Wikipedia

Planetă oceanică

planetă cu o cantitate semnificativă de apă sau alt lichid la suprafață

O lume oceanică, o planetă oceanică, o lume maritimă, o lume acvatică sau o acvaplanetă, este un tip de planetă care conține o cantitate substanțială de apă sub formă de oceane, fie sub suprafață, sub formă de oceane subterane, fie la suprafață.[1][2][3][4] Termenul lume oceanică este, de asemenea, folosit uneori pentru corpuri astronomice cu un ocean compus dintr-un fluid diferit,[5] cum ar fi lava (cazul lui Io), amoniac (într-un amestec eutectic cu apă, așa cum este probabil cazul oceanului interior al lui Titan) sau hidrocarburi ca pe suprafața lui Titan.[6]

Pământul văzut în partea Oceanului Pacific

Pământul este singurul obiect astronomic despre care se știe că are corpuri de apă lichidă la suprafața sa, deși au fost găsite mai multe exoplanete cu condițiile potrivite pentru a susține apă lichidă.[7] Pentru exoplanete, tehnologia actuală nu poate observa direct apa lichidă de suprafață, astfel încât pentru a deduce prezența apei se folosesc vaporii de apă atmosferici.[8] Caracteristicile lumilor oceanice oferă indicii despre istoria lor și despre formarea și evoluția Sistemului Solar în ansamblu. Un interes suplimentar este potențialul lor de a crea și găzdui viața.

În iunie 2020, oamenii de știință de la NASA au raportat că este probabil ca exoplanete cu oceane să fie comune în galaxia Calea Lactee, pe baza unor studii de modelare matematică.[9][10]

Oceanografia planetară este știința oceanelor extraterestre.

Prezentare generală

modificare

Corpurile planetare ale Sistemului Solar

modificare
 
Diagrama interiorului Europei

Lumile oceanice prezintă un interes extrem pentru astrobiologi pentru potențialul lor de a dezvolta viața și de a susține activitatea biologică pe perioade de timp geologice.[4][3] Sateliții mari și planetele pitice din Sistemul Solar despre care se crede că adăpostesc oceane subterane prezintă un interes substanțial deoarece pot fi atinse și studiate de sondele spațiale, spre deosebire de exoplanete. Corpurile din Sistemul Solar despre care se crede că adăpostesc lumi de apă, altele decât Pământul, sunt: Callisto, Enceladus, Europa, Ganymede și Titan.[3][11] Europa și Enceladus sunt considerate printre cele mai convingătoare ținte pentru explorare datorită crustelor lor exterioare relativ subțiri și a observațiilor criovulcanismului.

O serie de alte corpuri din Sistemul Solar sunt considerate candidați la găzduirea de oceane subterane pe baza unui singur tip de observație sau prin modelare teoretică, printre care se numără: Ariel,[11] Ceres,[3][12][13][14][15][16] Dione,[3][12][13][14][15][16] Eris,[4][17] Mimas,[18][19] Miranda,[11] Oberon,[4][17] Pluto,[3][12][13][14][15][16][11] și Triton.[3][12][13][14][15][16][11]

Exoplanete

modificare
 
Un set de exoplanete de diferite dimensiuni care conțin apă, în comparație cu Pământul (concept artist; 17 august 2018))[20]
 
Ilustrație artistică a unei planete oceanice

În afara Sistemului Solar, GJ 1214 b,[21][22] Kepler-22b, Kepler-62f, Kepler-62e[23][24][25][26] și planetele lui TRAPPIST-1[27][28] sunt unii dintre candidații cunoscuți pentru a fi planete oceanică extrasolare.

Deși 70,8% din întreaga suprafață a Pământului este acoperită cu apă,[29] apa reprezintă doar 0,05% din masa Pământului. Un ocean extraterestru ar putea fi atât de adânc și de dens încât chiar și la temperaturi ridicate presiunea ar transforma apa în gheață. Presiunile imense din regiunile inferioare ale unor astfel de oceane ar putea duce la formarea unei mantale de forme exotice de gheață, cum ar fi gheața V.[30]

