Wikipedia

Venceslau I, Duce al Boemiei

(Redirecționat de la Venceslau I)
Venceslau I
Duce al Boemiei

Statuia Sfântului Venceslau din Catedrala Sf. Vitus din Praga (de H. Parler, 1373, capul statuii a fost realizat după mărimea craniului lui Venceslau)
Date personale
Născut907 d.Hr. Modificați la Wikidata
Boemia Centrală, Cehia[1] Modificați la Wikidata
Decedat (28 de ani) Modificați la Wikidata
Stará Boleslav⁠(d), Boemia Centrală, Cehia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Sfântul Vitus din Praga Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiVratislau I[*]​[2]
Drahomíra[*][[Drahomíra (Czech princess and regent (890-935))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriBoleslau I al Boemiei
Spytihněv Přemyslovec[*]​ Modificați la Wikidata
CopiiZbraslav[*][[Zbraslav (son of saint Wenceslaus)|​]] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce al Boemiei
Familie nobiliarăDinastia Přemyslid
Duce al Boemiei
Domnie921– 935
PredecesorVratislau I
SuccesorBoleslau I
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Venceslau I sau Sfântul Venceslau, numit și Wenceslas I (în cehă Václav [ˈvaːtslaf] ( ascultă), în germană Wenzel von Böhmen; n.c. 907 – d. 28 septembrie 929 sau 935, Stará Boleslav),[3][4] aparținând Dinastiei Přemyslid a fost ducele (kníže) Boemiei din anul 921 și până la asasinarea sa în anul 935, în urma unui complot pus la cale de fratele său, Boleslau cel Crud.

Cardinalul Miloslav Vlk purtând craniul Sfântului Venceslau în timpul procesiunii din 28 septembrie 2006

Martiriul său și popularizarea sa de către mai mulți biografi i-au creat rapid o reputație de bunătate și eroism ce a determinat ridicarea sa la rangul de sfânt și declararea post-mortem ca rege, iar astăzi este considerat patronul spiritual al Cehiei. El este subiectul cântecului „Good King Wenceslas”[5], colindă cântată de Ziua Sfântului Ștefan.

Biografie

modificare

Venceslau a fost fiul lui Vratislau I, Duce al Boemiei din dinastia Přemyslid. Bunicul său, Borivoj I al Boemiei, a fost convertit de către Sfinții Chiril și Metodiu. Mama sa, Drahomíra, a fost fiica șefului de trib păgân al havolanilor, dar a fost botezată cu ocazia căsătoriei sale. Bunica sa paternă, sfânta Ludmila de Boemia,[3] a supravegheat educația lui până când Venceslau a fost trimis, la o vârstă fragedă, la colegiul de la Budweis.[6]

În 921, când Venceslau avea treisprezece ani, tatăl său a murit, iar bunica lui a devenit regentă. Geloasă pe Ludmila pentru influența pe care o exercita asupra lui Venceslau, Drahomíra a aranjat să fie omorâtă. Ludmila se afla la castelul Tetín din apropiere de Beroun atunci când a fost asasinată la 15 septembrie 921. Se spune că ar fi fost ștrangulată cu propriul ei voal. Ea a fost înmormântată mai întâi în Biserica Sf. Mihail din Tetín, dar rămășițele sale pământești au fost mutate ulterior, probabil de către Venceslau,[7] în Biserica Sfântul Gheorghe din Praga, care fusese construită de tatăl lui.[8]

Drahomíra și-a asumat apoi rolul de regentă și a luat imediat măsuri împotriva creștinilor. Venceslau a preluat conducerea țării atunci când a devenit major. El a plasat ducatul sub protecția Sfântului Imperiu Roman, a adus preoți germani și a favorizat ritul latin în locul celui slavon, care căzuse în desuetudine în multe locuri din lipsă de preoți.[6] Pentru a preveni conflictele dintre el și fratele său mai mic, Boleslau, cei doi și-au împărțit țara între ei,[necesită clarificare] Venceslau atribuindu-i fratelui său un teritoriu întins.[8]

Domnia

modificare

După destrămarea Moraviei Mari, conducătorii Ducatului Boemiei au trebuit să facă față atât incursiunilor maghiarilor, cât și celor ale oștilor ducelui Saxoniei și regelui Franciei Răsăritene Henric Păsărarul, care au inițiat mai multe campanii militare înspre răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu ducele bavarez Arnulf cel Rău, un aprig adversar, la acea vreme, al regelui Henric; cu toate acestea, alianța s-a destrămat după ce Arnulf și Henric s-au împăcat la Regensburg în 921.

