Wikipedia

Petre Sergescu

matematician român
Petre Sergescu

Matematicianul și istoric al științelor Petre Sergescu
Date personale
Născut[2][1][3] Modificați la Wikidata
Turnu Severin, Mehedinți, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[2][1][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[1] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière des Champeaux de Montmorency[*][[cimetière des Champeaux de Montmorency (cemetery in France)|​]][4] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Kasterska[*][[Maria Kasterska (Polish literary critic, specialist in literature and writer (1893-1969))|​]][1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
apatrid (–)[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician și istoric al științelor
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București[1]
Facultatea de Științe din Paris[*]​[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai[1]
Universitatea Politehnica Timișoara[1]
Universitatea Tehnică de Construcții din București[1]  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Petre Sergescu (n. , Turnu Severin, Mehedinți, România – d. , Paris, Franța) a fost un matematician și istoric al științelor[5] român. A fost membru corespondent (1937) al Academiei Române.[6]

Biografie

modificare

Petre Sergescu a fost animat întreaga sa viață de dorința de a ajuta România să devină o țară europeană avansată. În Războiul pentru întregirea României a fost luat ca ostatic de germani, fiind internat în mai multe lagăre, ultimul fiind în Bulgaria. A fost implicat în mișcarea politică dirijată de Nicolae Iorga și a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a rămas pentru totdeauna marea sa iubire, în timpul exilului în Franța depunând multe eforturi pentru unificarea forțelor culturale românești din afara țării. Începând din 1926 a fost profesor de geometrie analitică la Universitatea din Cluj, unde a fondat revista Mathematica și a organizat primul congres al matematicienilor români.[7][8][9]

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1937. Respectat în lumea universitară, a devenit în 1945 rector al Școlii Politehnice din București[10]. Discursul pe care îl pronunță în 1930 la Alger, la a 54-a sesiune a Asociației Franceze pentru Progresul Științelor, surprinde prin tonalitatea lirică și chiar patetică, neconformă stilului său sobru și reținut: „Placés au carrefour des routes entre l'Orient incertain et l'Occident civilisé de l’Europe, les Roumains ont dû lutter durement pendant des siècles pour garder leur indépendance nationale. Avant le dix-neuvième siècle, ils n'ont pas pu, en général, penser aux manifestations plus élevées de l'âme: les sciences, les lettres et les beaux-arts. Or, à part les influences polonaises en Moldavie, ce sont les Français qui ont ouvert aux Roumains les portes du temple de la science.”[11]

În 1946 Petre Sergescu se exilează la Paris, împreună cu soția sa Marya Kasterska, scriitoare poloneză. Petre Sergescu a fost secretar perpetuu al Academiei Internaționale de Istoria Științelor și Fondator și Secretar General al Uniunii Internaționale a Istoriei Științelor. De asemenea, a fost director al revistei Archives Internationales d’Histoire des Sciences. Conferințele sale la Palais de la Découverte din Paris, unde a organizat conferințe lunare asupra istoriei științei, erau celebre. Guvernul Francez i-a comandat o monografie pentru Pavilionul Franței la Expoziția Universală de la New York din 1939: «Quelques données importantes dans l’évolution des mathématiques française». Petre Sergescu a fost motorul colaborării internaționale în domeniul istoriei științelor[12][13] și, în particular, al colaborării franco-române[14].

Reputația sa pe plan internațional și multiplele sale obligații profesionale nu l-au împiedicat să accepte propunerea regelui Mihai de a conduce Fundația Regală Universitară Carol I, activitate căreia i s-a dedicat cu mare abnegație. Este interesant de consemnat că întâlnirea dintre Regele Mihai și Petre Sergescu a avut loc la Amsterdam, unde Petre Sergescu participa la un congres de istorie a științelor. O parte dintre documentele acestei fundații, atât de necesare pentru scrierea unei veritabile istorii a exilului românesc, s-au pierdut. Cele recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea George Ciorănescu și exilul românesc.[15] 9 scrisori ale lui Petre Sergescu și 6 scrisori ale Maryei Kasterska au fost publicate în această carte[16], George Ciorănescu fiind, începând cu 1957, Secretar General al acestei fundații. Simpla listă a articolelor și cărților sale ar umple numeroase pagini.

