Risipeni, Fălești

sat din raionul Fălești, Republica Moldova
(Redirecționat de la Risipeni)
Risipeni
—  Sat-reședință  —
Risipeni se află în Moldova
Risipeni
Risipeni
Risipeni (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°27′35″N 27°40′01″E ({{PAGENAME}}) / 47.4597222222°N 27.6669444444°E

Țară Republica Moldova
RaionFălești
ComunăRisipeni
Prima atestare25 iunie 1598[1][2]

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-5946
Prefix telefonic259

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Risipeni este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Fălești, Republica Moldova.

Între Risipeni și Izvoare este amplasată rezervația peisagistică Izvoare–Risipeni.[3]

Satul Risipeni apare pentru prima dată în documentele scrise într-un act prin care preotul Toader și preotul Irimia de la biserica domnească din Iași adeveresc vinderea de către Drăgan, Toader (din Risipeni) și Mâlcomiș a părților lor de ocină satului Dănești, ținutul Iași, lui Nicanor fost mitropolit:[4][5][6]

„Iată dar noi, popa Toader și popa Eremia de la biserica domnească din Iași și Toma al lui Silionco, de asemenea, mărturisim că a venit înaintea noastră Drăgan, fiul lui Filip din Ștornești, și astfel a mărturisit în fața noastră că a vândut partea lui cât i se va alege din sat din Dănești, care este pe Prut, părintelui nostru, fostului mitropolit Nicanor, pe 50 de zloți tătărești. De asemenea, părintele nostru Nicanor s-a ridicat și a plătit 4 6 de zloți în mâinile lui Drăgan, bani gata; și 4 zloți să aibă a-i da când îi va face lui ispisoc.

Și iarăși, Toader, nepotul lui Drăgan, fiul lui Cernea din Răsăpeni, a vândut partea lui, cât se va alege, de asemenea din Dănești, tot pe 50 de zloți. Și a luat Toader banii lui toți gata, 50 de zloți.

Aceasta mărturisim noi, oricând va fi, să se știe.
Ispravnic: eu, popa Ștefan din Iași.

Și am scris în anul 7106 <1598> iunie 25.”

Recensământul din anul 1772, organizat la la comanda mareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski cu scopul de a stabili rezervele materiale locale de aprovizionare a armatei țariste în războiul cu Imperiului Otoman, înregistrează satul Răsipeni în ocolul Turiei, ținutul Iași, cu 34 de gospodării birnici, nesupuși taxei - 1 preot, 54 mazili, 1 ruptaș; eliberați de plata birului - 1 văduvă, 1 copil de casă, 22 călărași hatmani, 2 scutelnici.[7]

Conform cartografiei din 1803 satul Risipeni este inclus în ocolul Turiei, ținutul Iași, are 5 de birnici, care plătesc anual suma de 32 lei, și 6 breslași birnici, care plătesc anual suma de 56 lei.[8]




 

Structura etnică a populației, 1930

     Români (96,7%)

     Evrei (1,6%)

     Ruși (0,9%)

     Alte etnii (0,8%)

Datele statistice din anii 1923-1924 consemnează în satul Risipeni 1420 bărbați, 1458 femei, 534 de clădiri și 540 de menaje (gospodării), inclusiv satul Bocșa. În domeniul economic activau o gospodărie boierească (cu 11 case locuite), cooperativa agricolă „Risipeni”, 1 moară de vânt, 2 băcănii (deținute de Șapșă Leventu, Herlcu Ștacher). Puterea administrativă era reprezentată primărie, primar (1923) – Maftei Rusu, notar – Vasile Brașovan, post de jandarmi, agent sanitar. În sfera socială exista o biserică – preot paroh Dumitru Sberea, o școală primară mixtă (de fete și băieți) – învățător Dumitru Sberea, poștă rurală.[9][10]

La recensământul general al populației din 1930 în Risipeni s-au înregistrat 848 locuitori, inclusiv: români – 820 persoane, ruși – 8 persoane, evrei – 14 persoane și 6 romi. Conform structurii lingvistice, 824 locuitori au indicat limba română în calitate de limbă maternă, 10 persoane – limba rusă, 8 persoane – limba idiș și 6 persoane – limba romă.[11]

Activitatea economică era reprezentată de 1 băcănie (deținută de Dumitru Brașovanu), 1 cizmar (Anton Cazimir), 1 fierar (Nichifor Cojocaru) și câteva grădini de zarzavat (Ion I. Brașoveanu, Dumitru I. Brașoveanu, Anton Tataru, Ioan Tataru).[12]

Personalități

modificare
  1. ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi: Îndreptar bibliografic. Volumul 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991, pp. 181. ISBN 5-362-00842-0
  2. ^ Anatol Eremia, Viorica Răileanu. Localitățile Republicii Moldova: Ghid informativ documentar istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: „Litera AVN“ SRL, 2009, pp. 141. ISBN 978-9975-74-064-7
  3. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Catalogul documentelor moldovenești din arhiva istorică centrală a statului. Volumul I (1381-l620). București: Direcția Arhivelor Statului, 1957, pp. 246.
  5. ^ Documente privind Istoria României. A Moldova. Veacul XVI. Volumul II (1591-1600). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952, pp. 232.
  6. ^ Documente privitoare la istoria orașului Iași. Volumul I: Acte interne (1408-1660). Iași: Editura Dosoftei, 1999, pp. 69-70.
  7. ^ Dmitriev, P.G.; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, pp. 201.
  8. ^ Codrescu, Th. Uricariul sau Colecțiunea de diferite acte care pot servi la istoria românilor. Volumenul VIII. Iași: Tipo-Litografia Buciumul Român, 1886, pp. 340.
  9. ^ Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 50-51.
  10. ^ Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 27.
  11. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 50-51.
  12. ^ Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură. București: Editura Rudolf Mosse, S.A., 1928, pp. 803.