Wikipedia

Ross 128

stea
Ross 128
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Fecioară  Modificați la Wikidata
Magnitudine aparentă 11,153[1]  Modificați la Wikidata
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) 12,85  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală dM4[2]  Modificați la Wikidata
Tipul de variabilă stea variabilă după rotație[*]​[3][4]  Modificați la Wikidata
Declinație
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 3,3749 parseci[5]  Modificați la Wikidata
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 0,168 Masă solară[6]  Modificați la Wikidata
Rază 0,1967 Rază solară[6]  Modificați la Wikidata
Luminozitate 0,00062 luminozitate solară  Modificați la Wikidata
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D☉
Viteză rotațională km/s
Masă M☉
Rază R☉
Luminozitate L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D☉
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ross 128 este o stea pitică roșie din constelația Fecioara, în apropierea stelei β Virginis.[7][8][9][10][11][12][13] Magnitudinea aparentă a lui Ross 128 este de 11,13,[14] ceea ce o face prea slabă pentru a fi văzută cu ochiul liber. Pe baza măsurătorilor de paralaxă, distanța acestei stele de Pământ este de 11,007 ani lumină (3,375 parseci), ceea ce înseamnă că face parte din al doisprezecelea cel mai apropiat sistem stelar de sistemul solar. A fost catalogată pentru prima dată în 1926 de către astronomul american Frank Elmore Ross.[15]

În sistemul ei stelar, a fost descoperită planeta Ross 128 b în iulie 2017, este considerată a doua cea mai apropiată exoplanetă de dimensiunea Pământului,[16] aflată în zona locuibilă (poate susține viața).[17]

Proprietăți modificare

 
Distanțele până la cele mai apropiate stele de acum 20.000 de ani până la 80.000 de ani în viitor

Această stea cu masă mică are o clasificare stelară M4 V,[18] ceea ce o plasează în categoria stelelor cunoscute sub numele de pitică roșie. Are 15%[19] din masa Soarelui și 21%[20] din raza Soarelui, dar generează energie atât de încet încât are doar 0,033% din luminozitatea vizibilă a Soarelui;[14] cu toate acestea, cea mai mare parte a energiei se află în banda infraroșie, luminozitatea bolometrică fiind de 0,36% față de cea solară.[21] Această energie este radiată din atmosfera exterioară a stelei cu o temperatură efectivă de 3.180 K.[18] Acest lucru îi conferă o strălucire rece-portocalie a unei stele de tip M.

Ross 128 este o stea veche din discul galactic, ceea ce înseamnă că are o abundență scăzută de elemente, altele decât hidrogenul și heliul (ceea ce astronomii definesc metalicitatea stelei) și orbitează în apropierea planului galaxiei Căii Lactee.[22] Stelei îi lipsește un exces puternic de radiații infraroșii. Un exces în infraroșu este de obicei un indicator al unui inel de praf pe orbită în jurul stelei.[23][24]

În 1972, a fost detectat un semnal luminos (de flacără) dinspre Ross 128. S-a observat că luminozitatea crește cu aproximativ o jumătate de magnitudine în banda U de ultraviolete, revenind la luminozitatea normală în mai puțin de o oră. La lungimile de undă optice, schimbările de luminozitate erau aproape nedetectabile.[25] A fost clasificată ca stea eruptivă și a primit denumirea de stea variabilă FI Virginis.[26] Există unele dovezi că frânarea magnetică a vântului stelar al stelei a redus frecvența flăcărilor, dar nu și randamentul net.[27]

Variații de luminozitate (considerate a fi datorate rotației stelei) și cicluri magnetice (similare ciclului petelor solare) au fost, de asemenea, detectate. Acestea provoacă schimbări de doar câteva miimi de magnitudine. Perioada de rotație este de 165,1 zile, iar durata ciclului magnetic este de 4,1 ani.[28]

Ross 128 orbitează prin galaxie cu o excentricitate de 0,122, ceea ce face ca distanța sa de Centrul Galactic să varieze între 26,8-34,2 x 103 ani-lumină (8,2-10,5 x 103 parseci).[29] Această orbită va aduce steaua mai aproape de Sistemul Solar în viitor. Cea mai mică distanță dinte cele două sisteme va fi în aproximativ 71.000 de ani, când va ajunge la 6,233 ± 0,085 ani-lumină.[30]

Sistem planetar modificare

Articol principal: Ross 128 b.
Sistemul planetar Ross 128 [31][32]
Planetă Masă Semiaxă majoră (UA) Perioadă sinodică (z) Excentricitate Înclinație Rază
Ross 128 b 1,37-2,36 M⊕ 0,0493±0,0017 9,8596±0,0056 0,036±0,092 — 0,95−2,7 R⊕
 
