Petre Strihan

Petre Strihan
Date personale
Nume la naștere	Petre Constantinescu
Născut	27 mai 1899 Mizil, România
Decedat	25 iulie 1990 (91 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	poet avocat
Activitate
Pseudonim	Petre Strihan
Studii	Universitatea din București
Patronaj	Universitatea din București

Petre Strihan, pseudonimul lui Petre Constantinescu, (n. 27 mai 1899, Mizil, Prahova, România – d. 25 iulie 1990) a fost un avocat, profesor universitar și poet român.

Biografie

S-a născut la Mizil în familia avocatului Ion Constantinescu și a soției lui, Steliana (născută Anastasiu). Din 1910 până în 1918 a urmat liceul la Ploiești și Buzău. Apoi a studiat dreptul la Universitatea din București din 1918 până în 1921, timp în care a lucrat în calitate de copist în cadrul facultății. A obținut un doctorat în 1925 și a lucrat ca instructor (1928-1938), conferențiar universitar (1938-1942) și profesor (1942-1947). A fost activ ca avocat din 1921 și 1945, moment în care a fost suspendat ca urmare a schimbărilor politice care au urmat Loviturii de stat de la 23 august 1944.

Profesorul Petre Strihan a îndeplinit funcția de subsecretar de stat pentru administrație la Ministerul Afacerilor Interne (3 februarie 1942 - 23 august 1944) în guvernul Ion Antonescu (3), mandatul său încetând în urma destituirii și arestării mareșalului Ion Antonescu și a formării unui nou guvern.

Între anii 1956 și 1964, sub regimul comunist, a lucrat pe rând în calitate de contabil la un șantier în Titu, gestionar la o cooperativă lucrativă, controlor de bilete la Zoo Băneasa, muncitor la o uzină chimică, arhivar și operator de mașină la alte cooperative. Din 1964 până în 1968, el a fost documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, fiind avansat la gradul de cercetător științific între 1968 și 1970.

Activitatea literară

Debutul literar al lui Strihan a avut loc în Flacăra în 1922, iar prima carte publicată a fost volumul Penumbre (1929). Între 1922 și 1929 a făcut parte din cenaclul literar Sburătorul. În perioada interbelică, scrierile sale au apărut în Adevărul literar, Convorbiri Literare, Viața literară, Universul literar și Slove. După 1964 a publicat în Luceafărul, Gazeta literară și România Literară. Ultimele sale poezii, delicate și naive, au apărut în volumele Poezii (1968), Moara albastră (1978) și Lumini târzii (1984).