RG-7 Șoim III

RG-7 Șoim III

Tip	monoplas de antrenament și acrobație
Țară de origine	România
Constructor	CIL Reghin
Proiectat de	Vladimir Novițchi
Zbor inaugural	1959
Introdus
Beneficiar principal	Aerocluburi
Bucăți fabricate	9
Modifică date / text

RG-7 Șoim III a fost un avion monoplas românesc, monoplan cu aripă joasă, derivat din avionul RG-7 Șoim, modificat la simplă comandă, pentru acrobație, de către echipa condusă de inginerul Vladimir Novițchi, la CIL (Combinatul de industrializare a lemnului) din Reghin, în anul 1959. Zborurile de test au fost efectuate de către pilotul specialist în zborul acrobatic, Constantin Manolache pe aerodromurile Mociar (Reghin, lângă fabrică) și Târgu Mureș.

Descriere

Fuzelajul în secțiune de formă eliptică, avea cadru de lemn și era învelit cu placaj. Aripa, a fost construită cu un singur lonjeron principal, a avut bordul de atac de asemenea învelit cu placaj și era prevăzută cu voleți. Trenul de aterizare era fix, având amortizoare cu ulei/gaz pentru diminuarea șocurilor la aterizare, iar roțile aveau frâne mecanice. Roata de bechie era direcționabilă, fiind comandată prin palonier împreună cu direcția. Avionul avea trei tancuri de combustibil, două fiind amplasate în secțiunea centrală a aripii iar al treilea rezervor în fuzelaj. Părțile fixe ale ampenajului erau din cadru de lemn învelit cu placaj, iar părțile mobile (profundorul și direcția) fiind învelite cu pânză.

Motorul Walter Minor 4-III, cu 4 cilindri în linie răcit cu aer, de 105 CP, era de producție cehoslovacă, proiectat de inginerul Šimůnek.

Caracteristici RG-7 Șoim III

Motor Minor 4-III pentru avioane ușoare

Datele tehnice au fost preluate din: Construcții aeronautice românești 1905-1970 ^[1]

Caracteristici generale

Echipaj: 1
Celulă: monoplan
Anvergura: 9,5 m
Lungime: 7,85 m
Înălțimea: 2,67 m
Suprafața alară: 12,90 m²
Motor: Walter Minor 4-III, 4 cilindri în linie, de 105 CP
Tren de aterizare: fix, cu amortizoare, roată de bechie direcționabilă
Greutate gol: 482 kg
Greutate totală zbor: 640 kg
Structură: de lemn

Performanțe

Viteză maximă: 251 km/h
Viteză de croazieră: 195 km/h
Viteză de aterizare: 65 km/h
Timp de urcare la 3000 m: 14 min.
Plafon maxim: 5000 m
Rază de acțiune: 600 km
Autonomie de zbor: 3 h 30 min.

Referințe

^ Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), pp. 240–241;

Bibliografie

Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Construcții aeronautice românești 1905-1970 (ed. a I-a), București 1970: Editura Militară, p. 336 ;
Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), p. 388 ;
Balotescu, Nicolae; și colectiv, Istoria aviației române, București, 1984: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 746 ;
Manolache (februarie 2004). „Miracolul de la Reghin”. Orizont Aviatic. Accesat în 5 noiembrie 2020.

Vezi și

Legături externe

Portal Aviație

Materiale media legate de RG-7 Șoim III la Wikimedia Commons

[Gudju-1] Gudju, Ion; Gheorghe Iacobescu; Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974 (în engleză) (ed. a doua), București 1974: Military Publishing House; Revised & enlarged Edition (January 1, 1974), pp. 240–241;

[1]