Reprezentare artistică a planetei Ross 128 b - cu pitica roșie Ross 128 în fundal

Planeta Ross 128 b a fost descoperită în iulie 2017 de instrumentul HARPS de la Observatorul La Silla din Chile, prin măsurarea modificărilor vitezei radiale a stelei gazdă. Existența sa a fost confirmată la 15 noiembrie 2017. Este a doua cea mai apropiată exoplanetă cunoscută de dimensiunea Pământului, după Proxima Centauri b.[16] S-a calculat că Ross 128 b are o masă de 1,8 ori cea a Pământului, o rază de 1,6 ori mai mare decât a Pământului și că orbitează de 20 de ori mai aproape de steaua sa decât Pământul orbitează Soarele, dar primește doar de 1,38 ori mai multă radiație solară decât Pământul,[32][31][33] ceea ce crește șansa de păstrare a unei atmosfere la o scară de timp geologică. Ross 128 b este o planetă cu orbită strânsă, cu un an (perioadă de rotație) care durează aproximativ 9,9 zile terestre.[34][35] La această distanță apropiată de steaua gazdă, planeta este cel mai probabil în rotație sincronă, ceea ce înseamnă că o parte a planetei ar primi continuu lumina zilei, iar cealaltă ar fi în întuneric.[36][37] Spectrele de înaltă rezoluție în infraroșu apropiat detectate de APOGEE au demonstrat că Ross 128 are aproape metalicitatea solară; prin urmare, Ross 128 b conține probabil roci și fier. Mai mult, modelele recente generate cu aceste date susțin concluzia că Ross 128 b este o „exoplanetă temperată în marginea interioară a zonei locuibile”.[17]

Semnale radio modificare

În primăvara anului 2017, astronomii de la Arecibo au detectat semnale radio „foarte ciudate” despre care se crede că provin de la steaua Ross 128, semnale care nu s-au asemănat cu niciunul pe care l-au detectat până acum.[38][39] Telescopul Allen Array de la SETI a fost folosit pentru observații de urmărire dar nu a mai putut detecta semnalul, dar a detectat o interferență provocată de om, ceea ce a sugerat că semnalul Arecibo s-ar fi datorat transmisiilor sateliților artificiali ai Pământului aflați pe orbită geosincronă. Ross 128 are o declinație (o coordonată care poate fi asemănată cu latitudinea) de aproape 0 grade, care o plasează în zona de acțiune a acestor sateliți. Prin urmare, se poate concluziona că semnalul a fost rezultatul interferenței provocate de om.[40] Cu toate acestea, Abel Mendez, directorul Planetary Habitability Laboratory din cadrul Universității Porto Rico din Arecibo, a declarat anterior că „aceste semnale nu sunt interferențe radio, deoarece sunt unice”, dar și că „ipoteza unei emisii provenind de la o civilizație extraterestră se află la mare distanță în spatele multor alte explicații posibile”.[39]

În cultura populară modificare

Vezi și: Ross 128 în ficțiune.

Ross 128 a fost folosit ca fundal în mai multe romane, filme, seriale și jocuri video științifico-fantastice, inclusiv în serialul britanico-francez din 2019 Războiul lumilor.[41]

În romanul Enigma (1986), a doua parte a seriei The Trigon Disunity a lui Michael P. Kube-McDowell, Ross 128 este descoperit a fi locul unei colonii terestre de mult timp abandonată , care a fost înființată în urmă cu 50.000 de ani.[42]

O planetă interioară a lui Ross 128 este locul unei colonii-închisoare în jocurile video Frontier: Elite II (1993) și Frontier: First Encounters (1995).

În „Galactic North” (1999), o povestire de Alastair Reynolds publicată și în colecția Galactic North (2006), sistemul Ross 128 este sursa unui focar de mașini cu auto-reproducere cunoscute sub numele de muștele verzi (greenfly), care devin o amenințare majoră pentru viața din galaxie.