În 924 sau 925, pe când avea vârsta de 18 ani, Venceslau și-a asumat conducerea țării și a exilat-o pe mama sa, Drahomíra.[necesită citare] El l-a învins pe Radslav, rebelul duce de Kouřim.[necesită citare] El a ctitorit, de asemenea, o biserică rotondă consacrată Sf. Vitus în Cetatea din Praga, care există și astăzi sub numele de Catedrala Sf. Vitus.

La începutul anului 929, oștile comune ale ducelui Arnulf al Bavariei și regelui Henric I Păsărarul au ajuns la Praga, în urma unui atac brusc, forțându-l pe Venceslau să reia plata unui tribut care fusese impuse pentru prima dată de regele Franciei Răsăritene Arnulf de Carintia în 895. Henric fusese forțat să plătească maghiarilor un tribut imens în 926 și avea nevoie de tributul Boemiei, pe care Venceslau refuzase, probabil, să-l plătească după reconcilierea dintre Arnulf și Henric.[necesită citare] Un alt motiv posibil al atacului l-a reprezentat formarea alianței antisaxone între Boemia, slavii polabieni și maghiari.

 
Asasinarea lui Venceslau: ducele fuge de fratele său (înarmat cu sabia) într-o biserică, dar preotul îi închide ușa.
Gumpold von Mantua, sec. al X-lea

Crima

modificare

În septembrie 935 un grup de nobili aliați cu fratele mai mic al lui Venceslau, Boleslau, a complotat să-l asasineze pe Venceslau. Boleslau l-a invitat pe Venceslau la sărbătoarea Sfinților Cosma și Damian de la Stará Boleslav, iar trei dintre tovarășii lui Boleslau, Tira, Česta, și Hněvsa, au tăbărât asupra ducelui și l-au înjunghiat mortal.[9] Ducele a căzut, iar Boleslau l-a străpuns cu lancea.[8]

Potrivit lui Cosma din Praga, unul dintre fiii lui Boleslau s-a născut în ziua morții lui Venceslau și, din cauza circumstanțelor de rău augur ale nașterii sale, copilul a fost numit Strachkvas, ceea are înseamnă „sărbătoare groaznică”.[9]

Există o tradiție care spune că slujitorul loial al Sfântului Venceslau, Podevin, i-a răzbunat moartea prin uciderea unuia dintre principalii conspiratori, dar a fost executat de către Boleslau.[necesită citare]

Venerarea ca sfânt

modificare

Venceslau (Wenceslas) a fost considerat martir și sfânt imediat după moartea lui, când un cult al lui Venceslau s-a format în Boemia și în Anglia.[10] În următoarele decenii de la moartea lui Venceslau au fost în circulație patru biografii ale lui.[11][12] Aceste hagiografii au avut o influență puternică în conceptualizarea medievală a termenului rex justus sau „rege drept” — care este un monarh a cărui putere provine în principal din marea lui evlavie, precum și din calitățile sale princiare.[13]

 
Capela Sf. Venceslau din Catedrala Sfântul Vitus din Praga.

Referindu-se aprobator la aceste hagiografii, cronicarul Cosma din Praga a scris în jurul anului 1119 următoarele:[14]

„Dar faptele sale cred că le știți mai bine decât aș putea eu să vi le spun; căci, așa cum se poate citi în Passion, nimeni nu se îndoiește că, ridicându-se în fiecare noapte din patul său nobil, cu picioarele goale și numai cu un șambelan, el a mers pe la bisericile lui Dumnezeu și a dat cu generozitate de pomană văduvelor, orfanilor, celor din închisoare și care se confruntau cu diferite dificultăți, atât de mult încât el a fost considerat nu doar un prinț, ci tatăl tuturor celor nenorociți.”

Câteva secole mai târziu, legenda a fost susținută ca fapt de către Papa Pius al II-lea.[15]

Deși Venceslau a fost, în timpul vieții sale, doar un duce, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Otto I „i-a conferit postum [lui Venceslau] titlul și demnitatea regală” și de aceea, în legendă și în cântece, el este menționat un „rege”.[6]

Imnul „Svatý Václave” (Sf. Venceslau) sau „Corala Sfântului Venceslau” este unul dintre cele mai vechi cântece cehe cunoscute în istorie. Originea sa datează din secolul al XII-lea și el este încă unul din cele mai populare cântece religioase. În 1918, în perioada formării statului cehoslovac, acest cântec a fost propus ca una dintre alegerile posibile pentru imnul național.

Sărbătoarea sa este celebrată pe 28 septembrie,[16][17] în timp ce mutarea moaștelor sale, care a avut loc în 938, este comemorată în data de 4 martie.[18]

Începând din anul 2000, ziua de sărbătorire a Sfântului Venceslau (28 septembrie) este sărbătoare publică în Republica Cehă, celebrată ca Ziua Suveranității Cehe.

