Ocol

unitate administrativ-teritorială în Țara Moldovei

Ocolul (plural: ocoale) a fost o subdiviziune administrativ–teritorială în cadrul ținutului, specifică Țării Moldovei, în Evul Mediu târziu.[1] Ocolul era format din sate, seliști, fânațuri și păduri.[2]

Organizarea administrativă a Țărilor Române în 1800

Inițial, ocolul era o proprietate pur domnească, de care domnul dispunea după voia sa.[2] Nucleul ținuturilor moldovenești a fost constituit de către o cetate și domeniul din jurul ei, teritoriu cunoscut cu numele de ocol („locul domnesc”). Ocolul cuprindea totalitatea moșiilor sau satelor domnești grupate în jurul mici curți domnești, oriunde s-ar afla o asemene curte domnească, în târg, în cetate sau într-un sat oarecare. Apariția ocoalelor a fost cauzată de necesitatea de a servi un număr de sate care trebuiau efectueze anumite lucrări de construcție și transport și să furnizeze o cotă-parte din produsele obținute reprezentanților sistemului administrativ.[3] Locuitori din satele ocolului erau obligați să servească un număr fix de zile pe an cetățile în calitate de slujitori sau ostași, în schimbul unor reduceri sau scutiri de dări și munci.[4]

Ocoalele Moldovei

modificare

În calitate de subdiviziuni teritoriale ale ținutului, ocolul a fost introdus în Moldova în anul 1741, în urma reformelor lui Constantin Mavrocordat. Ca unitate administrativă avea același rang cu plasa din Țara Românească.[5] Aceste ocoale, în rolul de unități administrativ-teritoriale, nu trebuie confundate cu „ocoalele domnești“ de la începutul existenței Țării Moldovei. Ocoalele erau administrate de ocolași aleși de către ispravnicul ținutului și vorniceii satelor din ținut, dintre boiernași, mazili sau neamuri și era confirmat de către domn. De regulă, ocoalele erau lipsite de personalitate juridică.[6]

Configurația ocoalelor, la fel și a ținuturilor, Moldovei coincide în cele mai multe cazuri cu rețeaua hidrografică sau au punct de reper cursul râurilor, mai rar relieful.[7] Această amplasare geografică a ocoalelor a stat la originea denumirilor.

