RG-4 Pionier

planor de școală, proiectat de inginerul Vladimir Novițchi în 1954
RG-4 Pionier
RG-4 Pionier.jpg

Planorul RG-4 Pionier

Tip planor de școală
Nr. echipaj monoplas
Țară de origine  România
Constructor IFIL-Reghin
Proiectat de Vladimir Novițchi
Zbor inaugural 1 mai 1954
Beneficiar principal Aerocluburi
Bucăți fabricate 62
Dezvoltat din RG-3

RG-4 Pionier, este un planor monoloc, proiectat ca planor de școală de inginerul Vladimir Novițchi în anul 1954, și construit la IFIL-Reghin într-un număr de 62 exemplare.

Proiectare și construcțieModificare

RG-4 Pionier a fost un planor de școală monoplas, pentru lansarea la pantă sau remorcare cu mosor. Construit în România în anii 1950, în tradiția Zögling⁠(en) din anii 1930, având locul pilotul montat pe un fuzelaj grindă, sub partea anterioară a unei aripi înalte. Întreaga construcție era din lemn de rezonanță, placat cu placaj de mesteacăn la fel ca baldachinul care susținea aripa. Aceasta a fost montată pe fuselajul grindă cu un set de montanți în formă N și de o pereche de montanți de sprijin paraleli între ei, sub fiecare aripă, punctele de sprijin pe intrados fiind la aproximativ o treime din anvergură. Aripa din schelet de lemn, avea un unghi diedru de 2,8°, fiind acoperite cu pânză, iar eleroanele ajungeau până la vârfurile aripilor.[1]

Aterizorul planorului RG-4 era pe două roți pe un ax lung, fixate sub fuzelaj aproape de bordul de fugă al aripii, cu o patină care ajungea de la nas până sub cockpit, asistat de o mică bechie. Avea un ampenaj convențional, asemănător în vedere de sus cu aripa, stabilizatorul fiind montat în fața derivei, fixat deasupra fuzelajului pe o treaptă scurtă și întărită în partea de jos cu câte un montant pe fiecare parte. Cu toate acestea, ampenajul orizontal a necesitat o decupare a profundorului pentru a permite mișcarea direcției. Ampenajul era ancorat de aripă cu o pereche de sârme pentru rigidizare pe fiecare parte, pentru a reduce flexarea orizontală a fuselajului grindă. Una dintre acestea era fixată de intradosul aripii, cealaltă de fuselaj, sub aripă.[1]

Planorul se monta în 20 minute și putea fi transpotat de două persoane.

RG-4 a fost construit și într-o variantă care avea o cocă dermontabilă, aceasta având instrumente de bord elementare: variometru, altimetru și vitezometru.

RG-4 Pionier a avut primul zbor la 1 mai 1954.[1] Au fost produse 50 exemplare, pentru aerocluburi de planoriști din România.

Date tehniceModificare

 
Cele trei vederi ale planorului RG-4 Pionier (varianta cu cocă)
 
Planorului RG-4 Pionier cu cocă

Datele tehnice au fost preluate din Gudju, Constructii aeronautice romanesti 1905-1970 (ed. a II-a), pp.300.

Caracteristici generale
  • Echipaj: 1
  • Anvergura: 10,45 m
  • Lungime: 5,75 m
  • Înălțimea: 1,2 m
  • Suprafața aripii: 14,80 m²
  • Diedrul aripii: 2,8°
  • Alungirea aripii: 7
  • Tren de aterizare: o talpă principală (patină), două roți pe ax lung, bechie
  • Profilul aripii: NACA 60 modificată. Aripă înaltă, pe montanți
  • Greutate gol: 100 kg
  • Greutate cu echipaj: 188 kg
  • Structură: lemn și pânză
Performanțe
  • Viteza de angajare: 40 km/h
  • Viteza maximă admisă la rafale de vânt: 100 km/h
  • Viteza maximă admisă în remorcare cu automosor: 90 km/h
  • Finețe maximă: 14,5 la 58 km/h
  • Viteza de coborâre : 0,9 m/s la 52 km/h
  • Încărcătura alară: 12,7 kg/m2

ReferințeModificare

  1. ^ a b c Shenstone, B.S.; Wilkinson, K.G. (). The World's Sailplanes. II. Organisation Scientifique et Technique Internationale du Vol à Voile (OSTIV) and Schweizer Aero-Revue. pp. 210–11. 

BibliografieModificare

  • Balotescu, Nicolae; și colectiv, Istoria aviației române (ed. a I-a), București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 746 
  • Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Constructii aeronautice romanesti 1905-1970 (ed. a I-a), București 1970: Editura Militară, p. 336 
  • Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), p. 388 
  • Shenstone, B.S.; Wilkinson, K.G. (). The World's Sailplanes. II. Organisation Scientifique et Technique Internationale du Vol à Voile (OSTIV) and Schweizer Aero-Revue. 

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

fr en Planeurs