Rogojeni, Șoldănești

Coordonate: 47°49′36″N 28°24′33″E ({{PAGENAME}}) / 47.8266666667°N 28.4091666667°E
Rogojeni
— Sat-reședință —
Rogojeni Rogojeni (Moldova) Poziția geografică

Țară	Republica Moldova
Raion	Șoldănești
Comună	Rogojeni
Atestare	9 aprilie 1623^[1]^[2]

Altitudine	115 m.d.m.

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	MD-7230
Prefix telefonic	272

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Rogojeni este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Șoldănești, Republica Moldova.

Rogojeni este situat la latitudinea 47.8269 longitudinea 28.4093 și altitudinea de 95 metri față de nivelul mării. Comuna Rogojeni este așezată pe malul stâng al râului Răut. Din componența comunei fac parte s. Rogojeni (sat-reședință) și Rogojeni (localitatea căii ferate).

Prin comună trece calea ferată Bălți – Mateuți. Mulți oameni și-au construit case la 4 km de sat, adică mai aproape de gară, unde pământul este nivelat, formând o comunitate mai mare de 774 locuitori.

Distanța directă până la municipiul Chișinău este de 94 km. Într-o rază de până la 7 km sunt satele Roșietici, Țîra, Roșieticii Vechi, Cenușa, Ghindești, Domulgeni, Cașunca, Stîrceni, Sîrbești, Hîrtop, Bobulești, Ciutulești, orașul Ghindești din raionul Florești și comuna Rogojeni (Stație de Cale Ferată), satul Pohoarna din Raionul Șoldănești.

Nume

Denumirea satului Rogojeni provine de la împletiturile din trestie și papură, cunoscute sub numele de "rogojină," care erau confecționate de locuitorii nativi. Aceste împletituri erau folosite pentru acoperișurile caselor și pentru a decora interioarele.^{[necesită citare]}

Arheologie

Pe teritoriul localității există monumente istorice din diferite perioade. Se poate menționa că există monumente incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat: o necropolă ce datează cu sec. III, semn comemorativ „Stâlpul cărăușului” (sec. XVIII) și 8 tumuli^[3].

Printre rămășițele imperiului otoman identificate în cadrul localității sunt: Movilă cu Semiluna de la Turci din piatră și Podul Turcului sau Grumazul - o construcție din piatră construit după o tehnică moldovenească veche, în gol, adică fără mortar, care unește două stânci și permite deplasarea fără pericol către punctul Cot din localitate. Materialul utilizat și stilul ingineresc folosit ne demonstrează că împreună cu Podul de fier și Podețul de caldarâm făceau parte din același drum strategic.

Monumente lăsate de imperiul rus cu însemnare istorică și o atracție turistică ar putea deveni Gara Feroviară, construită în secolul al XIX-lea și Turnul de Apă, construit în 1893. Inițial, turnul asigura locomotivele cu apă. Este construit din cărămidă roșie, iar fundamentul – din piatră. Monumentul Eroilor căzuți în cel de-a doilea Război Mondial. În 2020 în localitate arheologii au descoperit un bordei care conținea numeroase fragmente ceramice, fragmente de vase de lut, unelte de muncă din silex, os, multiple oase de animale care erau consumate de locuitorii așezării acum aproximativ 7000 de ani.^[4]

Acestea aparțin culturii Precucuteni-Tripolie, cu o vechime de aproximativ 6500-7000 de ani. Descoperirile includ numeroase vase ceramice de uz comun și de prestigiu (frumos decorate cu motive geometrice adâncite, canelate și imprimate), unelte și arme de silex, piatră, os și corn, obiecte de podoabă și cult de diferite forme și dimensiuni, întregi și fragmentare. Cu toate acestea, descoperirile arheologice de pe acest teritoriu furnizează dovezi ale continuității locuirii umane în satul Rogojeni încă din vremuri preistorice. Aceste descoperiri arheologice se păstrează în Muzeul Național de Istorie a Moldovei^[5].

Istorie

Prima atestare documentară a localității datează cu 15 mai 1479, când Ștefan cel Mare dăruiește lui Duma Pârcălab de Cetatea Albă, mai multe sate, din care unul este Rogojeni. Ca mai apoi satul să fie menționat la 23 iulie 1623,^[1] când domnitorul Ștefan Tomșa întărea lui Manolache Vameș mai multe sate din ținutul Soroca, printre care și Rogojeni pe Răut. La acel moment satul avea heleșteu și loc de moară pe Răut și a aparținut lui Isac Balica hatmanul, care sa răzvrătit împotriva lui Ștefan Tomșa, fusese omorât în lupta de pe râul Jijia, iar moșiile sale au fost confiscate de domn. În 1680 moșia Rogojeni este în proprietatea lui Vasile Mirzac settaral, care stăpânește mai multe sate de pe malul Nistrului în ținutul Soroca.^{[necesită citare]}

Prima biserică este atestată în localitate în anul 1810. Sursele istorice ne menționează că biserica era construită din nuiele și unsă cu lut și avea hramul Sf. Nicolae. În 1872 a fost construită biserica din piatră.

Prima școală se construiește în 1908 prin donația moșierului Gheorghe Vârnav, care a dăruit o desetină de pământ pentru școala din zemstva și tot el și-a asumat toate cheltuielile pentru construcția ei.

