Cunigunda de Suabia

Regina consoarta a Boemiei
Cunigunda de Suabia
Reginӑ consort a Boemiei
Kunhuta hrob.jpg
Piatra funerară a Cunigundei în Mănăstirea Agnes din Praga
Date personale
Născutăc. 1202
Schwaben, Bavaria, Germania Modificați la Wikidata
Decedată13 septembrie 1248
Praga, Regatul Boemiei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăMӑnӑstirea Sf. Agnes[*] Modificați la Wikidata
PărințiFilip al Suabiei
Irina Angelina
Frați și suroriElisabeta de Suabia[*][2]
Beatrice de Suabia[2]
Maria de Hohenstaufen[*][2] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuIoan de Luxemburg
CopiiVladislav al Moraviei[*]
Ottokar al II-lea al Boemiei[2]
Beatrice a Boemiei[*]
Agnes de Boemia[*][3] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieregină[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
Regină[1]
Familie nobiliarăCasa Hohenstaufer (Staufer)
Reginӑ a Boemiei
Domnie1230 - 1248
PredecesorConstanța a Ungariei
SuccesorMargareta de Austria

Cunigunda de Suabia sau Cunigunda de Staufen (în cehă Kunhuta Štaufská sau Kunhuta Švábská; n. ianuarie/martie 1202 – d. 13 septembrie 1248) a aparținut Casei Hohenstaufen și a fost regina Boemiei prin căsătoria cu Venceslau I, din 1230 până în 1248.[4]

BiografiaModificare

Cunigunda a fost fiica regelui Filip al Suabiei și a soției sale, prințesa bizantină Irina Angelina, fiica împăratului Isaac al II-lea. Sora ei mai mare, Beatrice, a devenit împărăteasă romano-germană prin căsătoria cu Otto al IV-lea. Sora ei mai mică, care se numea și Beatrice (cea Tânără) a devenit prin căsătoria cu Ferdinand al III-lea, regină a Castiliei și a Leónului.

În 1203 a fost logodită de tatăl ei cu Otto al VIII-lea de Wittelsbach, acesta urmând să-l susțină în războiul împotriva landgrafului Herman I de Turingia (război care a durat din 1204 până în 1205).[5] Cu toate acestea, Filip de Suabia nu a respectat acordul încheiat cu Otto al VIII-lea și în 1207 a încheiat un nou acord cu regele boem Ottokar I logodind-o pe Cunigunda cu succesorul acestuia, Venceslau I.[6] Acest lucru l-a costat viața deoarece pe 21 iunie 1208 la Bamberg Otto al VIII-lea l-a ucis din răzbunare pentru anularea logodnei sale cu Cunigunda. Acesta a fost primul regicid din istoria germană. La două luni după moartea tatălui ei, a murit și mama ei, Irene. Conrad, episcopul de Speyer, s-a ocupat inițial de Cunigunda și de surorile ei.[7]

Căsătoria cu Venceslau a avut loc la Praga în 1221 sau 1224.[8] În 1228 Cunigunda a fost încoronată la Praga împreună cu Venceslau I de către Siegfried, Arhiepiscopul de Mainz. În 1230 Venceslau a devenit rege al Boemiei după moartea tatălui său, Ottokar I.

Cunigundei îi aparțineau câteva teritorii în Ducatul de Suabia. În 1235, la Dieta ținută în Eger, Venceslau a primit o despăgubire de 10 000 de mărci de argint de la împăratul Frederic al II-lea pentru renunțarea la acele teritorii din Suabia.[7] Cunigunda era numită Constanța în Boemia, deoarece acesta era numele soacrei sale, Constanța a Ungariei.[8] Cunigunda a sporit influența culturii germane la curtea din Praga, fapt dovedit și de existența la curtea Boemiei a unor menestreli germani, printre care Reinmar von Zweter⁠(d) și Walther von der Vogelweide.

Cunigunda este considerată a fi fondatoarea Mănăstirii cisterciene Marienthal din Silezia Luzaciană, cea mai veche mănăstire a acestui ordin din Germania, care a existat fără întrerupere de când a fost fondată. De asemenea, a sponsorizat mănăstirile cisterciene Vallis Sf. Maria din Oslawan⁠(d) și Porta Coeli din Tischnowitz⁠(d), precum și Mănăstirea benedictină ''Břevnov''⁠(d).[7]

De la sfârșitul anului 1247, fiul ei, Ottokar al II-lea, s-a opus tatălui. Susținut de nobili din Moravia, el a pornit o revoltă pe 31 iulie 1248 împotriva tatălui său în urma căreia a fost proclamat rege la Praga. O înfrângere a rebelilor la Brüx a fost urmată de un acord cu Venceslau I la începutul lunii noiembrie 1248, în care Ottokar al II-lea a primit o funcție egală cu cea a tatălui său. În mijlocul acestor conflicte, Cunigunda a murit pe 13 septembrie 1248. A fost înmormântată în Mănăstirea Agnes a Clariselor din Praga, care a fost fondată de cumnata ei, Agnes de Boemia.

DescendențiModificare

Din căsătoria ei cu Venceslau I al Boemiei au rezultat următorii copii:

  • Vladislav (n. 1227 – d. 3 ianuarie 1247), margraf de Moravia, moștenitor al ducatelor Austria și Stiria în 1246/1247, căsătorit în 1246 cu Gertrude a Austriei⁠(d);

NoteModificare

  1. ^ Dictionary of Women Worldwide[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d Kindred Britain 
  3. ^ The Peerage 
  4. ^ Hansmartin Decker-Hauff. Das Staufische Haus, în: Württembergisches Landesmuseum (ed.): Die Zeit der Staufer. Geschichte - Kunst - Kultur. p. Stuttgart 1977, vol. al III-lea, pg. 339–374, aici: pg. 361. 
  5. ^ Stefan Weinfurter: Verträge und politisches Handeln um 1200. În: Karl-Heinz Rueß (ed.): Philipp von Schwaben. Ein Staufer im Kampf um die Königsherrschaft. Göppingen 2008, pg. 26–42, aici: pg. 30.
  6. ^ Hansmartin Decker-Hauff⁠(d): Das Staufische Haus, în: Württembergisches Landesmuseum (ed.): Die Zeit der Staufer. Geschichte - Kunst - Kultur. Stuttgart 1977, vol. al III-lea, pg. 339–374, aici: pg. 361.
  7. ^ a b c Josef Mühlberger: Lebensweg und Schicksale der staufischen Frauen, Esslingen 1977, pg. 86–91.
  8. ^ a b Hans-Wolfgang Bächle: Das Erbe der Hohenstaufen, Schwäbisch Gmünd 2008, pg. 135–138.

BibliografieModificare