Wikipedia

Petre Teodorovici

Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Teodorovici.
Petre Teodorovici
Date personale
Nume la nașterePetre Teodorovici
Născut18 mai 1950(1950-05-18)
Leova, RSS Moldovenească
Leova, URSS Modificați la Wikidata
Decedat5 iulie 1997(1997-07-05)
Chișinău, Republica Moldova
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Frați și suroriIon Aldea Teodorovici
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Republica Moldova Modificați la Wikidata
OcupațieCompozitor, interpret
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Petre Teodorovici (n. 18 mai 1950, Leova – d. 5 iulie 1997, Chișinău) a fost un compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova, fratele mai mare al lui Ion Aldea Teodorovici.

Biografie modificare

Petre Teodorovici s-a născut pe 18 mai 1950, în orașul Leova, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică, în familia profesorului de muzică Cristofor Teodorovici, care a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică, a fost nevoit să se retragă din biserică.[1] Petre Teodorovici a fost cel de-al doilea copil în familie, fiind mai mic decât Adrian (care era de la o altă mamă) și mai mare decât Ion.[2] A absolvit școala medie (muzicală) din localitate, unde studia vioara (1968), apoi a studiat la Colegiul de muzică Ștefan Neaga, secția teoria muzicii (și facultativ, compoziția, cu Eugen Doga), și la Facultatea de dirijat coral a Institutului de Arte Gavriil Musicescu din Chișinău (1968-1973). Inițial a fost angajat ca educator-metodist la Leova (1971-1972), apoi – cadru didactic la Institutul Pedagogic Alecu Russo din Bălți (1972-1973). Mai târziu a devenit regizor la Centrul tineretului Iuri Gagarin din Chișinău (1974-1975). A activat ca director artistic al ansamblurilor Bucuria al Filarmonicii Naționale (1975-1982), Ceremoș (cu participarea surorilor Rotaru Aurica și Lidia) al Filarmonicii din Cernăuți (1983-1984) și Ecou al Centrului tineretului din Chișinău (1984-1989).[3]

Încă din tinerețe Petre Teodorovici s-a afirmat ca un luptător pentru cauza națională, manifestându-se pe latura culturală. În 1994 a candidat la alegerile parlamentare pe listele Frontului Popular Creștin Democrat, iar din 1996 l-a susținut pe candidatul forțelor democratice Mircea Snegur. La greva studențească din 1995 (pentru limba română și istoria românilor) i-a susținut pe protestatari cu un concert în Piața Marii Adunări Naționale (împreună cu ansamblul său).

Pe parcursul anilor a semnat o serie de cântece care au devenit rapid șlagăre, printre care sunt „Santa Maria Maggiore”, „Scrisul nostru”, „Veniți acasă”, „Romantică”, „Ultima oră”, „Vara la Soroca”, „Amicii mei”, „Seniorita Grația”, „Seară albastră”, „Vin din munții Latiniei”, „Te iubesc, popor român”, „Basarabia”, „Dați-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut”, „De ce?”, „Trandafir”, „Adio”, „Veșnic dragostea”, „Clipa mirilor”, „Irena” ș.a.[4]

A fost deschis colaborărilor, multe din cântecele sale fiind scrise pe versuri de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Simion Ghimpu, Anatol Ciocanu, Ion Hadârcă și interpretate de Gheorghe Țopa, Nina Crulicovschi, Angela Ciumac, Ion Suruceanu, Anastasia Lazariuc, Nadejda Cepraga, Sofia Rotaru, Gabriel Dorobanțu, Filipp Kirkorov, Iosif Kobzon, Valeri Leontiev, Valentina Legkostupova (Rusia) ș.a. Filipp Kirkorov și-a început cariera în anii 1980 anume în Moldova și anume cu piesele lui Petre Teodorovici.[5][6]

Cântecele sale au răsunat în cadrul festivalurilor muzicale din Slovacia, Finlanda, Cuba, Argentina, Italia, Rusia, România, fiind interpretate de renumiți artiști din diferite țări.

Petre Teodorovici a scris și muzică de filme și spectacole, ca de exemplu pentru comedia muzicală „Liola”, după piesa lui Luigi Pirandello.

Personal a interpretat doar câteva piese: „Mă-ntorc cu drag în satul meu”, „Santa Maria Maggiore” și „Maria” (pentru Maria i s-a acordat Marele Premiu al Festivalului de la Mamaia).

A fost conducătorul artistic al formațiilor Bucuria, Ecou, Teo-Dor.

În ultimele luni de viață a scris cu Grigore Vieru (care era și el atunci spitalizat) o serie de piese pe care le-a numit „Cântece de spital”.