Ocoalele Principatului Moldova conform recensămintelor țariste
Nr. Ținut Ocoale
1774 1803
1 Bacău Bistriții
Bistriții de Sus
Tazleului Mare de Sus
Trotușului
Bistriții de Jos
Bistriții de Sus
Tazleului de Sus
Trotușului
2 Botașani Târgului
Siretului
Câmpului
Târgului
Siretului
Câmpului
3 Câmpulung-Cernăuți Câmpulungului Putilei Întregul ținut a fost anexat de Austria în 1775
4 Câmpulung-Suceava Nu era subdivizat în ocoale Cca. 92 % din suprafața ținutul anexată de Austria în 1775
5 Cârligătura De Sus
De Jos
De Sus
De Jos
6 Cernăuți Târgului
Nistrului
Ceremușului
Prutului de Jos
Cca, 88 % din ținut a fost anexat de Austria în 1775.
Teritoriul rămăs Modovei, cea mai mare parte a ocolului Târgului,
a fost reorganizat în ținutul Herța
7 Codru Nu era subdivizat în ocoale
8 Covurlui Prutului
Mijlocului
Siretului
Horincii
Prutului
Mijlocului
Siretului
Horincii
9 Dorohoi Târgului
Prutului
Bașeului
Târgului
Prutului
Bașeului
Coșulei de Jos
10 Fălciu Roșiecilor
Prutului
Mijlocului
Podolenilor
Crasnii
Roșiecilor
Prutului
Mijlocului
Podolenilor
Crasnii
11 Greceni Nu era subdivizat în ocoale
12 Hârlău Bahluiului
Jijiei
Coșulii
Bahluiului
Jijiei
Coșulii
Miletinului
Prutului
13 Hotărniceni Nu era subdivizat în ocoale
14 Hotin
(raia turcească 1711-1812)
De Sus
Mijlocului
Nistrului
15 Iași 1772-`73:
Ciuhur
De peste Prut
Braniștei
Codrului
Copoului
Turei
Ciuhurului de Jos
De dincolo de Prut
Braniștei
Codrului
Copoului
Turii
Ciuhurului de SuS
16 Neamț De Sus
Mijlocului
Piatra
Bistreții
De Sus
Mijlocului
Piatra
Bistreții
Muntelui
17 Orhei - Lăpușna Câmpului
Culii
De Jos
Ichelului
Fața Bâcului
Bâcovețului
Botnei
Cogâlnicului
Prutului
Răutului
Nistrului
Câmpului
Culii
Ichelului
Fața Bâcului
Bâcovețului
Botnei
Cogâlnicului
Răutului de Jos
Nistrului de Jos
Muntenilor
18 Putna Polocinului
Răcăiunii
Luncii
Zăbrețului
Șușiții
Vrancii
Gârlilor
Milcovului de Sus
Milcovului de Jos
Răcăiunii
Luncii
Zăbrețului
Șușiții
Vrancii
Gârlilor
Milcovului de Sus
Milcovului de Jos
Ghilieștilor
19 Roman De Sus
De Jos
Mijlocului
De Sus
De Jos
Mijlocului
20 Soroca Nistrului de Sus
Câmpului de Sus
Nistrului de Jos
Câmpului de Sus
Nistrului de Sus
Câmpului de Sus
Nistrului de Jos
Câmpului de Sus
Mijlocului
Răutului
De peste Răut
21 Suceava Berhometele
Vicovilor
Mijlocului
Siretului de Sus
De Jos
Cca. 50 % din ținut a fost anexat la Austria
Suceava
Berhometele
Siretului de Sus
De Jos
Moldovei
22 Tecuci Privalului
Marginii
Bilieștilor
Bârladului
Nicoreștilor
Zeletinului
Târgului
Berheciului
Bârladului
Nicoreștilor
Zeletinului
Târgului
Berheciului
Polocinului
23 Tutova Codrului
Pereschivului
Tutovii
Similii
Codrului
Pereschivului
Tutovii
Similii
24 Vaslui Fundului
Crasnii
Mijlocului
Stemnicului
Fundului
Crasnii
Mijlocului
Stemnicului

Ocoalele Moldovei de Est după anexare la Rusia

modificare

La 16 mai 1812, după un război de șase ani între Rusia țaristă și Imperiu Otoman, la București a fost încheiat Tratatul de pace între părțile beligerante. Potrivit tratatul, Imperiul Rus anexează ținuturile Moldovei dintre dintre Prut și Nistru (Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Iașii de peste Prut), raiaua Hotin și Basarabia (ținuturile Bender, Tomarov și Akkerman formate pe teritoriul fostelor raiale turcești, care au fost retrocedate Moldovei în 1807).[8] Ulterior, denumirea de Basarabia (specifică zonei Bugeacului populată pe atunci de tătari) a fost atribuită întregii regiuni ocupate. [9]

În perioada administrației provizorii, în oblastul Basarabia a fost menținută vechea organizare administrativ-teritorială, cu anumite schimbări în structura teritorială. În 1816 ținuturile se divizau în următoarele ocoale:

  • Ținutul Bender (4 ocoale): Akkerman, Bender, Bugeac și Căușeni.
  • Ținutul Codru (2 ocoale): Codru și Hotărniceni.
  • Ținutul Greceni (2 ocoale): Prut și Cahul.
  • Ținutul Hotin (8 ocoale): Ciuhur, Ghilavăț, Nistrul de Sus, Nistrul de Jos, de Mijloc, Prutul de Sus, Prutul de Jos și Rașcov.
  • Ținutul Iași (6 ocoale): Braniștii, Câmpul, Ciuhurul, Codru, Prutul și Turii.
  • Ținutul Ismail (4 ocoale): Cahul, Chilia, Ismail și Prut.
  • Ținutul Orhei (12 ocoale): Bâcovăț, Botna, Câmpului, Cogâlnic, Cula, Fața Bâcului, Ichel, Măietinilor, Nistrul de Sus, Nistrul de Jos, Răutul de Sus și Răutul de Jos.
  • Ținutul Soroca (7 ocoale): Câmpul de Jos, Câmpul de Sus, de Mijloc, Nistrul de Jos, Nistrul de Sus, Peste Răut și Răut.