Legende despre Venceslau

modificare
 
Statuia Sfântului Venceslau în piața omonimă din Praga

Potrivit unei legende un conte pe nume Radislas a organizat o rebeliune și a pornit cu oastea împotriva lui Venceslau. Acesta din urmă, trimițându-i o solie, i-a făcut o ofertă de pace, dar Radislas a perceput mesajul regelui ca un semn de lașitate. Cele două armate s-au așezat în poziție de luptă, atunci când Venceslau, pentru a evita vărsarea de sânge nevinovat, l-a provocat pe Radislas la o luptă între cei doi. În timp ce Radislas se deplasa către duce, el a văzut, alături de Venceslau, doi îngeri care i-au strigat: „Oprește-te!” Acest strigăt a acționat ca un fulger asupra lui Radislas și i-a schimbat intențiile. Dându-se jos de pe cal, el a căzut la picioarele sfântului și i-a cerut iertare. Venceslau l-a ridicat de jos și l-a primit cu generozitate în slujba sa.

O a doua legendă veche susține că o mare armată de cavaleri se află adormită în interiorul muntelui Blaník din Republica Cehă. Cavalerii se vor trezi și sub comanda Sfântul Venceslau vor sări în apărarea poporului ceh atunci când acesta se va confrunta cu un pericol grav. Există o legendă în mare parte asemănătoare la Praga, care spune că, atunci când patria este în pericol sau în perioadele sale cele mai întunecate și aproape de ruină, statuia ecvestră a regelui Venceslau din Piața Venceslau va reveni la viață, ridicând armata adormită de pe muntele Blaník și la trecerea pe Podul Carol calul său se va poticni și va trece peste o piatră, scoțând la iveală legendara sabie a ducelui Bruncvík. Cu această sabie, regele Venceslau îi va ucide pe toți dușmani cehilor, aducând pace și prosperitate în țară.[19] Ogden Nash a scris un poem epic comic epic „The Christmas that Almost Wasn't”, vag inspirat din aceeași legendă, în care un băiat îi trezește pe Venceslau și pe cavalerii săi pentru a salva un regat de uzurpatorii care au interzis sărbătorirea Crăciunului.[20]

Moștenire

modificare

Venceslau este subiectul popularei colinde „Good King Wenceslas”, cântată de Ziua Sfântului Ștefan (sărbătorită în Occident pe 26 decembrie). Aceasta a fost publicată de John Mason Neale în 1853 și ar putea fi o traducere a unui poem al poetului ceh Václav Alois Svoboda. Orografierea uzuală în engleza americană a numelui Ducelui Wenceslas, Wenceslaus, este întâlnită ocazional în variantele ulterioare ale colindei, deși el nu a fost folosit de Neale în versiunea lui.[21] Venceslau nu trebuie să fie confundat cu regele Venceslau I al Boemiei (Venceslau I Premyslid), care a trăit cu mai mult de trei secole mai târziu.

 
Bancnota de 5000 de coroane care a circulat în perioada 1944-1945 în Protectoratul Boemiei și Moraviei.

O statuie ecvestră a Sfântului Venceslau și a altor patroni ai Boemiei (Sf. Adalbert, Sf. Ludmila, Sf. Prokop și Sf. Agnes a Boemiei) este situată în Piața Venceslau din Praga. Statuia este un loc popular de întâlnire în Praga. Demonstrațiile împotriva regimului comunist au avut loc acolo.[22]

Coiful și armura sa sunt expuse în interiorul Cetății din Praga.[23]

Tradiție

modificare

Ziua Sfântului Wenceslas (Venceslau), 28 septembrie 1914, a fost aleasă de companionul ceh în Rusia pentru fundație în Piața Sofia din Kiev, iar Primul Regiment de Puști al legiunilor cehoslovace a fost numit inițial "Regimentul de Puști al Sfântului Wenceslas".[24]

În cultura populară

modificare

Filmul de televiziune Good King Wenceslas (1994) este o povestire fictivă a vieții sale. Jonathan Brandis interpretează rolul principal, alături de el jucând Leo McKern, Stefanie Powers și Joan Fontaine (în rolul Ludmilei).[25]

O piesă de teatru scrisă de Alick Rowe și difuzată în 1987 de postul de radio BBC, Crisp and Even Brightly, cu Timothy West în rolul lui Venceslau, este o repovestire comică a poveștii colindei, prezentând complotul unui paj pe nume Mark și al unor spioni pentru a-l detrona pe rege.[necesită citare]

Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5000 de coroane emisă la 24 februarie 1944 de Banca Națională pentru Boemia și Moravia și care a circulat în perioada 1944-1945 în Protectoratul Boemiei și Moraviei, teritoriu autonom al Germaniei Naziste.

Genealogie

modificare
Bořivoj I
născut între 852 și 855
a murit între 888 și 891 		  Sfânta Ludmila
născută în jurul anului 860
a murit la 15 septembrie 921 		  ?   ?
         
