Regiunea Ialomița

Regiunea Ialomița a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de sud-vest a Republicii Populare Române, înființată în anul 1950, când au fost desființate județele (prin Legea nr.5/6 septembrie 1950). Ea a existat până în anul 1952, când teritoriul său a fost încorporat în regiunile București, Constanța și Ploiești.

Regiunea Ialomița în cadrul împărţirii administrative a României 1950-1952

Istoric

Reședința regiunii a fost la Călărași, iar teritoriul său cuprindea o suprafață asemănătoare cu cea a actualelor județe Călărași și Ialomița. Regiunea Ialomița a fost desființată în 1952, iar majoritatea raioanelor au trecut în componența regiunii București, cu excepția raionului Fetești, încorporat în regiunea Constanța, și a raionului Urziceni, încorporat în perioada 1952-1956 în regiunea Ploiești și transferat apoi la regiunea București.

Vecinii regiunii Ialomița

Regiunea Ialomița se învecina:

• 1950-1952: la est cu regiunea Constanța, la sud cu Republica Populară Bulgară, la vest cu regiunea București, iar la nord cu regiunile Prahova, Buzău și Galați.

Raioanele regiunii Ialomița

Între 1950 și 1952, Regiunea Ialomița cuprindea 5 raioane: Călărași, Fetești, Lehliu, Slobozia și Urziceni.

Bibliografie

• Harta României cu prima împărțire pe regiuni (1950 - 1952)

Vezi și

• România comunistă