Administrația locală a ocoalelor era constituită dintr-un ocolaș, iar în sate - vornicul, numiți de ispravnicul ținutului.[10][11][12]

În anul 1828, modelul rusesc de organizare administrativă a Basarabiei îl înlocuiește pe cel românesc, vechile ținuturi se transformă în județe (uezduri ), iar ocoalele se redenumesc în voloste.[13]

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Castrașan, Tatiana. Evoluția descentralizării administrativ-teritoriale în Republica Moldova Arhivat în , la Wayback Machine.. In: Administrarea Publică, nr. 1, 2014, pp. 102-107.
  2. ^ a b Felea, Alina. Ocolul, hotarul și vatra orașului Soroca. In: Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1(73), 2008, pp. 47-54. ISSN 1857-2022
  3. ^ Săgeată, Radu. Mediaeval administrative – territorial structures on the present territory of Romania. Review of Historical Geography and Toponomastics, vol. I, no. 2, 2006, pp. 207-220.
  4. ^ Popovici, Corneliu; Popovici, Angela. Consolidarea Statului Medieval Moldova prin organizarea structurilor administrative regionale. In: Statalitatea Moldovei: continuitatea istorică și perspectiva dezvoltării. 24-25 martie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: "Print-Caro" SRL, 2017, pp. 119-126. ISBN 978-9975-56-439-7.
  5. ^ Poștarencu, Dinu. Organizarea administrativ-teritorială a Basarabiei în perioada țaristă. In: Tyragetia. Serie nouă. 2009, nr. 2(18), pp. 203-212. ISSN 1857-0240.
  6. ^ Horchidan, Dorinel; Grama, Dumitru. Repere istorice privind organizarea  și funcționarea administrației  publice locale moderne. In: Studii Juridice Universitare. 2015, nr. 3-4(31-32), pp. 123-130. ISSN 1857-4122.
  7. ^ Parascan, Doru. Structuri de proprietate în Țara de Jos a Moldovei. Stăpânii de pământ din Ținutul Tecuci în secolele XV-XIX. Teză de doctor. Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, 2016.
  8. ^ Sîmboteanu, Aurel. Repercusiuni ale anexării Basarabiei în 1812 la Imperiul Rus asupra sistemului administrativ autohton. In: Administrarea Publică. 2012, nr. 2(74), pp. 9-19. ISSN 1813-8489.
  9. ^ Jarcuțchi, Ivan. Tratatul de Pace Ruso-Turc de la București (1812): Preliminarii și finalitate . In: Revista de Știință, Inovare, Cultură și Artă „Akademos”. 2012, nr. 2(25), pp. 10-16. ISSN 1857-0461
  10. ^ Ștefanița, Anastasia. Elemente de autonomie locală în spațiul actual al Republicii Moldova în diferite perioade istorice. In: Teoria și practica administrării publice. 17 mai 2019, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Administrare Publică, 2019, pp. 175-180. ISBN 978-9975-3240-4-5
  11. ^ Cornea, Sergiu. Organizarea administrativă a Basarabiei sub ocupația țaristă (1812-1917). Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”. pp. 9-10. ISBN: 978-606-654-328-6
  12. ^ Ciobanu, Tudor. Contribuții documentare privitoare la administrația locală din Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea. In: Revista de Istorie a Moldovei. 2010, nr. 3-4(83-84), pp. 70-90. ISSN 1857-2022.
  13. ^ Antonescu, Daniela. Studiu retrospectiv privind organizarea administrativ-teritorială a României, în ultimii 100 de ani. 2018, pp. 16.

Bibliografie

modificare
  • Ciurea, Dumitru. Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. In: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, Tomul II, 1965.
  • Dmitriev, P.G.; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 602 p.
  • Dmitriev, P.G.; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 527 p.
  • Дмитриев, П.Г. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772-1773, 1774 и 1803). Кишинев: Штиинца, 1973. 159 c.