     
  Vratislau I
născut în 888
a murit la 13 februarie 921 		  Drahomíra de Stodory?
a murit în 935 		 
     
   
Venceslau I
născut în jurul anului 907
a murit se pare la 28 septembrie 935

Note

modificare
  1. ^ Aleš Kubelka (), Důkazy o místě narození sv. Václava chybějí. O titul „rodiště patrona“ vzplál spor (în cehă), iDNES.cz, accesat în  
  2. ^ The Peerage 
  3. ^ a b Brockhaus Enzyklopädie, vol. 24, Mannheim 1988, ISBN: 3-7653-1124-3, p. 64.
  4. ^ Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3, p. 338.
  5. ^ „The story behind the carol: Good King Wenceslas” (în engleză). The Telegraph. . Accesat în . 
  6. ^ a b c Mershman,Francis. "St. Wenceslaus." The Catholic Encyclopedia Vol. 15. New York: Robert Appleton Company, 1912. 8 January 2016
  7. ^ Ott, Michael. "St. Ludmilla." The Catholic Encyclopedia Vol. 9. New York: Robert Appleton Company, 1910. 8 January 2016
  8. ^ a b c ajeyaseelan (). „St. Wenceslas, Duke of Bohemia, Martyr” (în engleză). Collection at Bartleby.com. Accesat în . 
  9. ^ a b Newton, Michael (), Famous Assassinations in World History: An Encyclopedia [2 volumes] (în engleză), ABC-CLIO, ISBN 978-1-61069-286-1, accesat în  
  10. ^ Descriindu-l în Codex Gigas, un manuscris din secolul al XIII-lea din Boemia aflat în Biblioteca Națională Suedeză de la Stockholm, se precizează: „Toate acestea reprezintă o dovadă a importanței deosebite a cultului lui Venceslau în Boemia, la momentul alcătuirii Bibliei Diavolului. Mai mult decât atât, toate cele trei festivaluri sunt înscrise în cerneală roșie, ceea ce denotă gradul lor superlativ.”
  11. ^ First Slavonic Life (în slava veche), anonima Crescente fide, Passio de Gumpold, episcop de Mantua (d. 985), și The Life and Passion of Saint Václav and his Grandmother Saint Ludmilla de Kristian.
  12. ^ Hastening Toward Prague: Power and Society in the Medieval Czech Lands - Lisa Wolverton - Google Boeken. Books.google.com. . Accesat în . 
  13. ^ „Defries—St. Oswald's Martyrdom”. Mun.ca. Accesat în . 
  14. ^ Book I of the Chronica Boëmorum, Quoted in Wolverton, op. cit. A nu fi confundat cu Sfântul Cosma.
  15. ^ „Good King Wenceslas”. Kresadlo.cz. Accesat în . 
  16. ^ September 28/October 11 Arhivat în , la Wayback Machine.. Orthodox Calendar (PRAVOSLAVIE.RU).
  17. ^ Martyr Wenceslaus the Prince of the Czechs. OCA - Lives of the Saints.
  18. ^ March 4/17 Arhivat în , la Wayback Machine.. Orthodox Calendar (PRAVOSLAVIE.RU).
  19. ^ Košnář, Julius (). Staropražské pověsti a legendy. Prague: Nakladatelství XYZ. p. 289. ISBN 978-80-86864-86-0. 
  20. ^ Ogden Nash, The Christmas that Almost Wasn't, Little, Brown and Company, 1957 OCLC 1211904
  21. ^ Wencesla-us este forma latină medievală a numelui.
  22. ^ "St. Wenceslas Monument in Prague", Prague.cz
  23. ^ „Prague Castle: St Wenceslas Chapel”. http://prague-castle.org/. Arhivat din original la . Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  24. ^ PRECLÍK, Vratislav. Masaryk a legie (Masaryk and legions), váz. kniha, 219 str., vydalo nakladatelství Paris Karviná, Žižkova 2379 (734 01 Karviná-Mizerov, CZ) ve spolupráci s Masarykovým demokratickým hnutím (Masaryk Democratic Movement, Prague), 2019, ISBN 978-80-87173-47-3, pp.17 - 25, 33 - 45, 70 – 96, 100- 140, 159 – 184, 187 - 199
  25. ^ Good King Wenceslas (1994) la Internet Movie Database

Bibliografie

modificare
  • Brockhaus Enzyklopädie, vol. 24, Mannheim 1988, ISBN: 3-7653-1124-3.
  • Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt am Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3.

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Venceslau I

Vezi și

modificare


Predecesor:
Vratislau I 		Duce al Boemiei
921–935 		Succesor:
Boleslau I
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Venceslau_I,_Duce_al_Boemiei&oldid=16336748