Pasiunea pentru România s-a împletit armonios cu respectul și aprecierea Poloniei, țara soției sale. În 1931, când era președintele de onoare al celui de al doilea Congres al matematicienilor polonezi la Wilno, a ținut conferința sa în limba poloneză. Nicolae Iorga avea dreptate când scria despre Petre Sergescu: „Un om foarte cult și care știe să scrie, un matematic care-și știe cumpăni gândul și rostul. A fost legat prin inima sa de o țară pe care cu iubire a căutat s-o cunoască. Fără prejudecăți a mers acolo, a cercetat și s-a simțit dator să comunice impresiile sale.”[17]

Fondarea revistei Mathematica de la Cluj a fost inspirată de existența prestigioasei reviste poloneze de matematică, dirijată de Waclav Sierpinski. Petre Sergescu a menținut un contact permanent cu știința poloneză și a ținut cursuri și conferințe la universitățile din Lwow, Wilno, Poznan și Varșovia. El a fost membru corespondent al societății Scientarum Varsoviensis și membru al Societății Istorice și Literare din Polonia.

Distincții primite

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b c d e f g h i j k MacTutor History of Mathematics archive 
  2. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  3. ^ a b Pierre Sergescu, Base biographique 
  4. ^ 41 
  5. ^ Basarab Nicolescu, Petre Sergescu - Marya Kasterska, Magazin istoric, București, n° 12, Decembrie 2013, pp. 29-32.
  6. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent.
  7. ^ Nicolae Both și Crăciun Iancu, Momente din istoria matematicii clujene, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1998.
  8. ^ Horia Colan, «Petre Sergescu, historien des sciences ou la fascination de la générosité à travers quelques souvenirs», Noesis, nr. 15, 2005-2006, pp. 30-31;
  9. ^ Eufrosina Otlăcan, «Le cinquantenaire de la mort du premier historien roumain des mathématiques – Pierre Sergescu (1893-1954)», Noesis, nr. 14, 2004, pp. 1-6.
  10. ^ George Șt. Andone, Istoria matematicii în România, vol. II, Editura Științifică, București, 1966, pp. 378-386.
  11. ^ Pierre Sergesco, «Sur les relations scientifiques franco-roumaines», discurs la ședința de deschidere, 54e session de l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, à Alger, édité par l’Association Française pour l’Avancement des Sciences, Librairie Masson et Cie, Paris, 1930, pp. 14-15.
  12. ^ René Taton, «Pierre Sergescu, Artisan de la collaboration internationale en histoire des sciences», în Pierre Sergescu (1893-1954), pp. 20-29;
  13. ^ Alexandre Herlea, «Petre (Pierre) Sergescu (1893-1954), un artisan de la collaboration internationale en histoire des sciences», Bulletin de la Société Française d’Histoire des Sciences et des Techniques, Paris, nr.35, februarie 1994, p. 14-19.
  14. ^ Magda Stavinschi, «René Taton et Pierre Sergescu, une collaboration au bénéfice de l’histoire des sciences», conférence au «Colloque en hommage à René Taton (1915-2004) - Pour une histoire professionnelle des sciences», Paris, 8-10 Juin 2006, Archives internationales d'histoire des sciences, vol. 57, nr.159, 2007, pp. 553-562.
  15. ^ George Ciorănescu și exilul românesc – Documente din arhiva Fundației Regale Universitare Carol I, Institutul Cultural Român, București, 2007, introducere de Matei Cazacu, ediție de Matei Cazacu și Chrisula Ștefănescu.
  16. ^ Matei Cazacu, op.cit., pp. 235-250 - capitolul „Corespondență George Ciorănescu – Petre și Marya Kasterska Sergescu (1949-1964)”.
  17. ^ Petre Sergescu, Scrisori din Varșovia, Editura Ramuri, Craiova, 1925, prefață de Nicolae Iorga.
  18. ^ Pierre Sergescu (1893-1954), Leiden, E. J. Brill, 1968, prefață de Marya Kasterska-Sergescu.

Legături externe

modificare


Predecesor:
Nicolae Ciorănescu 		Rectorul Universității Politehnica București
21 decembrie 1945 – 1946 		Succesor:
Nicolae S. Petrulian


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Petre_Sergescu&oldid=16603563