Wikipedia

Radu Cosașu

eseist român
Radu Cosașu
Date personale
Nume la naștereOscar Rohrlich Modificați la Wikidata
Născut[4] Modificați la Wikidata
Bacău, România Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[5] Modificați la Wikidata
București, România[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie România[6] Modificați la Wikidata
Etnie evreu Modificați la Wikidata
Ocupațieeseist
scriitor
jurnalist
sports journalism[*][[sports journalism (form of journalism that reports on sporting topics and games)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[7][8] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimRadu Costin[1], Belphegor[2]  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București ()[3]
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” ()[3]
PatronajScînteia tineretului[3]
Gazeta Sporturilor[3]
Revista Cinema
Dilema veche[3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Radu Cosașu (născut Oscar Rohrlich; n. , Bacău, România – d. , București, România) a fost un scriitor român, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele.

S-a născut într-o familie mic-burgheză evreiască, fiind fiul lui Isac Rohrlich, contabil, și al Melaniei (născută Wassermann).[9]

Studii Modificare

După ce a absolvit liceul la București (1940-1948), a urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948-1949). A fost apoi recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952-1953) unde a fost coleg cu Nicolae Labiș.[10]

După 23 august 1944, Radu Cosașu pornise prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai ales, după Primăvara de la Praga, din 1968, să-și reconsidere ferm opțiunile.

Activitatea profesională Modificare

A început ca reporter la Revista elevilor (1948-1949), unde a și debutat în 1948,a continuat ca redactor la Scânteia tineretului (1949). A lucrat ca frezor la Uzinele Timpuri Noi[10] în 1950 și a revenit apoi ca redactor la Scânteia tineretului (1953-1956), de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria "adevărului integral" la Congresul Tinerilor Scriitori (1956) (susținând că literatura trebuie să înfățișeze „adevărul integral" și nu unul selectat tendențios, după o logică propagandistică[11][12]), rămânând fără loc de muncă mai bine de un deceniu. Colaborează la diverse reviste și publică numeroase volume de nuvele sau romane (v. ciclul „Supraviețuiri").

Debut editorial Modificare

A debutat editorial sub pseudonimul Radu Costin în 1952 cu un volum de proză patriotică Servim Republica Populară Română.[10] În 1968 publică volumul de satiră „Maimuțele personale” pe care Radu Cosașu îl considera adevăratul lui debut.[13]

Publicistică Modificare

A fost redactor la ziarul Sportul Popular și la revistele Cinema (1967-1987), Dilema (1993-2004) și Dilema veche. A deținut temporar rubrici la reviste precum "Tribuna", "Flacăra", la ziarele "Sportul"/'Gazeta sporturilor" și "Informația Bucureștiului" iar uneori semna articolele cu pseudonimul Belphegor.[13] De asemenea, a avut rubrici la România literară unde scris povestiri cu un marcat caracter autobiografic, iar literatura sa are un filon eseistic foarte pronunțat.

După 1989, a fost co-fondator, alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper și Zigu Ornea, al revistei de cultură Dilema (astăzi, Dilema veche) și a colaborat la diverse alte publicații.[14]

Teatru și film Modificare

Radu Cosașu a scris și piese de teatru precum "Mi se pare romantic" în 1961 și "Scurt program cu bossanove" în 1966. Tot în 1966 Cosașu a scris scenariul pentru Un film cu o fată fermecătoare, film regizat de Lucian Bratu ce îi are ca protagoniști pe Margareta Pâslaru și Ștefan Iordache,[10][13][15]

