Regățeni (variantă răgățeni) era denumirea folosită de românii din Imperiul Austro-Ungar (Transilvania, Crișana, Maramureș, Banat și Bucovina) pentru românii originari din regatul România, în întinderea sa de dinainte de 1918 (Vechiul Regat).

În același timp, românii din Vechiul Regat îi numeau „supuși austrieci” pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina, teritorii ale Imperiului Austriac. Românii din Ardeal, Crișana, Maramureș și Banat (care au aparținut Regatului Ungariei) erau supranumiți în trecut „ungureni”, denumire care apare de exemplu și în poemul Miorița, precum și la numeroase toponimii (localități cu numele "Ungureni") sau nume de familie ("Ungureanu"). Românii din Bucovina erau numiți de românii din Vechiul Regat ,,corduneni". Denumirea provine de la faptul că în 1774, Austria a impus un cordon sanitar la granița dintre Bucovina și Moldova. Denumirea apare la toponimii ("Cordun") sau nume de familie ("Corduneanu" cu varianta "Cordunean") și de asemenea este aleasă ca titlu de Eusebiu Camilar pentru romanul său Cordun. [1]

ReferințeModificare