Polihronie Sîrcu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Strășeni, raionul Strășeni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani) Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
specialist în literatură[*]
lingvist
cadru didactic universitar[*]
man of letters[*][[man of letters (collective term for writers and literary scholars)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[1] Modificați la Wikidata
Activitate
PatronajUniversitatea de Stat din Sankt Petersburg  Modificați la Wikidata

Polihronie Sîrcu (în rusă Полихроний Сырку; n. , Strășeni, raionul Strășeni, Republica Moldova – d. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un istoric, critic literar și lingvist țarist rus. A fost specializat în studii slave, romanice și bizantine, profesor asociat la Universitatea din Sankt Petersburg.[2]

Biografie

modificare

S-a născut în târgul Strășeni din ținutul Chișinău, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), într-o familie de țărani basarabeni. Și-a primit învățământul primar și secundar la Mănăstirea Căpriana, apoi a urmat Seminarul Teologic din Chișinău. A studiat câteva luni la Universitatea Novorossiisk din Odesa, apoi s-a transferat la Universitatea din Sankt Petersburg, pe care a absolvit-o în 1878, obținând o diplomă și medalia de aur pentru eseul История христианства в Болгарии до князя Бориса и крещение болгарского народа („Istoria creștinismului în Bulgaria către cneazul Boris și Botezul poporului bulgar”).[3] El a dedicat partea importantă a lucrărilor sale slavilor sudici, literaturii limbilor acestora, precum și contribuția acestora din urmă la dezvoltarea limbilor română și „moldovenească”.

După absolvire, a devenit privatdozent în 1883. A lucrat ca lector de limba și literatura română, limba slavonă veche și istoria limbii ruse, din 1888 a predat cursuri de filologie slavă. În anii 1878-1879 a călătorit în Bulgaria și România, unde colaborează cu B.P. Hasdeu, a studiat dialectele limbii bulgare și a colectat informații despre textele vechi ale literaturii bulgare, diverse monumente istorice. A fost trimisul universității sale la Constantinopol, Athos, Macedonia, în Regatul Serbiei (1887), Dalmația, Transilvania, Galiția, Bucovina (în 1893). În 1882 a devenit membru al Societății Geografice Ruse, în 1883 al Societății Ruse de Arheologie, din 1893 a fost membru al Societății Iubitorilor de Scriere și Artă Antică. A obținut titlul de magistru (1891) și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie de Tărnovo. În 1899 a devenit laureat al Premiului „Lomonosov”.

A debutat în 1874, la Chișinău, cu o lucrare în limba rusă, consacrată obiceiurilor și cântecelor de Crăciun și Anul Nou din Basarabia.[4] A publicat, de asemenea, în revista Филологические записки („Note filologice”).

A acordat o atenție deosebită dezvoltării limbii sale materne. A argumentat că sub influența reprezentanților așa-numitei Școli Ardelene, vorbirea românilor s-a schimbat foarte mult în comparație cu „graiul moldovenesc”, drept rezultat al faptului că în anii 1860 alfabetul latin a fost introdus în România, și odată cu aceasta au fost introduse numeroase latinisme, pe când basarabenii au continuat să folosească alfabetul chirilic și terminologia slavă.

Referințe

modificare
  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Бессарабские интеллектуалы: СЫРКУ Полихроний Агапиевич
  3. ^ Сырку П. Описание бумаг еп. Порфирия (Успенского), пожертвованных имп. акад. наук по завещанию. СПб, 1891.
  4. ^ Polihronie Sârcu (1855 - 1905) Arhivat în , la Wayback Machine. la istoria.md

Bibliografie

modificare