Sándor Joanovich

Sándor Joanovich
Date personale
Născut	18 iulie 1861 Timișoara, Imperiul Austriac
Decedat	13 martie 1918 (56 de ani) Budapesta, Austro-Ungaria
Cetățenie	Ungaria
Ocupație	politician

Sándor Joanovich de Szentandrás (n. 18 iulie 1861, Timișoara, Imperiul Austriac – d. 13 martie 1918, Budapesta, Austro-Ungaria) a fost un funcționar al administrației publice, șpan și comisar guvernamental.

Biografie

Părinții săi au fost Emil Joanovich de Szentandrás și Ilona Bőnyi Panda. A terminat liceul la Timisoara, iar in 1877 s-a mutat la Budapesta, unde a devenit student la drept. În 1880 a servit ca voluntar timp de un an în Regimentul de Husari Nr. 4 și în 1881 a devenit sublocotenent în Regimentul Imperial și Regal de Husari Nr. 1. Ulterior, a fost sublocotenent de husari în rezervă. În 1882 a intrat în serviciul comitatului Timiș; La 18 iulie 1883, guvernul l-a numit comisar al autorităților locale pentru așezările ceangăiești recent stabilite; în același timp, a primit și titlul onorific de judecător principal. În octombrie 1884, comisariatul local a fost desființat iar așezările ceangăiești au fost transferate sub jurisdicția comitatului Torontal. Prim-ministrul Kálmán Tisza a exprimat recunoștința guvernului pentru munca asiduă și de succes a lui Joanovich. Acesta s-a întors atunci în serviciul comitatului Timiș și în 1885 a devenit solgăbirău la Buziaș, iar în 1889 a devenit solgăbirău-șef al districtului Recaș. Aici a activat timp de zece ani, până în mai 1898, și în acest timp a fost de mai multe ori recompensat de ministere și autoritățile de comitat. În 1898 a fost ales în unanimitate solgăbirău-șef de district, iar în noiembrie 1899 a devenit secretar al orașului. La 18 mai 1905, comunitatea comitatului Timiș l-a ales vice-șpan. În această calitate a modernizat controlul administrativ al comunelor. În decembrie 1908 a fost numit consilier guvernamental și, în același timp, comisar guvernamental pentru problemele romilor. În 1910 a fost numit șpan al Timișului și al orașului liber regal Timișoara și a beneficiat de aprecierea generală și de respectul public.

Generalfeldmarschall-ul August von Mackensen, alături de primcomitele Timișoarei, Sándor Joanovich, în dreapta sa, și comandantul garnizoanei Timișoara, generalul locotenent Hess, în 1915, în dreptul Casei Prenner din Piața Unirii, Timișoara

În 1914 a fost numit comisar civil al regiunii de sud și în 1917 comisar guvernamental pentru alimentație publică al orașelor libere regale ale Ungariei și al teritoriului Ruteniei. Soția sa a fost Laura Hellebronth.

De asemenea, s-a ocupat de literatură și muzică și a publicat numeroase articole despre administrație publică și economie înPesti Hírlap și Budapesti Hirlap. A fost un traducător eminent, traducând din maghiară în germană și invers. Poeziile sale erau cunoscute într-un cerc mai larg. A fost membru al mai multor societăți literare și culturale și membru de onoare al Societății János Arany. Cântecele sale maghiare, pentru care a scris și versurile, au fost populare și s-au remarcat prin caracterul lor maghiar bogat. Volumul său de versuri originale și traduse, atât în maghiară, cât și în germană, a fost publicat în 1912.

Lucrări

• 8 magyar dal (1905)
• Von der Heide (1910)
• Gedichte und Ubersetzungen (1912)
• Költemények és fordítások (1914)