Prințul Rudolf al Austriei

prinț moștenitor al Austriei
Prințul Rudolf
Prinț Moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei
Date personale
Nume la naștereRudolf Franz Karl Joseph
PoreclăCoco Modificați la Wikidata
Născut21 august 1858
Laxenburg, Imperiul austriac
Decedat (30 de ani)
Mayerling, Austro-Ungaria
ÎnmormântatCripta Capucinilor din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
PărințiFranz Joseph I al Austriei
Elisabeta de Bavaria
Frați și suroriArhiducesa Gisela a Austriei
Arhiducesa Marie Valerie de Austria
Arhiducesa Sofia a Austriei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrințesa Stéphanie a Belgiei
CopiiArhiducesa Elisabeta Marie de Austria
Cetățenie Imperiul Austriac
 Cisleithania Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
naturalist
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiViena[1]
Praga[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriPrinț moștenitor ()
Familie nobiliarăCasa de Habsburg-Lorena
Mitglied des Herrenhauses (Österreich)[*][[Mitglied des Herrenhauses (Österreich) (Member of the upper house of the Austrian Imperial Council (1861–1918))|​]] Modificați la Wikidata
Domnie –
Semnătură

Prințul Rudolf al Austriei (n. , Laxenburg, Austria Inferioară, Austria – d. , Mayerling⁠(d), Austria Inferioară, Austro-Ungaria) a fost arhiduce de Austria și prinț moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, unicul fiu al împăratului Franz Joseph I al Austriei și al soției acestuia, împărăteasa Elisabeta (cunoscută sub numele de Sisi).

Primii ani modificare

 
Prințul Rudolf la vârsta de aproape patru ani, 1863

Arhiducele Rudolf Franz Karl Joseph s-a născut la 21 august 1858 la Schloss Laxenburg,[8] un castel situat în apropiere de Viena, ca fiu al împăratului Franz Joseph I și a împărătesei Elisabeta. Prenumele Rudolf l-a primit în onoarea strămoșului său, Rudolf I al Germaniei, primul împărat germanic al dinastiei de Habsburg.

Prințul Moștenitor Rudolf a fost crescut împreună cu sora lui mai mare, Gisela de bunica paternă, Arhiducesa Sofia. Primul copil al părinților săi, o fiică pe nume Sofia, a murit la vârsta de doi ani înainte de nașterea lui Rudolf, în timp ce sora lui mai mică, Marie-Valerie, s-a născut la zece ani după Rudolf. Gisela și Rudolf au crescut împreună și au fost foarte apropiați. La vârsta de șase ani, el a fost separat de sora lui și a început educația pentru a deveni viitorul împărat. Acest lucru nu a schimbat relația cu sora lui Gisela de care a rămas apropiat până la căsătoria acesteia cu Prințul Leopold al Bavariei.

La șase ani a fost încredințat unui preceptor, generalul Charles-Léopold de Gondrecourt (1814-1888), erou de război și mare maestru la curte, cunoscut pentru severitatea sa. Prin metodele sale dure, chiar crude, a traumatizat copilul. După intervenția împărătesei, Gondrecourt a fost înlocuit cu colonelul Joseph Latour von Thurmburg (1820-1904), mult mai pedagog și liberal și care s-a făcut iubit de elevul său.

Rudolf a suferit de lipsa mamei sale care conducea lumea, de înfrângerea Austriei în fața Prusiei (1866), de crearea dublei monarhii (1867), de iubirea exclusivă a mamei sale pentru ultima născută (Marie-Valérie, 1868), de bârfele răspândite care susțineau că ar fi copilul contelui Gyula Andrássy. Arhiducesa Sofia, bunica prințului Rudolf, care s-a ocupat de educația sa, a murit în 1872. Anul următor, sora sa, Gisela, s-a căsătorit la vârsta de 16 ani cu Prințul Leopold, o căsătorie de conveniență însă inutilă din punct de vedere politic.

Influențat de tutorele său Ferdinand von Hochstetter (care mai târziu a devenit primul superintendent al Muzeului Imperial de Istorie Naturală), Rudolf a devenit foarte interesat de științele naturale, începând cu o colecție de minerale de la o vârstă fragedă.[8] După moartea sa părți importante din colecția de minerale au intrat în posesia Universității de Agricultură din Viena.[8]

Viața publică modificare

Rudolf și tatăl lui nu vorbeau niciodată în afară de subiecte secundare cum ar fi vânătoarea. Împăratul, o natură secretoasă, se proteja prin ascunderea în spatele protocolului și i-a amintit din timp fiului său că protocolul nu permitea nici unei persoane - chiar și prințului moștenitor - să i se adreseze; prin urmare, tânărul prinț nu putea discuta cu tatăl său ceea ce avea pe inimă.

Spre deosebire de tatăl său care avea idei conservatoare, Rudolf avea idei politice liberale. Apropiat de cercurile progresiste și liberale, singura modalitate pe care a găsit-o pentru a critica linia urmată de tatăl său a fost să scrie numeroase articole în diverse ziare vieneze, publicate sub mai multe pseudonime și unde apăra idealul său. Din punct de vedere social el a luptat și cu privilegiile aristocrației, denunțând viața mizeră a muncitorilor. Pe plan diplomatic, el a respins tratatul cu Germania în favoarea unei alianțe cu Rusia și Franța.

Mai mult decât atât, Rudolf a preluat dragostea profundă a mamei lui pentru Ungaria. A fost frustrat de faptul că la vârsta de 30 de ani nu era decât prinț moștenitor în timp ce tatăl său a devenit împărat la 18 ani iar noul împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea, pe care îl disprețuiește profund are 29. Temându-se că va muri înainte de a avea timp să termine lucrarea sa de liberalizare a imperiului (ca tatăl lui Wilhelm al II-lea, Frederic al III-lea, care a murit în 1888 după aproape trei luni de domnie), Rudolf este foarte afectat de soarta tragică a regelui Bavariei, Ludovic al II-lea.

