Otto al VIII-lea de Wittelsbach
| Otto al VIII-lea de Wittelsbach | |
| Conte Palatin de Bavaria | |
 Fragment al sigiliului lui Otto al VIII-lea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | înainte de 1180 |
| Decedat | 7 martie 1209 Oberndorf |
| Înmormântat | Mănăstirea Indersdorf |
| Părinți | Otto al VII-lea de Bavaria Beatrice a II-a de Burgundia |
| Limbi vorbite | limba germană  |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Conte Palatin[1] |
| Familie nobiliară | Wittlesbach |
| Conte Palatin de Bavaria | |
| Domnie | 1198 - 7 martie 1209 |
| Predecesor | Otto al VII-lea de Bavaria |
| Succesor | Rapoto al II-lea |
Modifică date / text  | |
Otto al VIII-lea de Wittelsbach (n. înainte de 1180 – d. 7 martie 1209, Oberndorf) a fost din 1189 până în 1208 conte palatin al Bavariei dintr-o ramură laterală a Casei de Wittelsbach. El a rămas în istorie mai ales pentru uciderea lui Filip de Suabia - primul rege romano-german asasinat.
Originea modificare
Otto al VIII-lea a fost fiul lui Otto al VII-lea (conte Palatin al Bavariei; d. 18 august 1189). Fratele său a fost Otto I care a devenit primul duce Wittelsbach de Bavaria în 1180. Vărul lui Otto al VIII-lea a fost ducele bavarez Ludovic I de Bavaria.
Otto al VIII-lea este menționat pentru prima dată în 1193 ca succesor al tatălui său în Palatinatul bavarez. Cu toate acestea el apare rar în sursele istorice în anii următori.
Regicidul modificare
Otto al VIII-lea de Wittelsbach a atins importanța politică mondială atunci când în iunie 1208 l-a ucis pe regele romano-german Filip al Suabiei la Bamberg. În această zi, avea loc nunta dintre nepoata lui Filip, Beatrice (moștenitoare a lui Otto I de Burgundia) și ducele Otto al VII-lea de Andrechs-Merania. Căsătoria a fost oficiată de episcopul Ekbert de Bamberg(d), fratele mirelui. În timp ce Filip se odihnea după amiază, Otto al VIII-lea a cerut să intre în audiență la el. Regele a acceptat cererea, după care Otto a intrat, apoi a scos sabia și i-a tăiat lui Filip artera carotidă. După crimă, Otto a fugit.
Pe 7 martie 1209, după ce fusese declarat proscris, Otto a fost prins și ucis în Oberndorf lângă Kelheim de mareșalul imperial Henric de Kalden(d). Capul lui a fost aruncat în Dunăre, iar trupul a fost ținut ani de zile într-un butoi până când călugării de la Mănăstirea Indersdorf au furat în sfârșit butoiul și au îngropat cadavrul în curtea mănăstirii.
Motivul crimei modificare
În 1203 Filip al Suabiei a logodit-o pe fiica sa în vârstă de un an, Cunigunda. cu Otto al VIII-lea de Wittelsbach în schimbul ajutorului dat de acesta în războiul împotriva landgrafului Herman I de Turingia (război care a durat din 1204 până în 1205).[2] Filip nu a respectat acest acord și în 1207 a logodit-o pe fiica sa în vârstă deja de cinci ani cu Venceslau I în vârstă de doi ani, succesorul lui Ottokar I, regele Boemiei. Se presupune că Otto l-a ucis pe regele Filip ca răzbunare. Probabil că în ziua nunții dintre nepoata lui Filip, Beatrice, și ducele Otto al VII-lea de Andechs-Merania, Wittelsbach se aștepta ca Filip să renunțe sau să fie de acord cu o logodnă cu una dintre celelalte trei fiice ale sale (Beatrice de Suabia, Maria și Elisabeta de Suabia).
