoteleostei
Infracohortă[*]Eurypterygia
Diviziune[*]Acanthopterygii
Subdiviziune[*]Percomorphaceae
Serie[*]Eupercaria
OrdinPerciformes
Subordin[*]Percoidei
Secțiune[*]Ctenosquamata
Subsecțiune[*]Acanthomorphata
SuprafamiliePercoidea
FamiliePercidae
Gen
Perca[1]
L., 1758

Bibanul (lat. Perca fluviatilis), popular: costrăș, bondroș, ghiban este numele dat speciilor din genul Perca, grup de pești gregari răpitori de apă dulce, răspândiți nativ în Europa (exceptând Spania, Italia, Grecia) și Asia. A fost introdus în Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Există și o specie nord-americană, Perca flavescens, și una asiatică, Perca schrenkii.

CaracteristiciModificare

Este un pește argintiu-verzui, iar pe flancuri de obicei se pot observa 5-9 dungi verticale negre, cu o pereche de înotătoare ventrale, una anală și caudală roșii, o pereche de înotătoare pectorale cenușii și cu două înotătoare dorsale, cu țepi, pe prima înotătoare dorsală poate fi observată o pată de culoare neagră. Lungimea maximă cunoscută este peste 51 cm. În medie, bibanii cântăresc 200-500 g, deși valoarea maximă cunoscută este de 5 kg. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi. Durata de viață poate ajunge până la 22 ani.

Habitat și mod de viațăModificare

Trăiește în apele interne dulcicole eutrofe (lacuri, lacuri de acumulare, râuri, bazine artificiale). Concentrația optimă a cantității de oxigen dizolvat în apă la care bibanul viețuiește este cuprinsă în intervalul 4,4-7,0 mgO2/l. Se reproduce începând cu luna martie la o temepratură a apei de 7-8 °C până în lunile mai-iunie. Depunerea icrelor are loc pe substratul vegetal din anul precedent. Durata perioadei embrionare la o temperatură de 16-20 °C durează 5 zile, iar la 11-12 °C până la 18 zile. Numărul icrelor depuse poate fi de 12-300 mii, iar diametrul lor este de 2-2,5 mm. Sacul embrionar al larvelor se resoarbe în 3-4 zile după eclozare. larvele se frănesc cu zooplancton. În unele regiuni acvatice la finele primului an de viață, bibanul începe să se hrănească cu alți pești mici, devenind răpitor. Bibanii maturi în unele bazine acvatice se hrănesc cu zooplancton, larvele chironomidelor și alte nevertebrate. În timpul reproducerii se poate hrăni cu icrele altor specii de pești. Maturizarea sexuală are loc în perioada 3-5 ani.

DiverseModificare

Unele cercetări în condiții de laborator ale cercetătorilor ruși au obsrvat că bibanul traumează mai mulți pești de alte specii decât consumă. Este foarte apreciat de pescarii sportivi. Carnea este albă, moale, fără oase. Este considerat peștele național al Finlandei.

NoteModificare

  1. ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în  

BibliografieModificare

Legături externeModificare

Galerie de imaginiModificare