Wikipedia

Aeroclubul României

Aeroclubul României
PredecesorAeroclubul Regal al României
Înființare1920
Domeniu de activitateflying club[*][[flying club (general aviation organization providing affordable access to aircraft for members)|​]]  Modificați la Wikidata
SediuOtopeni, România
Locațiebld. Lascăr Catargiu 54, sector 1
Limbi oficialeRomână
aeroclubulromaniei.ro
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aeroclubul României este o instituție publică a Ministerului Transporturilor. [1]

Istoric

modificare
 
Avion Zlin Z-142 aflat în dotarea Aeroclubului României.

În anul 1920, din inițiativa prințului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. Vicepreședinte executiv este ales G.V. Bibescu, iar secretar general comandorul aviator Andrei Popovici. ARR se afiliază la Federația Aeronautică Internațională (FAI), candidatura acestuia fiind votată în unanimitate la Conferința FAI din 8-12 august 1923 de la Göteborg. În anul 1936 ARR se transformă în Federația Aeronautică Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federația Aeronautică Română (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuțiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizațiile aeronautice și aerocluburile sportive au fost desființate.[2]

În 20 octombrie 1947 patrimoniul aviației sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonată Aviației Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Țării, în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Aceasta devine în 1954 Asociația Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desființează, aviația sportivă trecând în subordinea Uniuneii pentru Cultură Fizica și Sport (UCFS), transformată în Consiliul Național pentru Cultură Fizică și Sport (CNFS). Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federația Română de Aviație, iar școlile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviației Civile.[2]

După 1990

modificare

În anul 1991 Aeroclubul Central Român, din subordinea Ministerului Transporturilor se reorganizează sub denumirea Aeroclubul României și este organizat pe filiale teritoriale.[1]

Aerocluburile teritoriale
Denumirea Sediul Aerodromul
Aeroclubul „Traian Vuia” Arad Arad Arad
Aeroclubul „Crișana” Oradea Oradea Oradea
Aeroclubul „Aurel Vlaicu” București București Clinceni
Aeroclubul „Alexandru Matei” Iași Iași Iași-Sud
Aeroclubul „Mircea Zorileanu” Sânpetru - Brașov Brașov Sânpetru
Aeroclubul „Mircea Zorileanu” Ghimbav - Brașov Brașov Ghimbav
Aeroclubul „Traian Dârjan” Cluj-Napoca Cluj-Napoca Dezmir
Aeroclubul „Octavian Ulici” Caransebes Caransebes
Aeroclubul „Samus” Satu Mare Satu Mare Satu Mare
Aeroclubul „Gheorghe Bănciulescu” Ploiești Ploiești Strejnic
Aeroclubul „Grigore Baștan” Suceava Suceava Salcea
Aeroclubul Teritorial „Elie Carafoli” Târgu-Mureș Târgu Mureș Mureșeni
Aeroclubul „George Valentin Bibescu” Craiova Craiova Balta Verde
Aeroclubul „Maramureș” Baia Mare Baia Mare Tăuții-Măgherăuș
Aeroclubul „Dacia” Deva Deva Săulești
Aeroclubul „Transilvania” Sibiu Sibiu Turnișor
Aeroclubul „Henri Coandă” Pitești Pitești Pitești


 
Avion ICP Savannah S din dotarea Aeroclubului României

Aeroclubul României oferă cursuri de zbor cu motor, planorism sau parașutism. Pentru tinerii cu vârste între 16 și 23 de ani sunt oferite cursuri gratuite,[3] care în anul 2023 au început la 11 februarie. Pentru cei care depășesc această vârstă cursurile sunt oferite contra cost. La înscriere este nevoie de trecerea unei probe de aptitudini fizice.[4] Cursurile teoretice durează două luni și jumătate, structurate în două etape, prima desfășurată în mod online, urmată de un examen din primele materii studiate. Promovarea examenului duce la intrarea în partea a doua a cursurilor teoretice, organizate fizic la sediile fiecărui aeroclub. La finalul acestor cursuri teoretice se mai susține un examen. Cei mai buni, în limita locurilor alocate de la buget, sunt admiși să zboare gratuit timp. Cei care vor trece examenul pentru obținerea brevetului de pilot vor putea zbura gratuit și în continuare în cadrul lotului județean, urmând a participa la competiții sportiv-aeronautice.[5] Pentru cursuri, aerocluburile teritoriale dispun de avioane ultraușoare ICP Savannah S și Aerostar Festival, planoare IS-28B2, parașute Parafoil, avioane Zlin 142 și Zlin 726.[6]

Aeroclubul României mai are și secții de aeromodelism la aerocluburile Deva și Iași.[3]

Note

modificare
  1. ^ a b Hotărâre nr.567 din 16 august 1991 privind organizarea și funcționarea Aeroclubului României[nefuncțională – arhivă] Monitorul Oficial, nr. 291/15 dec. 1995
  2. ^ a b Constantin Mihai Todor Aeroclubul „Mircea Zorileanu” aspera.ro, accesat 7 februarie 2009
  3. ^ a b Aeroclubul României aeroclubulromaniei.ro. accesat 10 februarie 2009
  4. ^ Cursuri gratuite la Aeroclubul Român Arhivat în , la Wayback Machine. xtrem.ro, accesat 10 februarie 2009
  5. ^ Aeroclubul României lansează cursurile gratuite de zbor, planorism și parașutism antena3.ro, 15 ianuarie 2009, accesat 10 februarie 2009
  6. ^ Școala de zbor la Aeroclubul Român Arhivat în , la Wayback Machine. xtrem.ro, accesat 10 februarie 2009

Legături externe

modificare
  Portal Aviație
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aeroclubul_României&oldid=16305018