În 1894 este menționată localitatea căii ferate Rogojeni care la acel moment a fost construită pe moșia satului Budești (astăzi o mahala a satului Pohoarna).

În 1904 făcea parte din volostea Cotiujeni, județul Soroca.^{[necesită citare]}

În anul 1912 în sat este menționat un punct de convorbiri telefonice. În perioada interbelică localitatea a continuat să se dezvolte, pe teritoriul satului fiind menționate: gospodării boierești, cariera de piatră, școala primară, stație de cale ferată, biserica, postat la primărie.^{[necesită citare]}

După anexarea Basarabiei la URSS localitatea trece prin represiunile și deportările staliniste. În perioada sovietică în localitatea căii ferate Rogojeni este construită uzina de asfalt. În localitatea activa o brigadă a sovhozului, casă de cultură, bibliotecă, punct medical, magazin, grădiniță.

În 2020 în procesul lucrărilor de reconstrucție a traseului național Sărăteni-Soroca, la Rogojeni au fost realizate și cercetări arheologice care au dus la descoperirea unui complex: o locuință de suprafață, un bordei și câteva gropi menajere, aparținând culturii Precucuteni-Tripolie, cu o vechime de aproximativ 6500-7000 de ani. Aceste descoperiri arheologice se păstrează în Muzeul Național de Istorie a Moldovei^[6] .

Cu toate acestea, descoperirile arheologice de pe acest teritoriu furnizează dovezi ale continuității locuirii umane în satul Rogojeni încă din vremuri preistorice. Monumentele istorice locale oferă informații valoroase despre culturile antice care au prosperat cândva în zonă, îmbogățindu-ne înțelegerea semnificației istorice a satului.

Populație

Structura etnică în 2004

Moldoveni/români (87,3%)

Ucraineni (11,2%)

Ruși (1,5%)

La recensământului populației din 2004 au fost înregistrați 71 de persoane, inclusiv 38 bărbați (53,52%) și 33 femei (46,48%). Componența etnică este următoarea: moldoveni/români - 62 persoane, ucraineni - 8 persoane și un rus.^[7] În același an numărul gospodăriilor a costituit 240, mărimea medie a unei gospodării fiind de 3,1 persoane.^[8]

Dinamica populației
An	Populație
1859	107
1902	299
1930	345
1941	344
1989	181
2004	71

Localități înfrățite

Suceveni, Galați, România

Referințe

^ ^a ^b Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ-documentar, istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: Litera AVN S.R.L., 2009. p. 156. ISBN 978-9975-74-064-7.
^ Catalogul documentelor moldovenești din arhiva istorică centrală a statului. Vol. II (1621-1652). București: Direcția Arhivele Statului, 1959, p. 45.
^ „Registrul monumentelor RM” (PDF). Parlamentului Republicii Moldova. Arhivat din original (PDF) la 27 ianuarie 2022. Accesat în 15 decembrie 2023.
^ Așezare veche de 7000 de ani, descoperită la Rogojeni, în Republica Moldova
^ „Cucuteni-Tripolie: Descoperiri arheologice uimitoare de pe malul Nistrului”. СП - Știri Bălți Moldova. 14 noiembrie 2023. Accesat în 15 decembrie 2023.
^ „Epoca eneoliticului :: Muzeul Național de Istorie a Moldovei”. www.nationalmuseum.md. Accesat în 15 decembrie 2023.
^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. – Ch.: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). Text paral.: lb. rusă, engl. –380 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-901-32-1

Legături externe

Descoperirile arheologice de la Rogojeni prezintă o valoare istorică și culturală deosebită
Proiect de dezvoltare a turismului în satul Rogojeni, Șoldănești Arhivat în 18 august 2013, la Wayback Machine.
La Rogojeni, Daciada e la ea acasă^{[nefuncțională]}. ImpulsTV, accesat 2 septembrie 2013.
Sit arheologic de 7000 de ani, descoperit de cercetători la Rogojeni Arhivat în 26 octombrie 2013, la Wayback Machine., Jurnal.md, 12 iunie 2013.
Petrecere și veselie de Ziua Dacilor la Rogojeni^{[nefuncțională]}. Publika TV, 25 septembrie 2011.

[eremia-1] Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ-documentar, istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: Litera AVN S.R.L., 2009. p. 156. ISBN 978-9975-74-064-7.

[2] Catalogul documentelor moldovenești din arhiva istorică centrală a statului. Vol. II (1621-1652). București: Direcția Arhivele Statului, 1959, p. 45.

[3] „Registrul monumentelor RM” (PDF). Parlamentului Republicii Moldova. Arhivat din original (PDF) la 27 ianuarie 2022. Accesat în 15 decembrie 2023.

[4] Așezare veche de 7000 de ani, descoperită la Rogojeni, în Republica Moldova

[5] „Cucuteni-Tripolie: Descoperiri arheologice uimitoare de pe malul Nistrului”. СП - Știri Bălți Moldova. 14 noiembrie 2023. Accesat în 15 decembrie 2023.

[6] „Epoca eneoliticului :: Muzeul Național de Istorie a Moldovei”. www.nationalmuseum.md. Accesat în 15 decembrie 2023.

[7] Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4

[8] Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. – Ch.: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). Text paral.: lb. rusă, engl. –380 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-901-32-1

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]