Note modificare

  1. ^ UBVRI photometric standard stars in the magnitude range 11.5-16.0 around the celestial equator[*][[UBVRI photometric standard stars in the magnitude range 11.5-16.0 around the celestial equator (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Radii of 88 M Subdwarfs and Updated Radius Relations for Low-metallicity M-dwarf Stars 
  3. ^ The rotation and galactic kinematics of mid M dwarfs in the solar neighborhood[*][[The rotation and galactic kinematics of mid M dwarfs in the solar neighborhood (scientific article published in the Astrophysical Journal)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ CARMENES input catalogue of M dwarfs[*][[CARMENES input catalogue of M dwarfs (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Gaia Early Data Release 3 
  6. ^ a b A temperate exo-Earth around a quiet M dwarf at 3.4 parsec,[*][[A temperate exo-Earth around a quiet M dwarf at 3.4 parsec, (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Warren, W. H., Jr. (), „Photoelectric Photometric Catalogue of Homogeneous Means in the UBV System”, Observatory, Geneva 
  8. ^ Rufener, F. (octombrie 1976), „Second catalogue of stars measured in the Geneva Observatory photometric system”, Astronomy & Astrophysics Supplement Series, 26: 275–351, Bibcode:1976A&AS...26..275R 
  9. ^ Mann, Andrew W.; et al. (mai 2015). „How to Constrain Your M Dwarf: Measuring Effective Temperature, Bolometric Luminosity, Mass, and Radius”. The Astrophysical Journal. 804 (1): 38. arXiv:1501.01635  . Bibcode:2015ApJ...804...64M. doi:10.1088/0004-637X/804/1/64.  Vizier catalogue entry
  10. ^ Gontcharov, G. A. (), Pulkovo Compilation of Radial Velocities for 35493 Hipparcos Stars, accesat în  
  11. ^ „Closest Temperate World Orbiting Quiet Star Discovered – ESO's HARPS instrument finds Earth-mass exoplanet around Ross 128”. www.eso.org. Accesat în . 
  12. ^ Brown, A. G. A.; et al. (Gaia collaboration) (august 2018). „Gaia Data Release 2: Summary of the contents and survey properties”. Astronomy & Astrophysics. 616. A1. arXiv:1804.09365  . Bibcode:2018A&A...616A...1G  . doi:10.1051/0004-6361/201833051  .  Gaia DR2 record for this source at VizieR.
  13. ^ Mann, Andrew W.; Feiden, Gregory A.; Gaidos, Eric; Boyajian, Tabetha; Braun, Kaspar von (). „How to Constrain Your M Dwarf: Measuring Effective Temperature, Bolometric Luminosity, Mass, and Radius” (PDF). The Astrophysical Journal. 804 (1): 64. arXiv:1501.01635  . Bibcode:2015ApJ...804...64M. doi:10.1088/0004-637X/804/1/64. hdl:2152/34940. Accesat în . 
  14. ^ a b The One Hundred Nearest Star Systems, Research Consortium on Nearby Stars, , accesat în  
  15. ^ Ross, Frank E. (), „New proper-motion stars, (second list)”, Astronomical Journal, 36 (856): 124–128, Bibcode:1926AJ.....36..124R, doi:10.1086/104699 
  16. ^ a b Koren, Marina. „An Earth-Sized Exoplanet in Our Cosmic Neighborhood”. The Atlantic. The Atlantic Monthly Group. Accesat în . 
  17. ^ a b Souto, Diogo; Unterborn, Cayman T.; Smith, Verne V.; Cunha, Katia; Teske, Johanna; Covey, Kevin; Bárbara Rojas-Ayala; García-Hernández, D. A.; Stassun, Keivan (). „Stellar and Planetary Characterization of the Ross 128 Exoplanetary System from APOGEE Spectra”. The Astrophysical Journal Letters (în engleză). 860 (1): L15. arXiv:1805.11633  . Bibcode:2018ApJ...860L..15S. doi:10.3847/2041-8213/aac896. hdl:10150/628573. ISSN 2041-8205. 
  18. ^ a b Gautier, Thomas N., III; et al. (), „Far Infrared Properties of M Dwarfs”, Bulletin of the American Astronomical Society, 36: 1431, Bibcode:2004AAS...205.5503G 
  19. ^ Rodonò, Marcello, „The Atmospheres of M Dwarfs: Observations”, The M-Type Stars, Washington: NASA, pp. 409–453 
  20. ^ White, Stephen M.; Jackson, Peter D.; Kundu, Mukul R. (decembrie 1989), „A VLA survey of nearby flare stars”, Astrophysical Journal Supplement Series, 71: 895–904, Bibcode:1989ApJS...71..895W, doi:10.1086/191401 
