Sânsimion, Harghita

Sânsimion (în maghiară Csíkszentsimon) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.

Sânsimion
Csíkszentsimon
—  sat și reședință de comună  —
Sânsimion Sânsimion (România) Localizarea satului pe harta României
Sânsimion Sânsimion (Județul Harghita) Localizarea satului pe harta județului Harghita
Coordonate: 46°15′29″N 25°53′9″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Harghita
Comună	Sânsimion
SIRUTA	85859
Altitudine	650 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	2.344 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	537285
Prefix telefonic	40 x66
Prezență online
Sânsimion în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Sânsimion în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Așezare

Localitatea Sânsimion este situată pe malul stâng al râului Olt, la o altitudine de 650 m, în centrul Depresiunii Ciucului, pe drumurile județene 123, Sânmartin – Sânsimion și 123A, Tușnad – Sântimbru.

Istoric

Descoperirile arheologice făcute de-a lungul timpului ne dovedesc existența omului pe aceste locuri încă din Evul Mediu, astfel, la intrare în sat, pe malul stâng al Oltului, se află o terasă cu urme de locuire din epoca dacică, cultura Wietenberg, secolul al IV-lea, epoca migraților și evul mediu. Așezării dacice îi aparțin cele mai multe materiale arheologice specifice epocii o ceașcă, un borcan, o fructieră cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987–1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea „Carierei de nisip” (în maghiară Kőházkert) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI–V î.Hr. La marginea de nord a satului, între drumul județean și lunca Oltului s-a descoperit un bogat material arheologic din epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu timpuriu. Satul Sânsimion, a făcut parte, între anii 1762 și 1851, din Compania a III-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.

Economie

Economia acestei localități este bazată pe industria de exploatare și prelucrare a lemnului, industria de prelucrare a maselor plastice, pe agricultură prin cultivarea cartofului și a cerealelor precum și pe creșterea animalelor și comerțul cu produse agricole.

Demografie

În comună, conform recensământului din 2011, din totalul populației de 3.429 de locuitori, majoritatea absolută (3.377 sau 98,48%) sunt maghiari, 38 (1,1%) sunt români, 5 (0,14%) sunt țigani, iar 76 (2,2%) sunt de etnie necunoscută.

Obiective turistice

• Biserica romano-catolică, construită între anii 1823–1835
• Conacul Endes Miklós, secolul al XVIII-lea
• Bazinul Ciucului de Jos (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România)

Localități înfrățite

• Ózd, Ungaria

Bibliografie

• Județul Harghita, Monografie, Makfalvi Z. Vifkori L. Ed. Sport Turism București 1979
• Repertoriul județului Harghita, Cavruc V. ISBN 973-99270-2-5
• Județul Harghita, Pisota I. Bugă D. Ed. Academiei RSR București 1976