Iudita de Habsburg

reginӑ consort a Boemiei
Iudita de Habsburg
Reginӑ consort a Boemiei
Judith of Austria, queen of Bohemia.jpg
Potretul Iuditei de Habsburg (pictura de Antoni Boys)
Date personale
Născută13 martie 1271
Rheinfelden, Suabia
Decedată18 iunie 1297 (26 ani)
Praga, Regatul Boemiei
ÎnmormântatăCatedrala Sf. Vitus, Praga
Cauza decesuluisindrom puerperal[*] Modificați la Wikidata
PărințiRudolf I al Sfântului Imperiu German
Gertude de Hohenberg
Frați și suroriAlbert I al Sfântului Imperiu Roman[1]
Rudolf al II-lea
Hartmann de Habsburg[*]
Agnes de Habsburg[*]
Hedviga de Habsburg[*]
Matilda de Habsburg[1]
Caterina de Habsburg[*]
Clemence de Habsburg[*][1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuVenceslau al II-lea al Boemiei
CopiiVenceslau al III-lea
Anna Přemyslovna
Elisabeta de Boemia[1]
Margareta Přemyslovna
Agnes a Boemiei[*] Modificați la Wikidata
ReligieCatolicӑ
Ocupațieregină[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Reginӑ consort a Boemiei
Domnie1285 - 1297
PredecesorCunigunda de Slavonia
SuccesorElisabeta Richza a Poloniei
Reginӑ consort a Poloniei
Domnie1296 - 1297
PredecesorMargareta de Brandenburg
SuccesorElisabeta Richza a Poloniei

Iudita de Habsburg (în germană Guta, Jutta sau Juditha; n. 13 martie 1271, Rheinfelden, Ducatul de Suabia – d. 18 iunie 1297, Praga ) a fost regină a Boemiei prin căsătorie.

BiografieModificare

Iudita a fost fiica lui Rudolf I de Habsburg și a primei lui soții, Gertrud de Hohenberg. Când avea șapte ani, urmare a unui acord încheiat cu Cunigunda de Halitsch, văduva lui Ottokar al II-lea, Iudita a fost promisă regelui Boemiei, Venceslau al II-lea, de aceeași vârstă cu ea. În 1285 Iudita a fost dusă la Castelul Eger la soțul ei. Venceslau a primit cetatea și orașul Eger de la tatăl ei, regele romano-german Rudolf I, probabil ca dar de nuntă. Pe 26 ianuarie 1285 cu această ocazie a fost sfințită de către Heinrich, episcop de Regensburg, Biserica Franciscană din Eger (ce fusese fondată în 1260 și distrusă în incendiu în 1270). Nunta a ocazionat o mare întâlnire a nobilimii europene. Procesiunea de nuntă s-a mutat apoi la Praga unde pe 7 februarie a avut loc nunta.[2] Regina s-a mutat însă la Praga abia după doi ani.

Îndrumată de familia ei, Iudita l-a influențat pe tânărul rege și i-a alimentat planurile expansioniste în direcția Sileziei și Poloniei. În timpul căsătoriei ei care a durat nouă ani, Iudita a născut zece copii, dintre care doar fiul Václav și fiicele Anna, Elisabeta și Margareta au supraviețuit.[3][4] Primele două fiice menționate au devenit ulterior regine ale Boemiei. Iudita a introdus obiceiurile germane la curtea din Praga, cea mai importantă dintre acestea fiind prezența cavalerilor. Ea a continuat deschiderea spre vest a curții de la Praga, pe care Cunigunda de Suabia o începuse anterior și treptat, orașul a devenit un centru al culturii medievale din Europa Centrală.

Iudita a încercat să reconcilieze pe Venceslau al II-lea cu fratele ei, ducele Albert I. Datorită ei cei doi cumnati au devenit aliați timp de câțiva ani. În 1304 odată cu invazia lui Albert în Boemia, puțin înainte de moartea lui Venceslau, alianța celor doi a luat sfârșit. Această alianță i-a adus lui Albert coroana regală romano-germană și lui Venceslau mână liberă pentru a se extinde în Polonia. Regina Iudita a jucat un rol deloc neglijabil în politica externă a Boemiei. Ea a fost încoronată în 1297, dar a murit pe 18 iunie în același an după nașterea ultimei ei fiice, Guta.

DescendențiiModificare

Din căsătoria cu Iuditei cu Venceslau al II-lea au rezultat zece copii:

NoteModificare

  1. ^ a b c d Kindred Britain 
  2. ^ Ferdinand B. Mikovec: Malerisch-historische Skizzen aus Böhmen, Wien und Olmüz 1860, vezi: Die Burg Eger, pg. 228 (Versiune online)
  3. ^ Hermann von Liebenau: Lebens-Geschichte der Königin Agnes von Ungarn, der letzten Habsburgerin des erlauchten Stammhauses aus dem Aargaue, Regensburg 1868, pg. 30
  4. ^ Agnes a fost sora lor vitregă născută din căsătoria lui Venceslau al II-lea cu cea de-a doua lui soție, Elisabeta Richza a Poloniei. Vezi și: Václav Vladivoj von Tomek: Geschichte der Stadt Prag, vol. 1, Praga 1856, pg. 523 (Versiune online)

BibliografieModificare

  • Bertold Bretholz: Geschichte Böhmens und Mährens bis zum Aussterben der Przemysliden (1306)., vol. I, secț. 1, München și Leipzig 1912, pg. 95, 96 și 162
  • Marianne Wintersteiner: Guta von Habsburg: biographischer Roman, Salzer, Heilbronn 1994, ISBN 978-3-7936-0327-6.