Volume publicate Modificare

  • Servim Republica Populară Română, Editura Tineretului, București, 1952 (volumul e semnat cu pseudonimul Radu Costin).
  • Opiniile unui pământean, Editura Tineretului, București, 1957.
  • Lumină!, Editura Tineretului, București, 1959.
  • Energii, ESPLA, București, 1960.
  • Nopțile tovarășilor mei, Editura Tineretului, București, 1962.
  • Omul, după 33 de ani, scapă, Editura Tineretului, București, 1963.
  • A înțelege sau nu: vieți paralele în toamna lui '44, Editura pentru Literatură, București, 1965.
  • Maimuțele personale, Editura pentru Literatură, București, 1968.
  • Viața în filmele de cinema, Editura Meridiane, București, 1972.
  • Un august pe un bloc de gheață, Editura Eminescu, București, 1971; ediție electronică Editura LiterNet, 2003.
  • Seria Supraviețuiri:
    • vol. I - Editura Cartea Românească, București, 1973.
    • vol. II - Editura Cartea Românească, București, 1977.
    • vol. III - Meseria de nuvelist, Editura Cartea Românească, București, 1980.
    • vol. IV - Ficționarii, Editura Cartea Românească, București, 1983.
    • vol. V - Logica, Editura Cartea Românească, București, 1985.
    • vol. VI - Cap limpede, Editura Cartea Românească, București, 1989.
  • Alți doi ani pe un bloc de gheață, Editura Eminescu, București, 1974.
  • Ocolul Pămîntului în 100 de știri, Editura Cartea Românească, 1974.
  • Cinci ani cu Belphegor, Editura Sport-Turism, București, 1975.
  • Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, Editura Cartea Românească, București, 1978.
  • O viețuire cu Stan și Bran, Editura Eminescu, București, 1981.
  • Sonatine, Editura Cartea Românească, București, 1987.
  • Mătușile din Tel-Aviv, Editura IMPEX ’92, București, 1993.
  • O supraviețuire cu OSCAR, Editura HASEFER, București, 1997.
  • ÎnSISIFicarea la noi pe Boteanu, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1998.
  • Autodenunțuri și precizări, Editura HASEFER, București, 2001.
  • Supraviețuirile 1 – Rămășițele mic-burgheze, Editura Fundației PRO, București, 2002.
  • Supraviețuirile 2 – Armata mea de cavalerie, Editura Fundației PRO, București, 2003.
  • Supraviețuirile 3 – Logica, Editura Fundației PRO, București, 2004.
  • Supraviețuirile 4 – Pe vremea cînd nu mă gîndeam la moarte, Editura Fundației PRO, București, 2005.
  • Supraviețuirile 5 – Gărgăunii, Editura Fundației PRO, București, 2006[16]
  • Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață, Editura Polirom, Colectia „Ego-grafii”, Iași, 2007, 240 p [17]
  • As time goes by (ediție electronică) Editura LiterNet, 2004.
  • Viata ficțiunii după o revoluție, Editura Polirom, Colecția „Fiction Ltd.”, Iași, 2016.
  • Fotbal plus ai mei și ai noștri, Editura Polirom, Colecția „Fiction Ltd.”, Iași, 2017.
  • Anti-damblale, Editura Polirom, Colecția „Fiction Ltd.”, Iași, 2018.
  • Seria Opere (Editura Polirom):
    • vol. I - Maimuțele personale; Povesti pentru a-mi îmblînzi iubita; Alți doi ani pe un bloc de gheață;
    • vol. II - O viețuire cu Stan și Bran; Sonatine;
    • vol. III - Cinci ani cu Belphegor; Mătușile din Tel Aviv;
    • vol. IV - Supraviețuirile - 1. Rămășițele mic-burgheze. 2. Armata mea de cavalerie;
    • vol. V - Supraviețuirile - 3. Logica;
    • vol. VI - Supraviețuirile - 4. Pe vremea cînd nu ma gîndeam la moarte. 5. Gărgăunii

Volume colective Modificare

Premii și distincții Modificare

Note Modificare

  1. ^ Scriitorul și publicistul Radu Cosașu a împlinit azi 90 de ani, articol[*]​ 
  2. ^ Radu Cosașu. „Belphegor” la 92 de ani, articol[*]​, accesat în  
  3. ^ a b c d e https://www.rador.ro/2020/10/29/scriitorul-si-publicistul-radu-cosasu-a-implinit-azi-90-de-ani/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c A murit Radu Cosașu. Decanul presei sportive românești avea 92 de ani, Gazeta Sporturilor, , accesat în  
  6. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ Radu COSASU - biografie - (opera și scrierile)
  10. ^ a b c d Mihai Iovănel. „Radu Cosașu de la A la Z”. Scena 9. Accesat în . 
  11. ^ Alex. Ștefănescu: Radu Cosașu - burghezul comunist[nefuncțională]
  12. ^ Călin, David. „Radu Cosașu. „Belphegor" la 92 de ani”. www.monden.ro. Accesat în . 
  13. ^ a b c d Ruxandra Bratu. „A murit scriitorul Radu Cosaşu”. radioromaniacultural.ro. Accesat în . 
  14. ^ Oana Bălan. „Radu Cosaşu se retrage de la „Dilema Veche" la 1001 de poveşti „din vieaţa unui extremist de centru"”. adevarul.ro. Accesat în . 
  15. ^ Buluc, Magdalena Popa (). „Scriitorul Radu Cosașu și monteuza Cristina Ionescu, omagiați la Gala Premiilor Gopo 2020”. Cotidianul RO. Accesat în . 
  16. ^ Vechi obsesii, 9 noiembrie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 30 martie 2013
  17. ^ Din viata unui jurnalist metafizician, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 407, ianuarie 2008, accesat la 30 ianuarie 2014
  18. ^ a b Iulian Moşneagu (), „Doliu în presa sportivă. A murit Radu Cosaşu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi jurnalişti”, Mediafax, accesat în  
  19. ^ Radu Cosașu, premiat de „Observator Cultural”, 24 iunie 2010, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei, accesat la 28 ianuarie 2014
  20. ^ „Acordarea Ordinului „Meritul Cultural"”, Amos News, , accesat în  
  21. ^ „PORTRET: Scriitorul Radu Cosaşu împlinește 90 de ani”. radioromaniacultural.ro. Accesat în . 

Bibliografie Modificare

Legături externe Modificare

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radu_Cosașu&oldid=15831849