Rudolf al II-lea duce de Austria

duce de Suabia, Austria și Stiria
Rudolf al II-lea duce de Austria
König Rudolf I. mit Agnes von Böhmen.jpg
Rudolf I la cӑsӑtoria fiului sӑu Rudolf al II-lea Agnes de Boemia (reprezentare de la mijlocul secolului XIX)
Date personale
Născut1270
Rheinfelden, Suabia
Decedat10 mai 1290
Praga
ÎnmormântatCatedrala Sf. Vitus, Praga
PărințiRudolf I al Sfântului Imperiu Roman
Gertrude de Hohenberg
Frați și suroriGuta de Habsburg
Hedwig de Habsburg[*]
Agnes de Habsburg[*]
Matilda de Habsburg[*]
Clemence a Austriei[*]
Caterina de Habsburg[*]
Hartmann de Habsburg[*]
Albert I al Sfântului Imperiu Roman Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgnes de Boemia
CopiiIoan de Suabia (Paricidul)
ReligieCatolic
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Duce de Suabia
SuccesorIoan de Suabia (Paricidul)
Duce de Austria și Stiria
Domnie17 decembrie 1282 - 1 iunie 1283
SuccesorAlbert I

Rudolf al II-lea (n. 1270 la Rheinfelden – d. 10 mai 1290 la Praga),[1] cunoscut și ca Rudolf al V-lea conte de Habsburg, a fost duce de Austria și Stiria, apoi duce de Suabia, Alsacia și Argovia.

Rudolf al II-lea a fost fiul regelui Rudolf I de Habsburg și al primei sale soții, Gertrud de Hohenberg, cel mai tânăr fiu al lor care a supraviețuit copilăriei.

El a fost pentru o jumătate de an duce al teritoriilor deținute în trecut de familia Babenberg. Astfel pe 17 decembrie 1282, la dieta ținută la Augsburg, Rudolf a fost ridicat de tatăl său la rangul de prinț imperial primind în comun cu fratele său, Albert, ducatele Austria și Stiria, Carintia, Craina și Marca Windisch (pe care Ottokar al II-lea le ocupase prin forță în 1278). Documentul oficial imperial poartă data de 27 decembrie 1282 și un sigiliu din aur. O înfeudare comună nu era obișnuită în teritoriile austriece, ci doar în cele germane astfel încât Stările Generale au cerut să fie făcută o separare a posesiunilor acordate celor doi fii. Pe 1 iunie 1283 prin Contractul de la Rheinfelden Rudolf a renunțat la aceste ducate în favoarea fratelui său mai mare, Albert, urmând ca în schimb să primească în maxim patru ani, un principat sau un regat și o compensație în bani pentru această renunțare. Rudolf a rămas în teritoriile austriece și s-a ocupat de administrarea acestora.[2]

Mormântul lui Rudolf al II-lea în Catedrala Sf. Vitus din Praga

El a preluat regența în Austria Anterioară (situată la vest de Tirol și Bavaria) și în Klettgau, primind titlul de „Duce de Suabia” mai mult onorific deoarece înfeudarea efectivă, ca de altfel și primirea compensațiilor convenite cu Albert nu au devenit realitate până la moartea sa prematură la vârsta de aproximativ 19 ani.

Ducatul Suabia aparținea formal conților de Habsburg de la dispariția ducelui Conradin din dinastia Hohenstaufen, ucis în 1268 înainte de a atinge vârsta majoratului. În Suabia conții de Habsburg dețineau însă doar teritorii mici și răspândite, care au format ulterior Austria Anterioară, feudă care în fapt nu a aparținut niciodată lui Rudolf al II-lea.

În primăvara anului 1288 el a asediat cetatea Weißenburg (din Klettau), unde tatăl său i-a venit în ajutor. În aceeași perioadă a luat parte la campania tatălui împotriva Bernei (1288/1289), care se aliase cu Casa de Savoia. După ce tatăl lui a eșuat în primul atac asupra orașului, Rudolf a reușit să-i provoace pe bernezi să contraatace și pe 27 aprilie 1289 i-a învins în Bătălia de la Schosshalde.

Rudolf era descris de cronicarii contemporani ca fiind un tânăr puternic și priceput la război, de aceea moartea sa la 10 mai 1290 pe când o vizita pe sora sa, Guta, la Praga, a fost considerată surprinzătoare.

El a fost înmormântat în cetatea din Praga, iar în 1373, la dorința lui Carol al IV-lea, rămășițele sale au fost mutate în Catedrala Sf. Vitus din Praga.[2]

Optsprezece ani mai târziu, pe 1 mai 1308, ca răzbunare pentru refuzul de a-i acorda drepturile cuvenite prin moștenire, Ioan de Suabia, fiul postum al lui Rudolf, l-a ucis pe unchiul său, Albert, motiv pentru care Ioan a fost supranumit Paricidul („ucigașul rudelor”).

Căsătoria și descendențiiModificare

Rudolf al II-lea s-a căsătorit cu Agnes de Boemia, fiica regelui Ottokar al II-lea Přemysl, la Praga în 1289. Ei au avut un fiu:

NoteModificare

  1. ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.) (). Die Kaiser. 1200 europäische Geschichte. Marix Wiesbaden. p. 374. ISBN 978-3-86539-074-5. 
  2. ^ a b „Gedächtnis des Landes - Personen: Rudolf II”. www.gedaechtnisdeslandes.at. Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Heinz Dopsch: Rudolf II. În: Neue Deutsche Biographie (NDB). vol. 22, Duncker & Humblot, Berlin 2005, ISBN 3-428-11203-2, p. 177-178 (Digitalsat).
  • Johann Loserth: Rudolf II. (Herzog von Österreich und Steiermark). În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 29, Duncker & Humblot, Leipzig 1889, p. 542–544.
  • Constantin von Wurzbach: Habsburg, Rudolph II., Herzog von Schwaben. În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich. partea a 7-lea, Theil. Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1861, p. 135-136 (Digitalsat).