Rudolf al II-lea, Duce al Austriei

duce de Suabia, Austria și Stiria
Rudolf al II-lea
Duce al Austriei

Rudolf I la cӑsӑtoria fiului sӑu Rudolf al II-lea cu Agnes de Boemia (mijlocul secolului al XIX-lea)
Date personale
Născut1270[1] Modificați la Wikidata
Rheinfelden⁠(d), cantonul Aargau, Elveția Modificați la Wikidata
Decedat (20 de ani) Modificați la Wikidata
Praga, Regatul Boemiei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Sfântul Vitus din Praga Modificați la Wikidata
PărințiRudolf I al Sfântului Imperiu Roman
Gertruda de Hohenberg Modificați la Wikidata
Frați și suroriIudita de Habsburg
Hedviga de Habsburg
Agnes de Habsburg[*]
Matilda de Habsburg
Clemence de Habsburg
Caterina de Habsburg[*]
Hartmann de Habsburg[*]
Albert I al Sfântului Imperiu Roman Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgnes de Boemia (din ) Modificați la Wikidata
CopiiIoan Paricidul Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Duce al Suabiei
SuccesorIoan de Suabia (Paricidul)
Duce al Austriei și Stiriei
Domnie17 decembrie 1282 - 1 iunie 1283
SuccesorAlbert I

Rudolf al II-lea (n. 1270, Rheinfelden⁠(d), cantonul Aargau, Elveția – d. , Praga, Regatul Boemiei)[2] cunoscut și ca Rudolf al V-lea conte de Habsburg, a fost duce de Austria și Stiria, apoi duce de Suabia, Alsacia și Argovia.

Rudolf al II-lea a fost fiul regelui Rudolf I de Habsburg și al primei sale soții, Gertruda de Hohenberg, cel mai tânăr fiu al lor care a supraviețuit copilăriei.

El a fost pentru o jumătate de an duce al teritoriilor deținute în trecut de familia Babenberg. Astfel pe 17 decembrie 1282, la dieta imperială ținută la Augsburg, Rudolf a fost ridicat de tatăl său la rangul de prinț imperial primind în comun cu fratele său, Albert, ducatele Austria, Stiria, Carintia, Craina și Marca Vindica (pe care Ottokar al II-lea le ocupase prin forță în 1278). Documentul oficial imperial poartă data de 27 decembrie 1282 și un sigiliu din aur. O înfeudare comună nu era obișnuită în teritoriile austriece, ci doar în cele germane astfel încât Stările Generale au cerut să fie făcută o separare a posesiunilor acordate celor doi fii. Prin Contractul de la Rheinfelden pe 1 iunie 1283 Rudolf a renunțat la aceste ducate în favoarea fratelui său mai mare, Albert, urmând ca în maxim patru ani să primească în schimb un principat sau un regat și o compensație în bani pentru această renunțare. Rudolf a rămas în teritoriile austriece și s-a ocupat de administrarea acestora.[3]

Mormântul lui Rudolf al II-lea (Catedrala Sf. Vitus din Praga)

El a preluat regența în Austria Anterioară (situată la vest de Tirol și Bavaria) și în Klettgau, primind titlul de Duce de Suabia mai mult onorific deoarece înfeudarea efectivă, ca de altfel și primirea compensațiilor convenite cu Albert nu au devenit realitate până la moartea sa prematură la vârsta de aproximativ 19 ani.

Ducatul Suabia aparținea formal conților de Habsburg de la dispariția ducelui Conradin din dinastia Hohenstaufen, ucis în 1268 înainte de a atinge vârsta majoratului. În Suabia conții de Habsburg dețineau însă doar teritorii mici și răspândite, care au format ulterior Austria Anterioară, feudă care în fapt nu a aparținut niciodată lui Rudolf al II-lea.

În primăvara anului 1288 el a asediat cetatea Weißenburg (din Klettau), unde tatăl său i-a venit în ajutor. În aceeași perioadă a luat parte la campania tatălui său împotriva Bernei (1288/1289), care se aliase cu Casa de Savoia. După ce tatăl său a eșuat în primul atac asupra orașului, Rudolf a reușit să-i provoace pe bernezi să contraatace și pe 27 aprilie 1289 i-a învins în Bătălia de la Schosshalde.

Rudolf era descris de cronicarii contemporani ca fiind un tânăr puternic și priceput la război, de aceea moartea sa la 10 mai 1290 pe când o vizita pe sora sa Iudita la Praga, a fost considerată surprinzătoare.

El a fost înmormântat în cetatea din Praga, iar în 1373, la dorința lui Carol al IV-lea, rămășițele sale au fost mutate în Catedrala Sf. Vitus din Praga.[3]

Optsprezece ani mai târziu, pe 1 mai 1308, ca răzbunare pentru refuzul de a-i acorda drepturile cuvenite prin moștenire, Ioan de Suabia , fiul postum al lui Rudolf, l-a ucis pe unchiul său, Albert, motiv pentru care Ioan a fost supranumit Paricidul.

Căsătoria și descendenții modificare

Rudolf al II-lea s-a căsătorit cu Agnes de Boemia, fiica regelui Ottokar al II-lea Přemysl, la Praga în 1289. Cei doi au avut un fiu:

  • Ioan de Suabia supranumit Paricidul și, de asemenea, Postumul (1290–1313).

Note modificare

  1. ^ a b Rudolf II von Habsburg, Genealogics, accesat în  
  2. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 374.
  3. ^ a b „Gedächtnis des Landes - Personen: Rudolf II”. www.gedaechtnisdeslandes.at. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Heinz Dopsch: Rudolf II. În: Neue Deutsche Biographie (NDB). vol. 22, Duncker & Humblot, Berlin 2005, ISBN 3-428-11203-2, p. 177-178 (Digitalsat).
  • Johann Loserth: Rudolf II. (Herzog von Österreich und Steiermark). În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 29, Duncker & Humblot, Leipzig 1889, p. 542–544.
  • Constantin von Wurzbach: Habsburg, Rudolph II., Herzog von Schwaben. În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich. partea a 7-lea, Theil. Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1861, p. 135-136 (Digitalsat).
  • Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.