Consecințe modificare
Văduva lui Filip, regina Irina Angelina, fiica împăratului bizantin Isaac al II-lea Angelos, fiind însărcinată a fugit la Castelul Hohenstaufen și a suferit un avort spontan în urma căruia a murit pe 27 august 1208. În urmă au rămas patru fiice în vârstă de trei până la zece ani. Împăratul romano-german de mai târziu Frederic II-lea a fost singurul moștenitor de sex masculin rămas în viață.
Familia Hohenstaufen a cerut ajutorul lui Otto al IV-lea, care a fost rege romano-german și împărat din 1208 până în 1212. Ducele bavarez Ludovic I, vărul lui Otto, a fost primul membru al acestei familii care a trecut de partea împăratului Otto al IV-lea după ce contele Palatin Otto al VIII-lea a fost declarat proscris și ucis în 1209. Se presupune că ducele Ludovic a distrus Castelul Wittelsbach, reședința ancestrală omonimă a propriei sale familii. Cu toate acestea, cercetările arheologice indică mai degrabă faptul că acesta a fost abandonat și demolat treptat prin extragerea materialului de construcție. Ducele a reușit, de asemenea, să-l convingă pe împăratul Otto al IV-lea că nu numai vărul său, contele palatin Otto, ci și episcopul Ekbert de Bamberg(d) din Casa de Andechs au plănuit și pus în practică asasinatul de la Bamberg. Ludovic a confiscat atunci proprietatea familiei Andechs din Bavaria păstrând bunurile confiscate chiar și după ce s-a dovedit că afirmația fusese falsă. Mai mult, împăratul Otto al IV-lea i-a confirmat lui Ludovic dreptul de a lăsa moștenire titlul său de duce al Bavariei.
În Oberndorf, locul unde a murit Otto, o stradă și o mică piață îi poartă numele.
În 2002 o piatră comemorativă a fost pusă pe locul unde a fost executat Otto al VIII-lea.[3]
Note modificare
- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Stefan Weinfurter: Verträge und politisches Handeln um 1200. În: Karl-Heinz Rueß (ed.): Philipp von Schwaben. Ein Staufer im Kampf um die Königsherrschaft. Göppingen 2008, pg. 26–42, aici: pg. 30.
- ^ Gedenkstein für den berühmten Mörder, Mittelbayerische Zeitung(d), 28. Mai 2002
Bibliografie modificare
- Andreas Bihrer: Historiker als Attentäter. Zeitgenössische Wahrnehmung, narrative Ausgestaltung und diskursive Instrumentalisierung der Ermordung König Philipps von Schwaben. În: Andrea Rzihacek, Renate Spreitzer (ed.): Philipp von Schwaben. Beiträge der internationalen Tagung anlässlich seines 800. Todestages, Viena, 29 - 30 mai 2008 (Forschungen zur Geschichte des Mittelalters. vol. 19), Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena 2010, ISBN 978-3-7001-6651-1, pg. 9–24
- Peter Csendes: Philipp von Schwaben. Ein Staufer im Kampf um die Macht. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2003, ISBN 3-534-14228-4
- Ludwig Holzfurtner: Otto VIII. v. Wittelsbach (Versiune online) În: Neue Deutsche Biographie (NDB). vol 19, Duncker & Humblot, Berlin 1999, ISBN 3-428-00200-8, pg. 673 (Versiune online)
- Bernd Ulrich Hucker: Der Königsmo.rd von 1208. Privatrache oder Staatsstreich? In: Die Andechs-Meranier in Franken. Europäisches Fürstentum im Hochmittelalter. von Zabern, Mainz 1998, ISBN 3-8053-2489-8, pg. 111–127
- Sigmund Ritter von Riezler: Otto (VIII.) von Wittelsbach. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 24, Duncker & Humblot, Leipzig 1887, pg. 646-647
- Eberhard Straub: Die Wittelsbacher. Siedler, Berlin 1994, ISBN 3-88680-467-4.