Raionul Tarutino

Raionul Tarutino este unul din cele 26 raioane administrative din regiunea Odesa din Ucraina, cu reședința în orașul Tarutino. A fost înființat în 1940, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Este unul din cele 9 raioane ale regiunii care compun Basarabia istorică.

Raionul Tarutino

Тарутинський район

— Raion —

Drapel

Stemă

Raionul Tarutino (Ucraina)

Poziția geografică în Ucraina

Coordonate: 46°16′05″N 29°12′50″E / 46.26805556°N 29.21388889°E

5124700000

Atestare

11 noiembrie 1940

Dispariție

17 iulie 2020

Reședință

Tarutino

Orașe raionale
Așezări de tip urban
Comune
Sate

4
23
47

Guvernare

- Guvernator

Vasili Ivanov

Suprafață

- Total

1,874 km²

Populație (2018^[1])

- Total

▼40.813 locuitori

- Densitate

21,8 loc./km²

Fus orar

UTC+2

Prezență online

GeoNames

Poziția localității Raionul Tarutino

În raion sunt 3 orașe: Berezina, Borodino (Bărădin), Serpneve (Leipzig) și Tarutino (reședința).

Demografie

Numărul populației la 1 ianuarie

2013	2014	2015
▼42.020	▼41.760	▼41.670

Sursă:^[2]

Structura etnolingvistică

Componența lingvistică a raionului Tarutino

Rusă (32,93%)

Bulgară (31,67%)

Ucraineană (18,79%)

Moldovenească (12,69%)

Alte limbi (0,24%)

Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de rusă (32,93%), bulgară (31,67%), ucraineană (18,79%), română (12,69%) și găgăuză (3,3%).^[3]^[4]

La recensământul din 2001, 38% din locuitori s-au declarat bulgari, 25% ucraineni și 17% moldoveni/români. În perioada interbelică, zona era locuită preponderent de germanii basarabeni, colonizați aici de Rusia țaristă imediat după ocuparea Basarabiei.

Populația românească

Comunități de români se găsesc astăzi în Tarutino, probabil și în orășelul Berezina, dar mai ales în satele Cioara-Murza (singura localitate majoritar românească) și Manzâr. Probabil că mai sunt români și în cele 4 mici sate de la nord-est de Borodino, înșirate pe valea râului Ceaga: Evghenița, Răileni, Gura-Văilor și Gheorghieni-Vechi (unde se aflau comunități românești și înainte de război).

Populația unor sate interbelice integral românești a fost deportată după război, așa cum este cazul localităților Frumușica-Veche, și Frumușica-Nouă (latitudine 46.2667, longitudine 29.4167, în care populația a putut reveni în anul 2006) și Zoreni, astăzi ruinat.

Referințe, note

^ „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la 27 iulie 2018. Accesat în 27 iulie 2018.
^ uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. Accesat în 25 august 2014.
^ „Rezultatele recensământului ucrainian din 2001 cu structura lingvistică pe localități”.

[1] „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la 27 iulie 2018. Accesat în 27 iulie 2018.

[estimare-2] uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua

[populatie_ucraina_2001-3] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

[4] „Rezultatele recensământului ucrainian din 2001 cu structura lingvistică pe localități”.

[1]

[2]

[3]

[4]