Căsătorie modificare

 
Rudolf și soția sa Stéphanie, 1882.

În 1879 a început să caute o soție de rangul său, catolică și a cărui uniune nu va cauza sensibilități diferitelor popoare ale monarhiei. După ce a fost refuzat de infantele Spaniei și Portugaliei, ca și de prințesa de Saxa, Rudolf s-a căsătorit la Viena la 10 mai 1881 cu Prințesa Stéphanie, fiica regelui belgian Leopold al II-lea.

Pentru cuplul imperial, căsătoria este un paliativ: împăratul nu are în vedere că tatăl miresei este arivistul rege Leopold al II-lea. Împărăteasa o găsește pe Stéphanie prea tânără și urâtă (o va porecli mai târziu „cămila hidoasă” sau „țăranca flamandă”). Cei doi soți sunt într-adevăr nepotriviți, Rudolf este un tânăr seducător în timp ce mireasa lui, nu prea feminină, are încă un trup de copil.

Unicul lor copil, Arhiducesa Elisabeta Marie de Austria, s-a născut la 2 septembrie 1883 la castelul Laxenburg. Nașterea micii prințese, supranumită "Erzsi" este o decepție pentru părinții ei care așteptau un fiu. Se presupune că Rudolf este tatăl lui Robert Pachmann, fiul arhiducesei Maria-Antoinette de Austria și Toscana.

Aventuri și suicid modificare

 
Marie Vetsera

Căsătoria, fericită inițial, s-a soldat rapid cu un eșec. Rudolf este foarte inteligent, puțin convențional, impulsiv și foarte liberal în timp ce Stéphanie este serioasă, protocolară și ternă. Dezacordul dintre ei se mărește continuu și în cele din urmă Rudolf se întoarce la vechea lui viață de celibatar. Are multiple cuceriri și își ia ca amantă pe Mizzi Caspar în 1886.

În urma numeroaselor relații extraconjugale, prințul moștenitor face o formă de blenoragie foarte gravă. Și-a contaminat soția care nu mai poate avea alți copii. Rudolf "se vindecă" cu morfină, cocaină și alcool pentru a trece peste impotența lui. Încearcă din răsputeri să ascundă de tatăl său stările de depresie și anxietate.

În timpul verii anului 1888, într-o alarmantă stare fizică și psihică, el propune metresei sale Mizzi Caspar să se sinucidă împreună cu el. După ce este refuzat, Rudolf o întâlnește la începutul toamnei anului 1888 (prin intermediul verișoarei sale, contesa Marie-Louise Larisch) pe Marie, tânăra fiică a Elenei Vetsera. Între cei doi are loc o relație intimă; s-a spus că Marie era însărcinată în patru sau cinci luni în momentul morții ei.

La 26 ianuarie 1889 prințul Rudolf are o dispută violentă cu tatăl său însă nu se știe dacă împăratul era supărat pentru că Rudolf a cerut papei anularea căsătoriei sale sau i-a cerut fiului său să rupă relația cu Marie Vetsera.

La 27 ianuarie Rudolf se întâlnește cu verișoara lui Marie-Louise căreia îi spune că este în pericol. La întrebarea dacă pericolul vine de la Stéphanie, Rudolf a răspuns: "Stéphanie! O nu, aceasta este o nenorocire particulară. Pericolul care mă amenință este de natură politică."

La 28 ianuarie, Marie Vetsera și Rudolf părăsesc Viena separat pentru a se duce la cabana de vânătoare de la Mayerling, unde prințul urmează să vâneze împreună cu contele Joseph Hoyos și cu cumnatul său, Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha. Rudolf a scris scrisori de adio familiei și a scris șefului de secție a Ministerului Afacerilor de Externe să deschidă biroul său și să distrugă toate scrisorile de la contesa Larisch și de la Marie Vetsera.

La 29 ianuarie, cei doi invitați, contele Hoyos și Prințul Philipp (soțul surorii Stéphaniei), au ajuns la Mayerling. Ei nu bănuiesc prezența Mariei Vetsera.

Rudolf și Marie sunt găsiți morți în dimineața zilei de 30 ianuarie 1889 în pavilionul de vânătoare. Un suicid organizat de Rudolf și amanta sa sau un atentat politic. Zita, ultima împărăteasă a Austriei, a afirmat la sfârșitul vieții sale (1983) că Rudolf și Marie au fost asasinați din rațiuni politice.[9]

Memoria modificare

Bulevardul Rudolf din Brașov⁠(hu)[traduceți], construit la începutul secolului al XX-lea, i-a purtat numele. În prezent se numește Bulevardul Eroilor.

Arbore genealogic modificare

Note modificare

  1. ^ a b „Prințul Rudolf al Austriei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b „Prințul Rudolf al Austriei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Rudolf Habsburg, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Archduke Rudolf, crown prince of Austria, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ Rudolf (Rudolf), Brockhaus Enzyklopädie 
  7. ^ Rudolf Franz Karl Joseph Kronprinz von Österreich, The Peerage, accesat în  
  8. ^ a b c "Crown Prince Rudolf (1858-1889)" (museum notes), Natural History Museum of Vienna, 2006, NHM-Wien-Rudolfe.
  9. ^ Der Spiegel in ihrem Kurznachruf zu Zitas Tod 1989 berichtete (de) "Gestorben: Zita von Habsburg", dans Der Spiegel, no 12, 1989, p. 286 (ISSN 13495142).