Sânsimion, Harghita
Sânsimion (în maghiară Csíkszentsimon) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.
Sânsimion | |
Csíkszentsimon | |
— sat și reședință de comună — | |
Localizarea satului pe harta României | |
Localizarea satului pe harta județului Harghita | |
Coordonate: 46°15′29″N 25°53′9″E / 46.25806°N 25.88583°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Harghita |
Comună | Sânsimion |
Altitudine[2] | 650 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 2.344 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 537285 |
Prefix telefonic | 40 x66[1] |
Prezență online | |
Sânsimion în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 | |
Modifică date / text |
Așezare modificare
Localitatea Sânsimion este situată pe malul stâng al râului Olt, la o altitudine de 650 m, în centrul Depresiunii Ciucului, pe drumurile județene 123, Sânmartin – Sânsimion și 123A, Tușnad – Sântimbru.
Istoric modificare
Descoperirile arheologice făcute de-a lungul timpului ne dovedesc existența omului pe aceste locuri încă din Evul Mediu, astfel, la intrare în sat, pe malul stâng al Oltului, se află o terasă cu urme de locuire din epoca dacică, cultura Wietenberg, secolul al IV-lea, epoca migraților și evul mediu. Așezării dacice îi aparțin cele mai multe materiale arheologice specifice epocii o ceașcă, un borcan, o fructieră cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987–1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea „Carierei de nisip” (în maghiară Kőházkert) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI–V î.Hr. La marginea de nord a satului, între drumul județean și lunca Oltului s-a descoperit un bogat material arheologic din epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu timpuriu. Satul Sânsimion, a făcut parte, între anii 1762 și 1851, din Compania a III-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.
Economie modificare
Economia acestei localități este bazată pe industria de exploatare și prelucrare a lemnului, industria de prelucrare a maselor plastice, pe agricultură prin cultivarea cartofului și a cerealelor precum și pe creșterea animalelor și comerțul cu produse agricole.
Demografie modificare
În comună, conform recensământului din 2011, din totalul populației de 3.429 de locuitori, majoritatea absolută (3.377 sau 98,48%) sunt maghiari, 38 (1,1%) sunt români, 5 (0,14%) sunt țigani, iar 76 (2,2%) sunt de etnie necunoscută.
Obiective turistice modificare
- Biserica romano-catolică, construită între anii 1823–1835
- Conacul Endes Miklós, secolul al XVIII-lea
- Bazinul Ciucului de Jos (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România)
Localități înfrățite modificare
Note modificare
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom: 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Google Earth
Bibliografie modificare
- Județul Harghita, Monografie, Makfalvi Z. Vifkori L. Ed. Sport Turism București 1979
- Repertoriul județului Harghita, Cavruc V. ISBN 973-99270-2-5
- Județul Harghita, Pisota I. Bugă D. Ed. Academiei RSR București 1976