În 1989 lui Petre Teodorovici i-a fost conferit titlul de Maestru emerit al Artei, iar în 1996 a devenit cavaler al ordinului Gloria Muncii (1996).[7]

Petre Teodorovici s-a stins din viață pe 5 iulie 1997, la Chișinău, la vârsta de 47 de ani,[8] fiind răpus de diabetul zaharat.[9] A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. A lăsat în urma sa o fiică, Laurenția, care este economistă și lucrează la o bancă din Chișinău.[10]

Referințe modificare

  1. ^ Compozitorul și cântărețul român din R. Moldova Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit 60 de ani
  2. ^ „Adrian Teodorovici: „Le duc dorul, îi simt aproape prin cântecele lor"”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ CALENDAR NAȚIONAL BNRM 2005
  4. ^ „Petre Teodorovici a rămas in inimile celor dornici de sublim”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Биографическая справка о Петрэ Теодоровиче на сайте allfun.md ru
  6. ^ „Filip Kirkorov, cu un concert la Chișinău: Scena din Moldova îmi poartă noroc. Aici a fost debutul meu profesional”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ DECRET Nr. 406 din 31.12.1996 Cu privire la decorarea cu distincții de stat ale Republicii Moldova, lex.justice.md
  8. ^ «Ma–ntorc cu drag in satul meu»
  9. ^ Петрэ Теодорович на сайте megabook.ru ru
  10. ^ „Copiii părinților celebri”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • TEODOROVICI, PETRE. “...Aibă noroc de cântece bune”: [Interviu] / Rodica Mahu // Tinerimea Moldovei. – 1989. – 5 iul. – P. 4.
  • TEODOROVICI, PETRE. Muzica, grai universal: [Dialog] / Rodica Mahu // Tinerimea Moldovei. – 1986. – 4 apr. – P. 4.
  • TEODOROVICI, PETRE. Sfântul locaș al neamului // Țara. – 1993. – 13 iul. – P. 3.
  • TEODOROVICI, PETRE. Toată viața mea trăiesc din inspirație...: [Dialog] / Veta Ghimpu-Munteanu // Flux: Magazin săpt. – 1997. – 25 iul. – P. 5.
  • TEODOROVICI, PETRE. “Vrem noi sau nu vrem, Unirea va fi”: [Interviu cu P. Teodorovici] / Luminița Dumbrăveanu // Țara. – 1998. – 10 iul. – P. 4.
  • BĂLAN, IURIE. O oră cu Petrică Teodorovici: [In memoriam] // Vocea poporului. – 1997. – 15 iul. – P. 4.
  • BELICOV, SERAFIM. Santa Maria Maggiore: [Inaugurarea monumentului la mormântul lui P. Teodorovici] // Moldova suverană. – 1998. – 8 iul. – P. 4.
  • CACIUC, ANATOL. “Eu n-am plecat...”: [In memoriam P. Teodorovici] // Moldova suverană. – 2000. – 18 mai. – P. 6.
  • CACIUC, ANATOL. Petre Teodorovici a rămas în inimile celor dornici de sublim // Luceafărul. – 1998. – 7 iul. – P. 4.
  • COJOCARU, VALERIU. Talentele nu mor niciodată: (S-a împlinit jumătate de an de la plecarea la Domnul a lui P. Teodorovici) // Luceafărul. – 1998. – 20 ian. – P. 4.
  • CRULICOVSCHI, NINA. “Dacă trăia Petre Teodorovici aș fi rămas în Moldova, așa șomeră cum eram!” // Flux: Ed. de vineri. – 2001. – 31 aug. – P. 12.
  • CUCUIETU, SERGIU. Petru înseamnă piatră [Compozitorul P. Teodorovici] // Țara. – 1997. – 8 aug. – P. 4.
  • DUMBRĂVEANU, LUMINIȚA. Câteva precizări de drag de Petre Teodorovici // Flux: Magazin săpt. – 1997. – 8 aug. – P. 7.
  • LIPIN, VALENTINA. Pentru totdeauna în inimile ascultătorilor...: [Petre Teodorovici] // Curierul de seară. – 1997. – 12 iul. – P. 3; Večernij Chișinău. – 1997. – 12 iul. – P. 3.
  • MAHU, RODICA. Măsura de demnitate: Concertul comemorativ Petre Teodorovici (1950-1997) // Flux: Cotid. naț. – 1998. – 12 ian. – P. 4.
  • MORARU, ANDREI. La moartea lui Petre Teodorovici // Țara. – 1997. – 11 iul. – P. 1.
  • Petre Teodorovici: [In memoriam] // Moldova suverană. – 1997. – 9 iul. – P. 4.
  • ROȘCA, IURIE. Petre Teodorovici: omagiu // Țara. – 2000. – 16 mai. – P. 1.
  • SNEGUR, MIRCEA. A plecat la Domnul Petre Teodorovici // Țara. – 1997. – 8 iul. – P. 1.
  • TEODOROVICI, ZOE. “Cu el mă simțeam ca după un zid de piatră”: [Interviu] // Roibu, Nicolae. Cei care au fost... – Chișinău, 1999. – P. 138-141.
  • TEODOROVICI, ZOE. Cu o moarte e dator fiecare: [Compozitorul și interpretul P. Teodorovici] // Flux: Magazin săpt. – 1997. – 25 iul. – P. 5.
  • VIȘNEVSCHI, ECATERINA. A plecat din viață un artist: [Compozitorul Petre Teodorovici (1950-1997)] // Curierul de seară. – 1997. – 10 iul. – P. 3.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Petre_Teodorovici&oldid=16058194