Note

modificare
  1. ^ Definition of Ocean planet. Retrieved 1 October 2017.
  2. ^ Adams, E. R.; Seager, S.; Elkins-Tanton, L. (). „Ocean Planet or Thick Atmosphere: On the Mass-Radius Relationship for Solid Exoplanets with Massive Atmospheres”. The Astrophysical Journal. 673 (2): 1160–1164. arXiv:0710.4941  . Bibcode:2008ApJ...673.1160A. doi:10.1086/524925. A planet with a given mass and radius might have substantial water ice content (a so-called ocean planet), or alternatively a large rocky iron core and some H and/or He. 
  3. ^ a b c d e f g Nimmo, F.; Pappalardo, R. T. (). „Ocean worlds in the outer solar system” (PDF). Journal of Geophysical Research. 121 (8): 1378. Bibcode:2016JGRE..121.1378N. doi:10.1002/2016JE005081  . Accesat în . 
  4. ^ a b c d Vance, Steve; Harnmeijer, Jelte; Kimura, Jun; Hussmann, Hauke; Brown, J. Michael (). „Hydrothermal Systems in Small Ocean Planets”. Astrobiology. 7 (6): 987–1005. Bibcode:2007AsBio...7..987V. doi:10.1089/ast.2007.0075. PMID 18163874. 
  5. ^ [Ocean Worlds: The story of seas on Earth and other planets]. By Jan Zalasiewicz and Mark Williams. OUP Oxford, October 23, 2014. ISBN: 019165356X, 9780191653568.
  6. ^ F. J. Ballesteros; A. Fernandez-Soto; V. J. Martinez (). „Title: Diving into Exoplanets: Are Water Seas the Most Common?”. Astrobiology. 19 (5): 642–654. doi:10.1089/ast.2017.1720. hdl:10261/213115  . PMID 30789285. 
  7. ^ „Are there oceans on other planets?”. National Oceanic and Atmospheric Administration. . Accesat în . 
  8. ^ Seager, Sara (). „Exoplanet Habitability”. Science. 340 (577): 577–581. Bibcode:2013Sci...340..577S. doi:10.1126/science.1232226. PMID 23641111. 
  9. ^ Shekhtman, Lonnie; et al. (). „Are Planets with Oceans Common in the Galaxy? It's Likely, NASA Scientists Find”. NASA. Accesat în . 
  10. ^ Quick, Lynnae C.; Roberge, Aki; Barr Mlinar, Amy; Hedman, Matthew M. (). „Forecasting Rates of Volcanic Activity on Terrestrial Exoplanets and Implications for Cryovolcanic Activity on Extrasolar Ocean Worlds”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 132 (1014): 084402. Bibcode:2020PASP..132h4402Q. doi:10.1088/1538-3873/ab9504. 
  11. ^ a b c d e Hendrix, Amanda R.; Hurford, Terry A.; Barge, Laura M.; Bland, Michael T.; Bowman, Jeff S.; Brinckerhoff, William; Buratti, Bonnie J.; Cable, Morgan L.; Castillo-Rogez, Julie; Collins, Geoffrey C.; et al. (). „The NASA Roadmap to Ocean Worlds”. Astrobiology. 19 (1): 1–27. Bibcode:2019AsBio..19....1H. doi:10.1089/ast.2018.1955  . PMC 6338575  . PMID 30346215. 
  12. ^ a b c d McEwen, Alfred (). „Roadmaps to Ocean Worlds (ROW)” (PDF). Lunar and Planetary Institute. Accesat în . 
  13. ^ a b c d Creech, Stephen D; Vane, Greg. „Ocean World Exploration and SLS: Enabling the Search for Life”. Nasa Technical Reports Server. NASA. Accesat în . 
  14. ^ a b c d Anderson, Paul Scott (). „'Ocean Worlds Exploration Program': New Budget Proposal Calls for Missions to Europa, Enceladus, and Titan”. AmericaSpace. Accesat în . 
  15. ^ a b c d Wenz, John (). „NASA Wants to go Underwater Exploring on Ocean Moons”. Popular Mechanics. Accesat în . 
  16. ^ a b c d Berger, Eric (). „The House budget for NASA plants the seeds of a program to finally find life in the outer solar system”. Chron. Accesat în . 
  17. ^ a b Hussmann, Hauke; Sohl, Frank; Spohn, Tilman (noiembrie 2006). „Subsurface oceans and deep interiors of medium-sized outer planet satellites and large trans-neptunian objects”. Icarus. 185 (1): 258–273. Bibcode:2006Icar..185..258H. doi:10.1016/j.icarus.2006.06.005. 
  18. ^ Ocean Worlds. JPL, NASA.
  19. ^ Ocean Worlds Exploration Program. NASA
  20. ^ „Water-worlds are common: Exoplanets may contain vast amounts of water”. Phys.org. . Accesat în . 
  21. ^ David Charbonneau; Zachory K. Berta; Jonathan Irwin; Christopher J. Burke; et al. (). „A super-Earth transiting a nearby low-mass star”. Nature. 462 (17 December 2009): 891–894. arXiv:0912.3229  . Bibcode:2009Natur.462..891C. doi:10.1038/nature08679. PMID 20016595. 
  22. ^ Kuchner, Seager; Hier-Majumder, M.; Militzer, C. A. (). „Mass–radius relationships for solid exoplanets”. The Astrophysical Journal. 669 (2): 1279–1297. arXiv:0707.2895  . Bibcode:2007ApJ...669.1279S. doi:10.1086/521346. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Water Worlds and Ocean Planets. 2012. Sol Company
  24. ^ David Charbonneau; Zachory K. Berta; Jonathan Irwin; Christopher J. Burke; et al. (). „A super-Earth transiting a nearby low-mass star”. Nature. 462 (17 December 2009): 891–894. arXiv:0912.3229  . Bibcode:2009Natur.462..891C. doi:10.1038/nature08679. PMID 20016595. 
  25. ^ Kuchner, Seager; Hier-Majumder, M.; Militzer, C. A. (). „Mass–radius relationships for solid exoplanets”. The Astrophysical Journal. 669 (2): 1279–1297. arXiv:0707.2895  . Bibcode:2007ApJ...669.1279S. doi:10.1086/521346. 
  26. ^ Rincon, Paul (). „A home from home: Five planets that could host life”. BBC News. Accesat în . 
  27. ^ Bourrier, Vincent; de Wit, Julien; Jäger, Mathias (). „Hubble delivers first hints of possible water content of TRAPPIST-1 planets”. www.SpaceTelescope.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ PTI (). „First evidence of water found on TRAPPIST-1 planets – The results suggest that the outer planets of the system might still harbour substantial amounts of water. This includes the three planets within the habitable zone of the star, lending further weight to the possibility that they may indeed be habitable”. The Indian Express. Accesat în . 
  29. ^ Pidwirny, M. "Surface area of our planet covered by oceans and continents. (Table 8o-1)". University of British Columbia, Okanagan. 2006. Retrieved May 13, 2016.
  30. ^ D'Angelo, G.; Bodenheimer, P. (). „In Situ and Ex Situ Formation Models of Kepler 11 Planets”. The Astrophysical Journal. 828 (1): in press. arXiv:1606.08088  . Bibcode:2016ApJ...828...33D. doi:10.3847/0004-637X/828/1/33. 

Legături externe

modificare


  Acest articol despre astronomie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Planetă_oceanică&oldid=16471544