  21. ^ „HIP 57548”, NASA Exoplanet Archive, accesat în  
  22. ^ Sánchez, F. (), Vazquez, M., ed., New windows to the universe, 2, Cambridge University Press, p. 313, ISBN 0-521-38429-X 
  23. ^ Jura, M.; et al. (septembrie 2004), „Mid-Infrared Spectra of Dust Debris around Main-Sequence Stars”, The Astrophysical Journal Supplement Series, 154 (1): 453–457, arXiv:astro-ph/0405632  , Bibcode:2004ApJS..154..453J, doi:10.1086/422975 
  24. ^ Gautier, Thomas N., III; et al. (septembrie 2007), „Far-Infrared Properties of M Dwarfs”, The Astrophysical Journal, 667 (1): 527–536, arXiv:0707.0464  , Bibcode:2007ApJ...667..527G, doi:10.1086/520667 
  25. ^ Lee, T. A; Hoxie, D. T (). „The Observation of a Stellar Flare in the dM5 Star Ross 128”. Information Bulletin on Variable Stars. 707: 1. Bibcode:1972IBVS..707....1L. 
  26. ^ Kukarkin, B. V; Kholopov, P. N; Kukarkina, N. P; Perova, N. B (). „60th Name-List of Variable Stars”. Information Bulletin on Variable Stars. 961: 1. Bibcode:1975IBVS..961....1K. 
  27. ^ Skumanich, Andrew (), „Some evidence on the evolution of the flare mechanism in dwarf stars”, Astrophysical Journal, Part 1, 309: 858–863, Bibcode:1986ApJ...309..858S, doi:10.1086/164654 
  28. ^ Stelzer, B; Damasso, M; Scholz, A; Matt, S. P (). „A path towards understanding the rotation-activity relation of M dwarfs with K2 mission, X-ray and UV data”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 463 (2): 1844. arXiv:1607.03049  . Bibcode:2016MNRAS.463.1844S. doi:10.1093/mnras/stw1936. 
  29. ^ Allen, C.; Herrera, M. A. (), „The galactic orbits of nearby UV Ceti stars”, Revista Mexicana de Astronomía y Astrofísica, 34: 37–46, Bibcode:1998RMxAA..34...37A 
  30. ^ García-Sánchez, J.; et al. (), „Stellar encounters with the solar system” (PDF), Astronomy and Astrophysics, 379 (2): 634–659, Bibcode:2001A&A...379..634G, doi:10.1051/0004-6361:20011330   
  31. ^ a b Bonfils, Xavier (). „A temperate exo-Earth around a quiet M dwarf at 3.4 parsecs”. Astronomy and Astrophysics. 613: A25. arXiv:1711.06177  . Bibcode:2018A&A...613A..25B. doi:10.1051/0004-6361/201731973. 
  32. ^ a b Tasker, Elizabeth J.; Laneuville, Matthieu; Guttenberg, Nicholas (). „Estimating Planetary Mass with Deep Learning”. The Astronomical Journal. 159 (2): 41. arXiv:1911.11035  . Bibcode:2020AJ....159...41T. doi:10.3847/1538-3881/ab5b9e. ISSN 1538-3881. 
  33. ^ Nearby planet is 'excellent' target in search for life. Paul Rincon, BBC News. 15 November 2017.
  34. ^ Bonfils, Xavier (). „A temperate exo-Earth around a quiet M dwarf at 3.4 parsecs”. Astronomy and Astrophysics. 613: A25. arXiv:1711.06177  . Bibcode:2018A&A...613A..25B. doi:10.1051/0004-6361/201731973. 
  35. ^ A potentially habitable planet has been discovered just 11 light-years away Arhivat în , la Wayback Machine.. John Wenz, Astronomy Magazine. 15 November 2017.
  36. ^ Nearby Earth-sized Alien World Orbits 'Quiet' Star, Boosting Habitable Potential. Ian O'Neill, How Stuff Works. 15 November 2017. Quote: "Tidal lock[ing] is expected for Ross 128 b," says Nicola Astudillo-Defru, who works at the Geneva Observatory, University of Geneva in Switzerland, and is co-author of the study.
  37. ^ Ross 128. Sol Station. November 2017.
  38. ^ „The Strange Radio Signals Coming From a Nearby Star”. . 
  39. ^ a b Semnale radio „ciudate” provenind din spațiu, detectate de astronomi, digi24.ro, Sursa Agerpres; Adus la 18 iulie 2017
  40. ^ Shostak, Seth. „Signals from A Nearby Star System?”. seti.org. Accesat în . 
  41. ^ Noronha, Remus. „Epix's 'War of the Worlds' may be a sci-fi show but it is surprisingly well-grounded in reality”. Meaww.com. MEAWordlwide. Accesat în . 
  42. ^ Caparula, J. Michael (). „Space/Fantasy Reader”. Space Gamer/Fantasy Gamer. Diverse Talents, Incorporated (80): 42–43. 


Vezi și modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ross_128&oldid=15610722