Wikipedia

AFC Rocar București

(Redirecționat de la Rocar ANEFS București)
Rocar București
Informații generale
Nume completAFC Rocar ANEFS București
Poreclă
Autobuzul Rocar
Izvorul Rece
Galben-Albastrii
Nume precedent(e)Autobuzul
Data fondării1953
Data desființării  Modificați la Wikidata
Culori 
StadionStadionul Rocar, București
(6.000 de locuri)
CampionatLiga a III-a
AntrenorRomânia Adrian Matei
Echipament
Acasă
Deplasare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rocar București a fost un club de fotbal din România, înființat în anul 1953. Echipa și-a jucat meciurile de acasă pe stadionul Rocar (capacitate de 6000 de locuri) din cartierul Berceni. Culorile echipei au suferit modificări de-a lungul istoriei clubului. Până în 2000, culorile Rocarului au fost alb și violet. Odată cu venirea noului patron Gheorghe Florea în 2000, au fost schimbate în roșu și negru. După refondare au devenit galben și albastru.

Istoric

modificare

Echipa s-a înființat în 1953 cu numele de Autobuzul, fiind sub tutela producătorului român de autobuze cu același nume, și a participat în Campionatul Municipal București. În 1967–68 câștigă Seria I a campionatului Capitalei și promovează în Divizia C, eșalon în care ocupă locul 4 în 1968–69 și locul 1 în 1969–70, când ratează, la baraj, promovarea în Divizia B, având în lot următorii jucători: Ocea, Pandele, Opriș, Diaconu, Baicu, Ivan, Gerea, Rențea, Tănase, Andrei, Cărbuneanu, Radu, Postelnicu, Popescu, Jipa, Bobin, Vîrban, Constantin Tiniche, Dincă, Petculescu și Pipoi.[1]

După două sezoane în Divizia C, în care s-a clasat pe locul 12 în sezonul 1970–71 și pe locul 3 în sezonul 1971–72, echipa Autobuzul a reușit să promoveze în Divizia B în vara anului 1973. Această promovare a fost obținută la finalul sezonului 1972–73, când echipa a terminat pe locul 2 în clasament. În conducerea clubului s-au aflat inginerul Vasile Cornac, președintele asociației, și C. Băcanu, președintele secției de fotbal. Antrenorul Emil Samureanu a fost responsabil pentru această realizare, formând un lot de jucători care au contribuit la succesul echipei. Din echipă au făcut parte jucători precum: Matache, Pandele, Diaconu, Gostin, Popescu, Bobin, Radu, Cosma, Maruneac, C. Tiniche, Chiriță, Cațaros, Stănescu, Ivan, Bică, Melencovici, Nicolau, Cățoi, Rențea, Dăncescu, Ghiță, Riocsan, Petculescu și Ciferidis.[1]

Susținută până la începutul anilor '90 de fabrica de autobuze cu același nume, echipa și-a schimbat în 1993 numele din Autobuzul București în AS Rocar București. Până în 1999, când a promovat în primul eșalon fotbalistic din România, Rocar a evoluat numai în diviziile inferioare ale fotbalului românesc, iar în deceniile 9 și 10 (cu excepția sezonului 1985-1986) numai în cel de-al doilea eșalon. Rocar a evoluat pe prima scenă a fotbalului românesc două sezoane (1999-2001), jucând o finală de Cupa României (2-4 vs. FC Dinamo București, 2001) primul sezon sub patronatul lui Gheorghe Nețoiu (plecat în 2000 cu o mare parte din jucători la FC Universitatea Craiova) care susținuse echipa de la mijlocul anilor '90, iar al doilea sezon avându-l patron pe Gheorghe Florea, om de afaceri, patron în același timp al echipei Fulgerul Bragadiru din liga secundă. Echipa a retrogradat în 2001 în liga secundă, ca patron revenind Gheorghe Nețoiu, care a renunțat în 2002 la echipă, Rocar dispărând o vreme de pe firmamentul fotbalului românesc. În 2005, Rocar revine, sub titulatura Rocar ANEFS și își joacă partidele din Liga 3 pe stadionul Rocar, acum proprietatea ANEFS. Echipa dispare definitiv în anul 2009.

Palmares

modificare

Jucători notabili

modificare

Antrenori

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b Mihai Ionescu & George Tudoran, Fotbal de la A la Z – Editura Sport-Turism 1984.
   Acest articol despre un club de fotbal din România este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=AFC_Rocar_București&oldid=16655824